1 MARTIE

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. — Filip. 4:7

Nu despre pacea noastră este vorba aici, ci despre pacea lui Dumnezeu — despre acea pace care coboară asupra noastră din înţelegerea puterii şi bunătăţii lui Dumnezeu şi a bunăvoinţei Sale de a ne ţine cu mâna Lui dreaptă ca pe copii ai Săi. Această pace este ca o santinelă care păzeşte într-una ca să îndepărteze orice gând potrivnic sau îngrijorător şi orice frică. Ea apără mintea creştinului astfel ca el să-şi păstreze în inimă pacea, prietenia şi comuniunea cu Domnul; păzeşte mintea şi facultăţile lui de gândire -- învăţându-l şi asigurân-du-l cu privire la puterea, înţelepciunea şi iubirea divină.— Z. '03-8

2 MARTIE

Încolo fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste ... la acestea să vă gândiţi. — Filip. 4:8

Oricine simpatizează cu neadevărul sau cu exagerarea se murdăreşte, mai mult sau mai puţin, pe sine. Cine, însă, îşi curăţeşte cugetele şi evită exagerările, acela, în aceeaşi măsură, îşi curăţeşte mintea şi caracterul întreg. Nu este suficient că suntem siguri de adevărul lucrurilor. Noi trebuie să le probăm mai departe şi să discernem în ce măsură sunt ele vrednice de cinste şi nobile; căci, deşi Domnul a acoperit trăsăturile josnice ale caracterului nostru şi vrea să le acopere definitiv cu meritul Său, totuşi, noi nu putem fi în simpatie cu starea noastră căzută. Dimpotrivă, trebuie să dorim adevărata nobleţe şi cele mai înalte standarde de cinste în inima noastră, în gândurile noastre şi în toate procedurile cu Dumnezeu şi cu semenii noştri. — Z. '03-9

3 MARTIE

... Tot ce este drept ... la acestea să vă gândiţi.— Filip. 4:8

Să nu permitem minţii noastre să se ocupe cu lucruri care ar putea fi nedrepte. Trebuie să învăţăm să aplicăm proba dreptăţii la fiecare cuget, cuvânt şi fapt al nostru, învăţând în acelaşi timp să privim conduita altora din alt punct de vedere, atât cât permite raţiunea, din punctul de vedere al iertării, al milei, al ajutorării. Dar noi nu putem fi destul de atenţi cum analizăm critic fiecare gând ce-l nutrim, fiecare plan pe care-l întocmim, pentru ca principiile dreptăţii să nu fie încălcate, în nici un sens al cuvântului, de către noi, cu aprobarea inimii noastre. — Z. '03-9

4 MARTIE

... Tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit ... la acestea să vă gândiţi. — Filip. 4:8

Noi trebuie să iubim şi să cultivăm ce este curat în aşa măsură încât ceea ce este necurat ne va cauza suferinţă, durere şi vom dori să ştergem din memoria noastră. Aceasta însă numai aşa se poate realiza dacă gândim întotdeauna la lucrurile curate şi evităm gândirea la lucrurile necurate. Trebuie să recunoaştem adevărata frumuseţe şi să o preţuim. Când ne gândim la cele mai curate lucruri este necesar să ne înălţăm mintea cât mai sus posibil şi, pe cât suntem în stare, să discernem frumuseţea caracterului perfect al Dumnezeului nostru şi al Domnului nostru Isus Hristos şi frumuseţea care, proporţional, se arată în unul sau altul dintre urmaşii lui Isus, care păşesc aproape în urmele Sale. — Z. '03-9

5 MARTIE

... Orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă gândiţi. — Filip. 4:8

