1 AUGUST

Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii. — Prov. 18:21

Influenţa limbii întrece influenţa tuturor celorlalte membre ale noastre puse laolaltă. De aceea, controlarea ei în serviciul Domnului este cea mai importantă muncă a poporului Domnului în ce priveşte trupurile lor muritoare şi folosirea lor în serviciul Domnului. Câteva cuvinte de iubire, de bunăvoinţă, de ajutorare de câte ori au schimbat întregul curs al vieţii omului! Da, de câte ori au avut de-a face chiar cu modelarea destinului naţiunilor! Şi cât de adesea cuvinte rele, necuviincioase, defăimătoare, au făcut nedreptate mare, au nimicit numele bun etc. sau, cum declară apostolul, acestea „aruncă în foc cursul vieţii” — stârnind pasiuni, conflicte şi duşmănii la care nimeni nu s-ar fi gândit la început. Nu-i de mirare că apostolul declară că o astfel de limbă este „aprinsă de focul gheenei” — moartea a doua. — Z. '99-75

2 AUGUST

Veniţi să adorăm, să ne plecăm şi să îngenunchem, înaintea lui Iehova, care ne-a făcut. — Ps. 95:6

Părerea noastră este că fără rugăciune nici unui creştin nu-i este cu putinţă să-şi menţină un mers cuvenit şi constant al vieţii şi să zidească o asemenea structură a credinţei şi caracterului, care - după cum spune apostolul în mod simbolic — să fie compusă din „aur, argint şi pietre scumpe”; mai mult decât atât, fără rugăciune în mod regulat, aproape am fi înclinaţi să zicem fără îngenunchiere în rugăciune. Credem că cei mai sinceri şi cei mai buni din poporul Domnului care au trăit vreodată vor adeveri aceasta prin experienţele şi mărturiile lor. — Z. '99-184

3 AUGUST

... Despărţiţi-vă de popoarele ţării ... — Ezra 10:11

Bine a zis cineva: „Creştinul este în lume precum corabia pe ocean. Corabia este sigură pe ocean atâta timp cât oceanul nu este pe corabie”. Una dintre cele mai mari greutăţi ale creştinătăţii din ziua de azi este faptul că a primit în sânul ei străinii, „popoarele ţării” şi le-a recunoscut ca creştine. Aceasta păgubeşte nu numai pe creştini, coborându-le nivelul (căci media se consideră ca nivel), ci dăunează chiar şi „străinilor”, făcându-i pe mulţi dintre ei să se creadă în deplină siguranţă şi neavând nevoie de nici o convertire, pentru că pe dinafară sunt respectabili şi poate că iau parte adesea la servicii publice de închinare. — Z. '99-203

4 AUGUST

... Robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe ..., plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici ... — 2 Tim. 2:24,25

Unii din poporul scump al Domnului şi-au compromis mult influenţa lor în Adevăr, prin aceea că vorbind altora despre planul divin -- şi mai cu seamă celor învăţaţi, arată prea mare încredere şi siguranţă de sine. Blândeţea este o piatră preţioasă oriunde s-ar găsi şi în special este de dorit ca un ajutor şi ca o praştie pentru Adevăr. Adevărul să fie trimis cu toată forţa pe care o poate duce ..., dar întotdeauna cu blândeţe şi umilinţă. Forma întrebătoare de a sugera Adevărul se va dovedi adesea cea mai plină de forţă. — Z. '00-14

5 AUGUST

Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său. — Rom. 8:28

Amintindu-şi aceasta toţi din poporul Domnului să fie mulţumiţi cu soarta pe care Providenţa pare că a ales-o pentru ei — să nu fie indolenţi, ci mulţumiţi când au făcut tot ce mâinile lor găsesc de făcut — să nu fie neliniştiţi, nemulţumiţi, murmurători împotriva lui Dumnezeu şi împotriva providenţei Sale. Poate că Dumnezeu ne potriveşte şi ne pregăteşte individual pentru vreun serviciu special şi numai experienţele pe care El le permite ne pot pregăti pentru acel serviciu. Să ne amintim, de asemenea, că noi nu suntem în stare să judecăm imperfecţiunile noastre şi de aceea nu suntem în stare să judecăm care încercări ar fi cele mai folositoare pentru noi. — Z. '00-22

