1 OCTOMBRIE

„Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea”. — Ps. 39:1

Probabil că fiecare om cu experienţă va fi de acord pe deplin cu afirmaţia că limba este mai puternică în influenţa ei decât oricare alt membru al trupului, atât în ce priveşte binele cât şi răul. Experienţa ne învaţă, de asemenea, că cei mai mulţi oameni mai uşor îşi stăpânesc oricare alt organ decât limba. Limba este un serv atât de iscusit, încât fiecare ambiţie, patimă şi înclinare a naturii căzute caută s-o folosească drept servitor sau canal al răului. Prin urmare, din partea creştinului se cere vigilenţă, înţelepciune şi grijă crescute, ca să poată guverna acest membru al trupului său şi să-l supună noii minţi în Hristos, ca el să nu mai fie o piedică lui şi altora, ci dimpotrivă, un ajutor pe calea îngustă. — Z. '97-156

2 OCTOMBRIE

... Uitând ce este în urmă ... — Filip. 3:13

Noi uităm lucrurile care sunt în urmă deoarece este drept să facem aşa. Deoarece Dumnezeu le uită şi declară că El a aruncat imperfecţiunile noastre înapoia Sa; că toate imperfecţiunile noastre sunt acoperite în ochii Săi prin meritul Celui care ne-a iubit şi a murit pentru noi, pe care noi Îl iubim şi în care ne încredem şi în ale cărui urme căutăm să umblăm cu mai multă sau mai puţină imperfecţiune, după măsura defectelor moştenite în trupul nostru. Nu vrem să sugerăm că alunecările sau eşecurile trebuie să fie considerate cu uşurinţă sau să fie uitate repede, dimpotrivă, trebuie îndreptate după măsura capacităţii noastre şi zi de zi trebuie cerută iertarea divină pentru aceste defecte. — Z. '04-23

3 OCTOMBRIE

Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi peste nici o piedică nu dau. — Ps. 119:165; (Sf. Scr 1874)

Cererile noastre trebuie să fie tot mai mult pentru har şi înţelepciune, pentru roadele Spiritului, pentru ocazii de-a servi Domnului şi fraţilor şi pentru a creşte tot mai mult în asemănare cu Fiul iubit al lui Dumnezeu .... În astfel de condiţii cine se poate îndoi de faptul că promisa „pace a lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere” va „păzi” asemenea „inimi” şi gândurile lor? Această pace, prin ea însăşi, va alunga unul din marile rele ce chinuie inimile multora. Egoism şi ambiţie vor avea puţin loc în inima astfel umplută. Pacea divină poate locui în inimile noastre şi poate domni în ele, aşa încât să ţină departe grijile şi agitaţia lumii, chiar şi atunci când ne înconjură aceste condiţii nefavorabile -- chiar şi atunci când adversarul însuşi ne asaltează prin agenţii înşelaţi. — Z. '04-24

4 OCTOMBRIE

El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. — Mat. 4:19

Toate afacerile vieţii ne învaţă lecţii folositoare pentru viitor, dacă noi vrem să le primim. A fost poate ceva deosebit de folositor în meseria pescuitului, ceva ce se poate asemăna în mod special cu marea lucrare la care au fost angajaţi apostolii pentru tot restul vieţii lor. Domnul nostru ne dă de înţeles aceasta în chemarea Sa. Meşteşugul pescuitului cere energie, tact, momeală potrivită şi pescarii să stea ascunşi. Aceste patru lucruri sunt necesare şi pentru pescuitul spiritual, în care Domnul ne oferă privilegiul de-a ne angaja. Să ne amintim că precum peştii se sperie uşor dacă văd că cineva vrea să-i prindă, tot aşa şi oamenii se feresc să fie prinşi prin ceva — în special când au cât de puţină suspiciune că şi-ar putea pierde libertăţile; astfel i se pare lumii consacrarea. — Z. '04-26,27

5 OCTOMBRIE

... Gândiţi-vă la Cel ce a răbdat acest fel de împotrivire din partea păcătoşilor asupra Sa, ca să nu vă osteniţi, descurajaţi fiind în cugetele voastre. — Evr. 12:3; (Sf. Scr. 1874)