Noi putem medita în siguranţă asupra lucrurilor virtuoase sau valoroase, asupra lucrurilor în oricare grad lăudabile — cuvintele, sentimentele, faptele nobile ale cuiva — şi, ca rezultat, constatăm că noi creştem către acele idealuri din care s-au hrănit mintea şi natura noastră nouă. Prin înnoirea minţii ne vom transforma tot mai mult şi vom ajunge tot mai aproape de glorioasa asemănare cu Domnul şi Învăţătorul nostru, fiind schimbaţi din slavă în slavă, pas cu pas, încetul cu încetul, în timpul vieţii prezente; gândurile noastre fiind în această atitudine şi unitatea noastră cu Domnul fiind menţinută, vom avea parte de întâia înviere care ne va desăvârşi pentru totdeauna în chipul şi asemănarea Domnului. — Z. '03-9

6 MARTIE

... Căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. — Filip. 4:11,12 (Cornilescu)

Dacă vedem că experienţele vieţii noastre sunt foarte deosebite, putem trage concluzia că Domnul vede că avem lipsă atât de înălţimile cât şi de adâncimile prosperităţii şi adversităţii, care să ne instruiască cum se cuvine şi să ne califice pentru poziţia pe care ne-a rezervat-o pentru viitor. Să învăţăm, deci, precum zice apostolul, cum să trăim în belşug, adică să nu lăsăm ca abundenţa bunurilor pământeşti să ne abată de la angajamentele consacrării noastre. Să învăţăm, de asemenea, cum să trăim în lipsuri, adică să nu dorim nimic mai mult decât vede de bine înţelepciunea şi providenţa Domnului să ne dea. Să fim mulţumiţi. — Z. '03-10

7 MARTIE

Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui este desăvârşită în noi. — 1 Ioan 4:12

Că sunt ceva sau nu sunt nimic înaintea lui Dumnezeu, asta depinde de măsura iubirii mele faţă de El, faţă de fraţii Lui, faţă de cauza Lui, faţă de lume în general şi chiar faţă de duşmanii mei — mai degrabă decât de cunoştinţa, sau faima, sau activitatea mea de orator.

La măsurarea caracterului trebuie să punem iubirea în locul întâi şi ea trebuie considerată ca principala dovadă a apropierii şi acceptării noastre de Domnul.

Toţi cei concepuţi de Spiritul Sfânt trebuie să aibă o dispoziţie bună. În nici un alt mod nu putem mai bine vesti virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, decât prin faptul ca în toate lucrurile noastre zilnice să arătăm spiritul iubirii. — Z. '03-56,57

8 MARTIE

Dar acum, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum I-a plăcut. — 1 Cor. 12:18

Nici un membru din corpul lui Hristos nu poate zice că el nu are nevoie de celălalt şi nici unul nu poate zice că el nu poate face nimic în serviciul corpului. Sub conducerea gloriosului Cap, fiecare membru care este plin de spiritul Său şi doritor de a-I sluji poate să-I slujească. Când va veni apoi timpul răsplăţii cine ştie cât de mult din serviciul lui Pavel şi al lui Apolo se va socoti unora dintre cei umili, ca Acuila şi Priscila, care, în diferite feluri, au slujit, au îmbărbătat şi susţinut în lucrul Domnului pe fraţii mai capabili. — Z. '03-59

9 MARTIE

Căci Dumnezeu nu este nedrept, să uite lucrul vostru şi osteneala dragostei, care aţi arătat pentru Numele Lui, servind sfinţilor şi mai înainte şi acum. — Evr. 6:10 (Sf. Scr. 1874)

Nici un copil al Domnului n-ar trebui să fie mulţumit lăsând să treacă zilele secerişului din prezent, cu ocaziile lor de aur pentru slujire şi colaborare, fără de-a ridica zilnic steagul regesc şi de-a vesti public virtuţile Celui care l-a chemat din întuneric la lumina Sa, sau fără de-a ajuta şi colabora cu alţii, pe care Domnul, în providenţa Sa, i-a pus în poziţii mai avantajoase în ce priveşte serviciul public. — Z. '03-59

10 MARTIE

... Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, atâta timp cât se zice „astăzi”, pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. — Evr. 3:13