6 AUGUST

Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi. — Iac. 4:7

Dacă suntem hotărâţi în respingerea ispitei, puterea ca-racterului creşte nu numai pentru acea dată, dar şi pentru ispitele următoare şi dezorientează în oarecare măsură pe adversarul nostru, care, remarcând hotărârea noastră, ştie bine că este inutil să discute cu oameni cu convingeri puternice şi caractere hotărâte. Dimpotrivă, dacă chestiunea se discută, rezultatul va fi, desigur, că adversarul va aduce de partea sa alte motive şi argumente şi noi vom ajunge în pericolul de-a fi depăşiţi în argumente, căci — după cum spune apostolul — diavolul este un adversar viclean şi noi „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui”. Singura cale sigură pentru oricare frate este ascultarea imediată şi hotărâtă de Cuvântul şi de Spiritul Domnului. — Z. '00-30

7 AUGUST

Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli. — 2 Tim. 2:5

Isus a observat timpurile, perioadele şi metodele lui Dumnezeu. El niciodată nu şi-a pus cu nesocotinţă viaţa în pericol, până când a recunoscut din profeţii că Îi sosise ceasul să fie dat în mâna vrăjmaşilor. El n-a făcut rugăciuni lungi pe la colţurile străzilor ca să-L audă oamenii, nici n-a îndemnat lumea cu vorbiri înflăcărate; după cum arată profetul, El nu şi-a ridicat glasul şi nici n-a strigat pe străzi (Isa. 42:2). El a ales metodele lui Dumnezeu, care sunt raţionale şi înţelepte şi care sunt eficace pentru alegerea dintre oameni a unei clase pe care El voieşte s-o facă moştenitoarea Împărăţiei promise. Cei care vreau să alerge în aşa fel încât să obţină premiul să urmeze aceste urme ale Învăţătorului şi să se umple din ce în ce mai mult cu Spiritul Său. — Z. '02-265

8 AUGUST

În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: „Pacea să fie peste casa aceasta!” Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămâne peste el; altfel, ea se va întoarce la voi. — Luc. 10:5,6

Fiecare lucrător al secerişului prezent să remarce bine învăţătura Domnului din aceste versete. Oriunde ar merge reprezentanţii Domnului, cu ei trebuie să meargă pacea şi nu neînţelegerea, confuzia, agitaţia, cearta. Este adevărat, Adevărul se va dovedi că este o sabie care provoacă împotrivire, totuşi Adevărul trebuie să fie acela care stârneşte împotrivire şi face despărţire şi niciodată asprimea sau necuviinţa cuvântului şi faptei din partea reprezentanţilor Domnului. Sunt destule lucruri care supără omenirea în zilele noastre agitate şi toţi cei ce au primit Adevărul trebuie, de asemenea, să primească şi spiritul lui, „vorbind pace prin Isus Hristos”. — Z. '04-108

9 AUGUST

Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mari trebuie să fie întunecimile! — Mat. 6:23

Secerişul este timpul de treierare a „grâului” — timp de cernere, de separare şi trebuie ca fiecare din noi să ne dovedim caracterul: „să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit toate”. Încercările „secerişului” actual trebuie să fie asemănătoare cu încercările „secerişului” evreiesc, care a fost un „seceriş” tipic. Una din incercări este crucea, alta prezenţa lui Hristos, alta umilinţa, alta iubirea. Evreii au fost mustraţi pentru că n-au „cunoscut timpul cercetării” lor. Este îndoit de întristătoare problema acelora care după ce au văzut o dată lumina Adevărului Prezent ajung din nou în „întunericul de afară”. Aceasta indică necredincioşie. — Z. '04-297

10 AUGUST

Deci, dacă este vreo încurajare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtăşie a Spiritului, dacă este vreo duioşie şi îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând! — Filip. 2:1,2