Vai, câţi din adevăraţii copii ai lui Dumnezeu devin osteniţi şi descurajaţi în cugetele lor şi sunt în pericolul de-a pierde premiul cel mare, pentru că n-au gândit, n-au studiat, n-au înţeles, n-au luat în considerare pe Domnul şi credincioşia cu care El a îndurat împotrivirea. Dacă ar lua în considerare perfecţiunea Lui şi cum a strălucit în întuneric lumina reprezentată de El şi totuşi nu a fost apreciată, atunci s-ar aştepta ca nici lumina răspândită de ei să nu fie apreciată. Dacă ar lua în considerare cât a suferit Domnul în toate privinţele, pe nedrept, pentru dreptate şi ar medita că purtarea lor, chiar dacă este bine intenţionată, este imperfectă, aceasta i-ar întări să îndure suferinţe ca buni ostaşi ai lui Hristos, să nu obosească făcând binele şi să nu se descurajeze sub împotrivire. — Z. '04-38

6 OCTOMBRIE

Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi. Căci Fiul Omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor ci ca să le mântuiască. — Luc. 9:55,56

Aşa este cu toţi ucenicii Domnului: străduinţa lor continuă trebuie să fie pentru a evita dispoziţia, prea critică, de a condamna şi a nimici pe alţii în timp ce doresc milă pentru ei înşişi. Regula stabilită de Domnul este aceea că trebuie să aşteptăm mila Sa numai în măsura în care noi exercităm acest har faţă de alţii. Dispoziţia de-a găsi greşeli, care este gata să acuze şi să condamne pe fiecare, arată o stare greşită a inimii — una de care trebuie să se ferească tot poporul Domnului. Mila, bunătatea şi iubirea sunt elementele de caracter pe care El vrea să le vadă în israeliţii spirituali şi fără de care nu multă vreme putem rămâne copii ai Lui. — Z. '04-43

7 OCTOMBRIE

Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om fără minte care şi-a zidit casa pe nisip. — Mat. 7:26

Speranţele zidite pe promisiunile Domnului şi care nu sunt însoţite de fapte sunt speranţe zidite pe nisip. Este numai o problemă de timp, până ce marele timp de încercare va veni şi se va dovedi că aceste speranţe sunt mai rele decât nefolositoare. Se va dovedi că ele au înşelat pe cei ce le-au nutrit, care credeau că au asigurată o parte în Împărăţie. Dimpotrivă, cei care zidesc cu supunere, a căror inimă şi limbă mărturisesc şi onorează pe Domnul, care îşi confirmă credinţa prin fapte şi roadele lor dovedesc legătura lor vitală cu Domnul -- aceştia răzbat prin toate furtunile vieţii şi niciodată nu vor fi mişcaţi, niciodată nu vor fi clătinaţi, căci sunt pe temelie. -- Z. '04-46

8 OCTOMBRIE

Nu vă amăgiţi ... cel ce seamănă pentru corpul său, din corp va secera stricăciune; iar cel ce seamănă pentru Spirit, din Spirit va secera viaţă eternă. — Gal. 6:7, 8; (Sf. Scr. 1874)

Semănăm pentru trup de fiecare dată când permitem dorinţelor carnale, egoiste, nedrepte, necinstite ale trupului să stăpânească în inimile şi vieţile noastre şi fiecare semănare o înlesneşte pe următoarea şi face şi mai sigur sfârşitul acelui drum, care este moartea -- moartea a doua. Dimpotrivă, orice rezistenţă faţă de dorinţele trupeşti egoiste etc., orice exercitare a noii minţi, a noii voinţe în direcţii spirituale, în lucruri care sunt curate, nobile, bune, adevărate, este semănare pentru Spirit, care va dezvolta în plus roadele Spiritului, darurile Spiritului, care, dacă perseverăm în ele, în cele din urmă ne vor aduce în acord cu făgăduinţele şi aranjamentele graţioase ale Domnului -- viaţa eternă şi Împărăţia. — Z. '04-57

9 OCTOMBRIE

„De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” — Mat. 8:26

Fiecare experienţă ne poate fi de folos. Dacă la început am fost fricoşi şi am strigat cu glas tare, curând am primit ajutor, poate însoţit de mustrarea: „puţin credinciosule”. Dar, pe măsură ce am primit lecţie după lecţie, Învăţătorul va aştepta — şi noi înşine trebuie să aşteptăm de la noi — mai mare credinţă, mai mare încredere, mai mare pace, mai mare bucurie în Domnul; mai mare încredere în prezenţa Sa cu noi şi în grija Sa faţă de noi, în puterea Sa de a ne elibera de adversar şi de orice rău şi că, în cele din urmă, El ne conduce în siguranţă în portul pe care-l căutăm — Împărăţia cerească. — Z '04-60