Dacă observăm că în oarecare măsură ne cuprinde o somnolenţă spirituală, care pe neobservate amorţeşte simţurile noastre spirituale aşa încât adevărul îşi pierde puterea inspiratoare asupra noastră, în astfel de cazuri cea dintâi datorie este să recurgem la rugăciune, la comuniune cu Dumnezeu şi Cuvântul Său pentru ca puterea lui sfinţitoare să se poată realiza. — Z. '03-54

„Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început.” — Evr. 3:14 (Cornilescu)

11 MARTIE

Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. — Evr. 12:1; (Cornilescu)

Tu care cunoşti premiul înaltei tale chemări şi te străduieşti să alergi drept spre ţintă, încinge-ţi coapsele minţii, te îmbărbătează, îţi întăreşte şi oţeleşte intenţiile şi eforturile, reînnoieşte-ţi hotărârea, înmulţeşte-ţi străduinţa, pune de-o parte sarcina grijilor lumeşti inutile, măreşte-ţi zelul şi, aşa cum apostolul îndeamnă, aleargă cu stăruinţă în alergarea pusă înaintea ta. Aleargă, dar nu aşa ca unul care numai loveşte în vânt, ci ca unul care are un scop în vedere şi care cu seriozitate extraordinară este hotărât să-şi întărească chemarea şi alegerea. — Z. '03-54

12 MARTIE

Scopul poruncii este dragostea ... dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neprefăcută. — 1 Tim. 1:5

Trebuie să ne fie clar că scopul final al tuturor procedurilor divine cu noi şi pentru noi, semnificaţia finală a tuturor făgăduinţelor făcute nouă, este dezvoltarea iubirii, care este asemănarea cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. Pentru ca această iubire să se dezvolte în noi în înţelesul şi gradul dorit de Domnul, este necesar ca ea să izvorască din-tr-o inimă curată, în armonie deplină cu Domnul şi cu legea Lui de iubire şi în totală contradicţie cu potrivnicul şi cu legea lui de egoism. — Z. '00-360

13 MARTIE

Gândul acesta, deci să ne însufleţească pe toţi, câţi suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă gândiţi altfel, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile la care am ajuns de aceeaşi părere să umblăm la fel. — Filip. 3:15,16

Pentru cei ce au ajuns la ţinta iubirii desăvârşite este de neapărată trebuinţă să se menţină activi în serviciul Domnului, punându-şi viaţa pentru fraţi. Aceştia trebuie să stea nu numai ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu şi ai principiilor dreptăţii, ci şi ca reprezentanţi ai acelor care sunt tari în Domnul, în puterea tăriei Lui şi-n credinţa în Cuvântul Său — gata, doritori şi eficienţi în încurajarea altor alergători aflaţi în cursul alergării, ca şi ei să poată ajunge la „ţintă”. — Z. '01-10

14 MARTIE

Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate. — Prov. 16:32

În timp ce mânia cu caracter de ură, răutate, duşmănie şi invidie trebuie lăsată la o parte de către toţi cei care se străduiesc să imite exemplul Fiului iubit al lui Dumnezeu, mânia cu sensul de indignare dreaptă împotriva faptelor rele şi a diferitelor manifestări ale păcatului este potrivită. Deşi ea trebuie folosită cu mare moderaţie, sprijinită pe iubire, există împrejurări când ar fi greşit a nu avea şi a nu aplica o mânie dreaptă. — Z. '96-279

15 MARTIE

Şi cel drept va trăi prin credinţă. — Evr. 10:38

Nu este destul ca prin credinţă să primim întâiul impuls de viaţă, dar, fiind trecuţi de la moarte la viaţă, prin acelaşi mijloc noi trebuie să continuăm a primi şi a ne însuşi hrana spirituală, ca astfel să creştem prin ea: noi trebuie să umblăm prin credinţă, urmând conducerea Spiritului Sfânt prin Cuvântul adevărului.