Ce îndemnuri sunt acestea, spre unitate, pace şi dragoste frăţească! Cum ne inspiră răbdare, stăpânire de sine, blândeţe, ajutorare şi mângâiere reciprocă în biserică, ca astfel Spiritul Domnului să fie din belşug în toţi şi fiecare să poată face cea mai mare înaintare posibilă pe calea dreaptă. Iubiţi fraţi şi surori, să fim din ce în ce mai vrednici de numele Barnaba — mângâietor de fraţi. Să ne umplem tot mai mult de Spiritul Sfânt, căci aceasta este buna plăcere a Domnului, ca, avându-l din belşug, să fim toţi fiii şi fiicele mângâierii în Sion, reprezentanţii Tatălui nostru şi canale ale Spiritului Sfânt, precum şi ale Adevărului. — Z. '04-296

11 AUGUST

Fii credincios până la moarte, şi-ţi voi da cununa vieţii. — Apoc. 2:10

Noi trebuie să ne aşteptăm la un al doilea atac împotriva Bisericii adevărate (nu împotriva sistemului nominal) şi acesta poate însemna — ca în cazul lui Ioan Botezătorul — o a doua şi, în aparenţă, o completă victorie a femeii babilonice şi a iubitului ei, lumea, asupra membrilor credincioşi ai corpului lui Hristos care sunt încă în trup. Desigur, nu trebuie să fim surprinşi dacă acesta va fi rezultatul, dar acest fapt şi toate lucrurile trebuie să lucreze spre binele celor ce iubesc pe Domnul. Toţi trebuie să murim spre a câştiga premiul ceresc, dincolo de văl. Clasa Ilie de partea aceasta a vălului trebuie să fie învinsă şi va fi învinsă, dar această înfrîngere aparentă grăbeşte, numai, gloriile Împărăţiei. — Z. '04-63

12 AUGUST

De cele ascunse curăţeşte-mă. Fereşte încă pe servul tău de păcatul mândriei, ca să nu mă stăpânească . . . Fie bine plăcute cuvintele gurii mele, şi cugetarea inimii mele înaintea ta, o, Iehova, stânca mea şi mântuitorul meu! — Ps. 19:12-14; (Sf. Scr. 1874)

Se pare că fiecare creştin inteligent ar trebui să repete mereu această rugăciune inspirată, pentru curăţarea de greşelile ascunse, ca prin aceasta să fie reţinut şi de la păcatele îndrăzneţe. Astfel rugându-se din adâncul inimii, el, de asemenea, va veghea şi împotriva acestor începuturi ale păcatelor şi îşi va ţine inima într-o stare curată şi neprihănită, alergând continuu la fântâna harului pentru ajutor în orice vreme de nevoie. Cel ce caută să ducă o viaţă în sfinţenie şi în apropierea Domnului numai prin abţinerea de la păcatele exterioare sau îndrăzneţe şi în ascunzişurile minţii neglijează începuturile păcatului, acela încearcă să facă un lucru bun, însă într-un mod nesocotit şi neraţional. — Z. '98-22

13 AUGUST

Noi deci suntem trimişi împuterniciţi pentru Hristos. — 2 Cor. 5:20

Dacă noi ca şi creştini am putea avea întotdeauna viu în minte acest gând, câtă demnitate ar adăuga acesta la caracterul nostru! Ce putere transformatoare ar fi! Ce ajutor ar fi pentru natura nouă în lupta sa cu tendinţele josnice şi înjositoare ale naturii vechi, pe care o renegăm şi o considerăm moartă; „cetăţenia noastră este în ceruri” zice apostolul. Cu toate că trăim încă în lume noi nu suntem din lume, ci ne-am transferat loialitatea şi cetăţenia în Împărăţia cerească. Şi acum, ca împuterniciţi ai Împărăţiei noastre, în timp ce încă trăim în lume printre duşmani şi străini, ca reprezentanţii şi ambasadorii ei trebuie să simţim deopotrivă demnitatea şi cinstea poziţiei şi grelele responsabilităţi şi să ţinem întotdeauna minte cuvintele apostolului: „şi orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în numele Domnului Isus”. — Z.'04-72

14 AUGUST

Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? — Mat. 10:25

Oricât de frumos ar fi prezentat, Adevărul este o sabie care taie în toate direcţiile şi care, după cum a prezis Domnul, pune adesea pe părinţi împotriva copiilor şi pe copii împotriva părinţilor, căci întunericul urăşte lumina şi i se împotriveşte în orice chip posibil. Luând în considerare învăţăturile Domnului în legătură cu acest subiect şi faptul că şi cea mai înţeleaptă prezentare a Adevărului poate fi interpretată greşit, este de datoria oricui vrea să servească cu credincioşie Adevărului să fie cât se poate de atent pentru a nu fi înţeles greşit — să fie clar înţeles că noi nu participăm la nici un fel de anarhie şi nici n-o susţinem; dimpotrivă, noi susţinem dreptatea şi cea mai înaltă dintre legi, legea divină. — Z. '03-13

15 AUGUST

Vă rugăm de asemenea ... să fiţi răbdători faţă de toţi. — 1 Tes. 5:14

Acest text pare să indice că cei mai cumpătaţi din poporul Domnului trebuie să privească cu simpatie şi să practice îngăduinţă răbdătoare nu numai faţă de cei slabi şi faţă de cei lipsiţi de curaj, ci faţă de toţi — chiar şi faţă de cei prea curajoşi şi înfigăreţi .... Creşterea în cunoştinţă ne ajută să creştem în acest dar al răbdării, căci în măsura în care apreciem din ce în ce mai mult răbdarea Tatălui ceresc faţă de noi, aceasta ne ajută să aplicăm şi noi acelaşi principiu faţă de alţii.

... Gândul că Tatăl ceresc a favorizat şi chemat pe cineva să ne facă extrem de grijulii, cum am putea coopera cu Domnul în ce priveşte chemarea şi să fim cât se poate de folositori tuturor celor care, împreună cu noi, caută să păşească în urmele Domnului pe calea îngustă. — Z. '03-24

16 AUGUST

Mulţumiţi pentru toate ... — 1 Tes. 5:18

Având starea inimii în comuniune cu Domnul şi deplin devotată pentru îndeplinirea voinţei Sale, poporul Domnului nu numai că cere binecuvântarea Sa la începutul fiecărei zile şi Îi mulţumeşte la sfârşitul ei, ci în toate afacerile vieţii caută să-şi amintească faptul că au consacrat totul Domnului şi prin credinţă privesc spre El în toate afacerile vieţii. Pe măsura importanţei a ceea ce fac, înţeleg prin credinţă asocierea providenţei lui Dumnezeu cu toate interesele vieţii lor şi de aceea aduc mulţumiri. Aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi: El vrea ca noi să trăim într-o astfel de atitudine de veghere continuă pentru voinţa şi pentru binecuvântarea Sa. El vrea aceasta în interesul nostru, căci voinţa Sa este cea mai favorabilă condiţie a progresului nostru pe calea îngustă şi cel mai bun ajutor în a ne face chemarea şi alegerea sigură. — Z. '03-25

17 AUGUST

Nu stingeţi Spiritul. — 1 Tes. 5:19

Spiritul Domnului în poporul Său se aseamănă cu „flacăra iubirii sacre” faţă de Domnul şi faţă de tot ce este în legătură cu cauza Lui. Această flacără este aprinsă prin mesajul divin în fiecare, în mod individual, când este conceput de Spiritul Sfânt şi prin urmare aparţine întregii biserici sub conducerea acelui Spirit. În măsura în care biserica creşte în cunoştinţă, iubire şi părtăşie cu Domnul, în aceeaşi măsură această „flacără a iubirii sacre” va face ca biserica să fie o lumină în lume, o cetate zidită pe munte, care nu poate fi ascunsă. — Z. '03-25