Viaţa credinţei este o afacere individuală, atât a inimii cât şi a minţii. Ea este mult mai mult decât o acceptare a învăţăturilor pe care le considerăm scripturale şi de aceea adevărate; ea este asimilarea a ceea ce noi am verificat a fi Adevărul, aşa încât principiile lui devin principiile noastre şi promisiunile lui, inspiraţia noastră. — Z. '95-92,93

16 MARTIE

Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi ... şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. — 1 Ioan 3:14,16

Una dintre ultimele şi cele mai grele probe ale acestor „fraţi” şi sub care, probabil, cei mai mulţi din cei odată treziţi şi înarmaţi vor cădea, va fi iubirea de fraţi. După cum se pare, mulţi vor cădea la acest punct şi din această cauză vor fi socotiţi nevrednici de o intrare din belşug în Împărăţie.

Dacă vreunul ar fi în mod deosebit slab şi înclinat spre cădere, adevăratul soldat al crucii nu-l va dispreţui, nu-l va înfrunta, după cum Fratele mai bătrîn, Căpetenia noastră, n-ar face-o. Dimpotrivă, el va fi mai veghetor şi mai pregătit spre ajutorul celor mai slabi, chiar dacă el se bucură mai mult de societatea celor tari. — Z. '99-88

17 MARTIE

Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! Pentrucă celui ce are i se va da şi va avea din belşug, dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.— Mat. 25:28,29

De ce a fost ales cel cu un talant ca să ilustreze îngroparea talanţilor? Pentru ca să arate răspunderea celor ce au cel mai puţin — că Domnul aşteaptă şi de la cel mai mic din poporul Său consacrat să cunoască şi să întrebuinţeze talanţii pe care-i are şi că nu vor fi consideraţi nevinovaţi chiar şi aceia care au cea mai mică capacitate de a servi Lui, fraţilor Săi şi adevărului Său şi care neglijează s-o întrebuinţeze.— Z. '01-59

18 MARTIE

De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos. — 1 Pet. 1:13

După ce v-aţi încins „coapsele minţii” voastre pentru o luptă lungă, statornică şi hotărâtă, „fiţi treji”, nu vă lăsaţi stăpâniţi de agitaţie şi sub imboldul ei să vă epuizaţi în timp foarte scurt puterea spirituală şi apoi să cădeţi din nou în răceală şi descurajare, ci cu atenţie să vă gândiţi şi să vă pregătiţi pentru o lungă şi răbdătoare îndurare a tuturor disciplinărilor şi încercărilor credinţei şi răbdării, necesare pentru probarea unui biruitor şi vrednic de binecuvântata răsplată promisă „celui care va birui”. Alergarea care ne stă înainte nu se aleargă cu începuturi şi sfârşituri, ci cu „stăruinţă în fapte bune”. — Z. '03-54

19 MARTIE

Ca nişte copii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră ... — 1 Pet. 1:14,15

Unii creştini au ideea greşită că Dumnezeu face toată transformarea pentru ei şi că copiii Săi trebuie doar să se lase pasivi în mâna Lui, dar Petru nu spune aşa: el îndeamnă să ne formăm noi înşine după învăţăturile divine. Există lucru de făcut în noi şi în jurul nostru şi acei ce nu sunt treji să-l facă, ci stau pasivi, aşteptând ca Domnul să lucreze miraculos pentru ei, se amăgesc foarte tare şi dau duşmanului un mare avantaj asupra lor, pe care, desigur, îl va întrebuinţa pentru a le lega mâinile şi picioarele ca să-i arunce în întunericul din afară, dacă ei nu fac eforturi să lucreze spre desăvârşirea mântuirii lor cu frică şi cutremur. — Z. '03-55