18 AUGUST

... Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. — 1 Tes. 5:21

Oricât ar ajunge să preţuiască profeţirea sau vorbirea publică, poporul Domnului trebuie să înveţe în aceeaşi măsură să nu primească tot ce aude fără o examinare şi o critică cuvenită. Ei trebuie să cerceteze tot ce aud şi să-şi exerseze mintea pentru a face deosebire între ceea ce este susţinut prin logică şi Scriptură şi ceea ce este o simplă presupunere şi un posibil sofism. Trebuie să probeze ceea ce aud cu scopul de a ţine cu tărie tot ceea ce suportă proba Cuvântului divin şi tot ce se adevereşte că este în armonie cu Spiritul Sfânt; dar tot aşa de repede să respingă orice lucru care nu rezistă acestor probe. — Z. '03-26

19 AUGUST

Feriţi-vă de orice formă a răului. — 1 Tes. 5:22

Îndemnul este de a rezista şi de a te împotrivi la tot ce este rău, fie că are formă bună sau formă rea .... A te abţine de la orice aparenţă a răului este o altă idee, deosebită de ceea ce vreau să spună cuvintele apostolului în textul original; dar ambele idei reprezintă un principiu sănătos. Noi, desigur, trebuie să ne abţinem nu numai de la lucrurile rele, oricare le-ar fi forma sau haina, ci trebuie să ne abţinem, pe cât este posibil, şi de la făptuirea acelora despre care noi ştim că sunt bune, dar pe care prietenii şi semenii noştri le-ar putea înţelege greşit, considerându-le rele. Spiritul minţii sănătoase ne îndeamnă să evităm nu numai răul în toate formele lui, ci şi toate lucrurile ce par a fi rele, pentru ca influenţa noastră în favoarea Domnului şi Adevărului să poată fi mai mare. — Z. '03-26

20 AUGUST

Ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu. — Fapt. 17:23

Metoda apostolului este vrednică de imitat. Toţi oamenii înţelepţi sunt neîncrezători în noutăţi şi sunt înclinaţi să spună că ceea ce este preţios există de mult. Noi, ca apostolul, să ne străduim să arătăm că evanghelia adevărată nu este o teologie nouă, ci este cea veche, nu este o evanghelie nouă, ci este cea veche, cea prezisă lui Avraam, cea vestită de Însuşi Domnul Isus şi de toţi apostolii Săi. În măsura în care putem arăta că în ziua de azi predomină erorile, ale căror origini se află în „veacurile întunecate”, trebuie să arătăm că noi nu născocim o teorie nouă la fel de greşită, ci am renunţat la erorile veacurilor întunecate şi ne-am întors la primele principii, reguli şi instrucţiuni ale evangheliei, aşa cum au fost vestite de Domnul şi de reprezentanţii Săi autorizaţi, apostolii. — Z. '03-29

21 AUGUST

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. — Mat. 6:33

Poporul Domnului, Israelul spiritual, face bine dacă ţine tot timpul în minte acest gând, că intereselor spirituale să li se dea întâietatea, că afacerile pământeşti să fie conduse şi controlate din punctul de vedere al binelui veşnic, al creşterii, dezvoltării şi prosperităţii spirituale, din punctul de vedere al celor mai bune interese şi influenţe asupra copiilor lor. Ei trebuie nu numai să ezite de-a urma orice sugestie ce i-ar putea aduce, pe ei şi familiile lor, în împrejurări nefavorabile şi fără Dumnezeu, ci să hotărască faptul că sub nici un motiv nu vor urma astfel de sugestii. Dimpotrivă, poporul Domnului să fie poporul lor, chiar dacă aceasta înseamnă mai puţin lux şi confort în viaţa prezentă. — Z. '02-350

22 AUGUST

„Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” — Luc. 2:49

Oare nu este necesar ca toţi să avem spiritul Învăţătorului, exprimat prin cuvintele Lui? Adevăraţii sfinţi ai Domnului nu au afaceri proprii, căci la consacrare toate le-au dat Domnului. Ca administratori ai Domnului ei îşi conduc afacerile nu cu gândul ca la moarte să le lase în stare prosperă copiilor sau amicilor lor, ceea ce le-ar putea fi spre pagubă. Înainte de moarte el trebuie să le folosească cum ştie mai înţelept, căci la moarte i se sfârşeşte isprăvnicia şi trebuie să dea socoteala. — Z. '03-53

23 AUGUST

Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. — 1 Cor. 13:13

Aşa cum iubirea este cel mai minunat lucru, tot aşa este şi cel mai durabil ..., căci nu va înceta oare credinţa când vom vedea şi vom cunoaşte în mod desăvârşit? Şi nu va înceta de fapt speranţa când vom ajunge la împlinirea tuturor speranţelor noastre şi vom deveni posesori ai plinătăţii făgăduinţelor Tatălui nostru ceresc? Iubirea însă nu se va sfârşi niciodată, după cum n-a avut nici început. Dumnezeu este iubire şi fiindcă El n-a avut început, tot astfel şi iubirea este fără început; căci ea este caracterul Său, firea Sa, şi fiindcă El durează pentru totdeauna şi iubirea va dura pentru totdeauna. — Z. '03-58

24 AUGUST

„Sfinte Tată, păzeşte în numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una ca Noi.” — Ioan 17:11

Dacă ne gândim la această frumoasă expresie a sentimentelor Domnului faţă de Biserică, zărim o rază din gloria unităţii binecuvântate a familiei divine. Este unitatea scopului, unitatea încrederii, unitatea simpatiei, unitatea iubirii, unitatea cinstirii şi unitatea posesiunii reciproce. Domnul a arătat această unitate ca deja existentă între El şi Tatăl, dar pentru ucenicii Săi era şi este încă în perspectivă. Îndeplinirea completă a acestei unităţi este scopul ideal spre care suntem învăţaţi să aspirăm. — Z. '03-77

25 AUGUST

Dar ştim că, atunci când se va arăta El, vom fi ca El pentru că Îl vom vedea aşa cum este. — 1 Ioan 3:2

Speranţa că în curând vom ajunge schimbarea prin înviere şi vom deveni asemenea iubitului Răscumpărător, Îl vom vedea aşa cum este şi ne vom împărtăşi de gloria Sa în marea „epiphanie” sau strălucirea fiilor lui Dumnezeu în gloria Împărăţiei, să ne entuziasmeze şi să ne stimuleze inimile, să ne deschidă buzele şi să ne întărească pentru orice datorie, privilegiu şi posibilitate de-a servi Învăţătorului nostru şi casei credinţei. Dacă această speranţă a fost o ancoră pentru poporul Domnului în decursul atâtor veacuri, cu cât mai mult înseamnă ea pentru noi, care trăim acum chiar în timpul prezenţei Sale, aşteptând „apokalupsis” — descoperirea Sa în gloria Împărăţiei! — Z. '03-151

26 AUGUST

Dragostea ... este plină de bunătate. — 1 Cor. 13:4

Nu este obligatoriu pentru poporul Domnului să denunţe pe fiecare răufăcător pe care-l întâlneşte pe stradă, după cum nici să spună tuturor persoanelor urâte că le lipseşte frumuseţea .... Politeţea este întotdeauna o parte a caracterului creştinesc. În lume aceasta poate fi o poleială, dar la creştin ea nu este numai o spoială, ci reprezintă adevăratele sentimente ale inimii, dezvoltate pe linia spiritului vieţii — iubirea. Iubirea conduce la blândeţe, la răbdare, la amabilitate etc. şi ea — chiar şi în caz de neascultare — va ezita să spună cuvinte lipsite de delicateţe, ci, atât cât îi va permite datoria, le va evita. — Z. '03-153

27 AUGUST

De aceea de acum încolo nu mai cunoaştem pe nimeni după starea firească (după carne). — 2 Cor. 5:16; (vezi nota de subsol Cornilescu rev.)