20 MARTIE

„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” — Ioan 8:31,32

Adevărul divin nu se găseşte niciodată decât prin canalele stabilite de Dumnezeu. Aceste canale sunt: Domnul, apostolii şi profeţii. A rămâne în Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a rămâne în învăţăturile prezentate în scrierile lor inspirate, a le studia, a medita asupra lor, a crede în conţinutul lor şi a ne conforma caracterul, cu credincioşie, după ele. Dacă astfel rămânem în Cuvântul Domnului ca ucenici serioşi şi sinceri, atunci într-adevăr vom „cunoaşte adevărul”, vom fi „tari în credinţă” şi vom fi „gata să răspundem” pentru „nădejdea” care este în noi, vom lupta pentru „credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”; vom lupta „lupta bună”, vom putea face o „frumoasă mărturie” şi vom putea îndura suferinţe „ca buni ostaşi ai lui Hristos Isus”, până la sfârşitul drumului nostru. — Z. '03-61

21 MARTIE

„ ... Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.” — Mat. 5:44; (Cornilescu)

Iată o cale de a-ţi cerceta starea adevărată a inimii tale faţă de unii ca aceştia. Oare bucuros îţi arăţi dragostea faţă de ei şi le ajuţi după cea mai bună putinţă a ta să vadă că drumul lor este greşit şi să se întoarcă? Poţi tu să te rogi cu simţire pentru ei şi să suferi cu răbdare slăbiciunile, nepriceperea şi lipsa lor de dezvoltare? Poţi tu, prin exemplu nobil, să le arăţi o cale mai bună? Dacă da, atunci păcatul îl dispreţuieşti şi nu pe păcătos. Păcatul să-l urăşti, pe păcătos niciodată! Până când judecata fără greşeală a lui Dumnezeu nu declară că păcatul şi păcătosul sunt inseparabil legaţi unul de altul, până atunci iubirea să nu se despartă de fratele-om. — Z. '91-141

22 MARTIE

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea. — 1 Cor. 11:31,32

Recunoaşterea câştigurilor şi pierderilor noastre ca noi creaturi şi unde, când şi cum ne-au ajuns ele în lupta noastră continuă cu lumea, trupul şi diavolul, va fi, în mod sigur, folositoare tuturor celor care-şi fac socotelile în singurul scop de a plăcea Domnului.

Israeliţii spirituali trebuie, în fiecare zi şi în fiecare ceas, să vieţuiască în apropierea Marelui Preot. Sângele preţiosului nostru Răscumpărător trebuie cerut în mod continuu pentru a curăţa şi cele mai mici pete ale conştiinţei, ca astfel haina noastră de nuntă — dreptatea Domnului acordată nouă — să nu se murdărească, ci, îndepărtând de pe ea şi cea mai mică pată, s-o putem păstra „fără pată, fără încreţitură sau altceva de felul acesta”. — Z. '03-3,4

23 MARTIE

... Aţi dus o mare luptă de suferinţe; pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. — Evr. 10:32,33 (Cornilescu)

Cei mai tari dintre fraţi au nevoie de ajutorul, de îmbărbătarea şi sprijinul altora. Domnul a aranjat în aşa fel ca noi să n-avem o deplină încredere în noi înşine, ci, chiar sprijiniţi pe Domnul, să mai avem nevoie de conlucrarea, de îndemnul, de simpatia şi de iubirea celorlalţi lucrători din via Sa. Care dintre cei ce-au suportat în vreo măsură lucrul şi zăduful zilei în serviciul Evangheliei nu va putea simpatiza cu gândul acesta? Aici se oferă o posibilitate prin care mulţi din poporul iubit al Domnului, care nu au ei înşişi cel mai mare număr de talanţi sau de ocazii pentru serviciu, să poată fi conlucrători şi ajutoare în lucrul Evangheliei. — Z. '03-40