Apostolul n-a vrut să spună că nu trebuie să dăm atenţie neajunsurilor cărnii, fie la noi, fie la alţi membri ai corpului (lui Hristos — n. e.). Trebuie să luptăm împotriva tuturor slăbiciunilor carnale, care de multe ori cer un tratament aspru în interesul Noii Creaturi. Cu toate acestea, să facem deosebirea clară între Noua Creatură şi trupul ei slab muritor şi să iubim şi să compătimim cu fratele în timp ce poate fi necesar, atât în interesul lui cât şi al bisericii, să-l ocărâm, să-l admonestăm sau să corectăm altfel purtarea lui greşită. Precizarea apostolului despre cum să ştim deosebi cele două clase este că clasa neregenerată se va preocupa de lucrurile cărnii, în timp ce clasa regenerată se va preocupa de lucrurile Spiritului. — Z. '03-170

28 AUGUST

Vesteşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi nelatimp ... — 2 Tim. 4:2

Aceasta nu poate însemna că noi trebuie să călcăm legile raţiunii şi ale bunei cuviinţe impunând veştile bune altora în momente nepotrivite şi nelatimp pentru ei, ci înseamnă că noi trebuie să iubim Adevărul atât de mult, să avem o dorinţă de a-l servi atât de serioasă, încât ne vom folosi cu bucurie de ocaziile care ni se prezintă pentru a-l servi, oricât de nepotrivite ar fi pentru noi. Aceasta este ocupaţia principală a vieţii noastre, faţă de care însăşi viaţa este subordonată şi de aceea nici o ocazie de serviciu nu trebuie neglijată. — Z. '03-189

29 AUGUST

Voi cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău ... — Iac. 4:3

Să învăţăm să ne rugăm corect, precum şi să lucrăm şi să sperăm în mod corect. În acest scop să fim grabnici la ascultare, înceţi la vorbire, grabnici să fim atenţi la Cuvântul Domnului şi la lecţiile pe care deja ni le-a dat, la metodele Lui prin care ne instruieşte, ne conduce şi ne binecuvântează. Să fim înceţi în a-I spune preferinţele noastre; să ne străduim cu adevărat să ajungem la acea dezvoltare a caracterului creştin care ne va permite întotdeauna să nu căutăm voinţa noastră proprie, ci voinţa şi calea Tatălui nostru din cer. — Z. '03-204)

30 AUGUST

... Să lumineze ... lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. — Mat. 5:16

Nu numai aceasta este adevărat că Unsul Domnului va fi cu mult deasupra tuturor celorlalţi, „deosebindu-se din zece mii ... şi toată fiinţa lui este plină de farmec”, ci în mare măsură trebuie să fie adevărat şi faptul că toţi acei care sunt în legătură intimă cu membrii corpului lui Hristos în viaţa prezentă — înainte de-a fi El proclamat Împăratul lumii întregi — trebuie să fie capabili a recunoaşte generozitatea şi grandoarea caracterului acelora pe care Domnul îi alege pentru acest loc de onoare în afacerile oamenilor. Trebuie să ia cunoştinţă de ei că au fost cu Isus, trebuie să vadă generozitatea inimii lor, înălţimea lor morală -- trebuie să vadă în ei spiritul minţii sănătoase. — Z. '03-206

31 AUGUST

... Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate. Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai înălţat-o. — Dan. 3:17,18

Răspunsul evreilor către Nabucodonosor — „Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim” — este vrednic de remarcat. Nu numai că ei recunoşteau pe Dumnezeu şi-L cinsteau, dar Îl şi serveau cum aveau posibilitatea .... Să ne hotărâm, iubiţi fraţi — precum au făcut cei trei evrei — că numai Domnului Dumnezeului nostru ne vom închina şi-I vom servi, că nu ne vom închina nici nu vom servi sectarismului în nici una din multele lui forme, nici Mamonei cu ademenirile şi răsplăţile ei, nici faimei, nici prietenilor şi nici nouă înşine. Dumnezeu caută „închinători adevăraţi”, care „vor adora pe Tatăl în spirit şi în adevăr”, este declaraţia Domnului şi Capului nostru. — Z. '99-172