24 MARTIE

„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” — Evr. 13:5

Aşadar, de ce să ne fie frică de ceea ce oamenii ne pot face sau de ce să ne îngrijorăm cu privire la lucrul Domnului, ca şi când Satan sau vreo altă putere rea ar putea să-l împiedice? Cu toate acestea, suntem datori a dovedi devotamentul nostru nu numai prin zel, ci şi prin prudenţă .... Prin urmare, aşa să continuăm în lucrul Domnului ca şi cum toată răspunderea am avea-o noi, dar în inima noastră să recunoaştem că toată greutatea şi răspunderea este a Domnului. Cineva, demult, a spus: „sunt nemuritor până când îmi isprăvesc lucrarea”; şi ne putem baza pe faptul că practic acesta este adevărul cu privire la toţi acei ce s-au angajat în lucrul Domnului. „Scumpă este înaintea lui Iehova moartea celor iubiţi de El”. — Z. '03-41

25 MARTIE

Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să vă pierdeţi tăria; ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. — 2 Pet. 3:17,18 (Cornilescu)

Noi creştem în cunoştinţă pe măsură ce remarcăm făgăduinţele lui Dumnezeu şi prin credinţă ni le aplicăm nouă şi apoi căutăm a recunoaşte împlinirea lor în viaţa noastră. În acelaşi timp creştem şi în har, pentru că până când fiecare părticică a cunoştinţei n-a fost primită în inima bună şi nobilă şi nu a produs măsura de ascultare şi îndreptare (har), până atunci nu putem fi pregătiţi pentru gradul următor al cunoştinţei şi astfel vom fi opriţi sau întorşi înapoi. După cum pierderea cunoştinţei înseamnă şi o pierdere importantă a harului, tot astfel, şi pierderea harului înseamnă pierdere corespunzătoare din cunoştinţă. Intrând în întuneric promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu devin tot mai neclare şi mai întunecate, în măsura în care bunătatea noastră sau harul se pierde în cele lumeşti sau în păcat. — Z. '03-70

26 MARTIE

Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi ... — 1 Tes. 5:5,6

Creştinul, ca învăţăcel al Domnului, ca elev în şcoala lui Hristos, se pregăteşte pentru a ocupa un loc în Împărăţia Milenară, pentru a se împărtăşi de mărirea, onoarea şi nemurirea ei. De aceea, vedem că sunt necesare desele îndemnuri ale Sfintelor Scripturi ca poporul Domnului să fie treaz, să nu fie în şirul celor ce dormitează, nici în al celor leneşi, nici între aceia care sunt supraîncărcaţi de grijile vieţii acesteia, ci să fie fierbinţi în spirit slujind Domnului. Serviciul lor pentru Domnul este, în primul rând, atât cât este posibil, aducerea lor în cât mai strânsă armonie cu voinţa divină şi la o cât mai mare asemănare cu modelul divin; în al doilea rând, ajutorarea prin sfat şi exemplu a altora din cei chemaţi pe aceeaşi cale îngustă. — Z. '03-70

27 MARTIE

Şi Mă rog ... pentru ei ... ca toţi să fie una ... ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu ... i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. -- Ioan 17:20-23

Cu uimire întrebăm: cum se poate aceasta? Domnul nostru Isus Hristos totdeauna a fost în armonie deplină cu Tatăl Ceresc — un fiu care cu strălucire a reflectat chipul fiinţei Lui. Nu tot aşa este însă cu noi; noi am fost păcătoşi şi n-am meritat să fim iubiţi şi totuşi am fost spălaţi şi curăţaţi şi oricât de imperfect ar fi încă vasul nostru pământesc inima noastră este perfectă în ochii Celui care poate citi în ea. Fiindcă El ne vede cu o inimă perfectă — intenţie şi scop perfecte —, văzând că ne străduim să învingem slăbiciunile şi neputinţele trupului imperfect, că facem eforturi dureroase dar hotărâte să-I facem voia şi că ne încredem cu umilinţă în pregătirile pe care le-a făcut pentru răscumpărarea noastră din cădere, Dumnezeu recunoaşte în noi ceea ce este vrednic de iubirea Lui. — Z. '03-79

28 MARTIE

Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos. — 2 Tim. 2:3

Ostaşul adevărat nu-şi pune în discuţie cauza sa. Se presupune — cu drept cuvânt — că înainte de a se fi înrolat ca ostaş el s-a hotărât în privinţa dreptăţii şi neprihănirii cauzei pe care s-a angajat s-o servească. După aceea el susţine această cauză şi înfruntă împotrivirile faţă de ea. El este gata să cheltuiască tot şi să fie cu totul cheltuit în apărarea ei.

Măreţ lucru este a servi lui Hristos în onestitate şi credinţă deplină! Este o bucurie nespusă a fi de partea cea dreaptă, a şti că dincolo de câmpul sângelui şi de valea umbrelor este din belşug intrare în bucuriile şi pacea triumfătorului Rege al regilor. Pentru o speranţă ca aceasta nimeni n-ar trebui să se retragă din asprimea luptei, nimeni să nu tremure în faţa furiei duşmanului şi să nu se înspăimânte în faţa foamei, setei, goliciunii, rănilor sau morţii. — Z. '03-84

29 MARTIE

... Din har sunteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu de la voi, darul lui Dumnezeu este. — Efes. 2:8 (Sf. Scr. 1874)

Făcând parte din neamul omenesc căzut, n-am fost capabili să facem nici un lucru care să poată fi acceptat de Dumnezeul nostru cel sfânt. Prin urmare, starea noastră prezentă, ca noi creaturi, nu este rezultatul a ceva ce a făcut sau ar fi putut face creatura veche. Starea aceasta nu este de la noi, ci este darul lui Dumnezeu. Această lecţie trebuie apreciată în toate amănuntele, altfel tot timpul vom fi în pericol de cădere.

... Departe de a considera creatura nouă ca evoluată din vechea creatură, apostolul vrea ca noi să înţelegem în mod clar că aceasta este o creaţie nouă şi separată. Noi am fost creaţi în Isus Hristos — opera lui Dumnezeu — pregătiţi pentru fapte bune şi nu prin fapte bune. — Z. '03-90

30 MARTIE

Văzând, deci, că toate aceste lucruri vor fi desfiinţate, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, prin purtare sfântă şi evlavie. — 2 Pet. 3:1(K.J.)

Asemănarea cu Dumnezeu, desigur, nu poate include nici un fel de flecăreală, de cuvinte dăunătoare, de vorbiri necurate şi necistitoare, de cuvinte de necredinţă şi nesupunere. Acestea să fie înlăturate de la toţi cei care în sinceritate şi adevăr rostesc numele lui Hristos. Să nu uităm să ne facem în fiecare zi socotelile cu Domnul ca să fim siguri că n-a rămas nici o vorbă nefolositoare de care nu ne-am căit şi deci neiertată, care să stea împotriva noastră. Dacă noi zilnic dăm socoteală lui Dumnezeu cerând harul Său pentru putere mai mare de a birui cu fiecare zi ce urmează, atunci vom fi achitaţi în judecată şi vom fi aprobaţi înaintea lui Dumnezeu prin Hristos, având mărturia Spiritului Său Sfânt împreună cu a spiritului nostru că suntem plăcuţi şi acceptaţi înaintea Sa. — Z. '96-33

31 MARTIE

Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. — 1 Tim. 6:12

Fie că lupta noastră este publică, fie că este în particular, ea trebuie să existe şi, mai mult decât atât, trebuie să se facă progrese şi să se câştige victorii, căci altfel niciodată nu putem fi recunoscuţi de Domnul ca „biruitori”. Noi trebuie să avem şi un alt gând în minte: când Domnul ne va trage la socoteală va aprecia mai mult spiritul de care am fost conduşi decât rezultatul ostenelilor noastre. Având în vedere acest lucru, să fim atenţi ca nu numai să facem din toate puterile ceea ce mâinile noastre află de făcut, dar să ne străduim ca fiecare sacrificiu şi dar pentru Domnul şi cauza Lui să fie atât de plin de iubire şi devotament, încât El în mod sigur să îl aprobe; să fie făcut din iubire faţă de El şi ai Lui şi nu din slavă deşartă. — Z. '03-91