10 OCTOMBRIE

... V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoaştere deplină după chipul Celui care l-a creat. — Col. 3:9,10

Numai în mintea, în voinţa noastră cele vechi s-au dus şi toate s-au făcut noi. De fapt, această schimbare va fi împlinită când acest muritor va fi îmbrăcat în nemurire, când ce este supus putrezirii va fi înviat în neputrezire — în glorie, în putere, ca fiinţe spirituale. Dar până atunci, ca să fim socotiţi vrednici de o parte în întâia înviere, se cere să ne arătăm bunăvoinţa, dorinţa serioasă de a fi aşa cum Domnul doreşte să fim. Aceasta, însă, nici într-un mod n-am putea-o arăta mai bine Domnului şi nouă înşine şi nimic n-ar putea să ne fie de mai mare ajutor, decât de a ţine sub strictă supraveghere inimile şi cugetele noastre. — Z. '04--25

11 OCTOMBRIE

„Curăţiţi-vă cei care purtaţi vasele lui Iehova!” — Isa. 52:11

Metoda divină pare să fie de-a face o deosebire clară între servitorii lui Dumnezeu şi servitorii răului. Privilegiul de-a mărturisi pentru Dumnezeu sau de a fi ambasadori ai Adevărului este o favoare rezervată pentru poporul Domnului. El nu caută pe cel rău, nici demonii căzuţi, nici femei sau bărbaţi răi pentru a fi vestitorii veştilor bune. Poporul Domnului să remarce cu grijă acest lucru şi să respingă serviciile tuturor acelora care nu dovedesc unire din inimă cu Domnul. „Dumnezeu zice însă celui rău: «Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul meu, când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?»” — Ps. 50:16,17. — Z. '04-28

12 OCTOMBRIE

Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp ... — Mat. 6:28

Domnul nostru ne atrage atenţia că lucruri atât de simple ale naturii trebuie studiate şi luate în considerare. Lecţiile de învăţat, privitoare la toate afacerile vieţii, vor fi folositoare pentru cei care le studiază din punctul de vedere corect, al credinţei în Creator şi al înţelegerii faptului că El este, în mod necesar, întruchiparea şi reprezentantul celor mai înalte şi mai nobile calităţi pe care le poate concepe mintea omenească; El este perfect în Dreptate, în Înţelepciune, în Putere, în Iubire .... Inima care ia astfel în considerare lucrurile face progrese, creşte în har, în cunoştinţă şi iubire. Inima care nu reuşeşte să ia în considerare lucrurile mici, nu reuşeşte să aprecieze nici lucrurile mai mari şi este împiedicată de la o apreciere cuvenită a planului Său şi astfel de la aprecierea cuvenită a caracterului Său. — Z. '04-37,38

13 OCTOMBRIE

„... Eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” — Iac. 2:18

Cu toate că poporul Domnului din vârsta prezentă nu trebuie judecat după faptele sale, ci după credinţa sa, totuşi fapte se vor cere. Prin fapte ne demonstrăm credinţa şi — mulţumim lui Dumnezeu — fapte imperfecte Îi pot demonstra loialitatea intenţiei şi voinţei noastre .... Dacă faptele noastre demonstrează Domnului sinceritatea credinţei noastre, această credinţă va putea fi primită de El şi noi vom fi socotiţi perfecţi şi ni se va acorda o parte în Împărăţie şi în toate lucrurile mari şi preţioase pe care Dumnezeu le păstrează pentru cei ce-L iubesc — nu numai în cuvinte, ci şi în fapte, — pentru cei care prin faptele vieţii se străduiesc să manifeste, să demonstreze iubirea lor. — Z. '04-45

14 OCTOMBRIE

A practica dreptatea şi judecata este mai plăcut lui Iehova decât o jertfă. — Prov. 21:3

Noi trebuie să creştem în iubire şi iubirea este lucrul principal. Dar înainte de a putea face mari progrese în cultivarea iubirii, trebuie să învăţăm să fim echitabili, corecţi, drepţi. Lucrul acesta este bine prezentat în proverbul care spune că omul trebuie să fie drept înainte de a fi generos. Prin urmare, este de datoria poporului Domnului, a Noii Creaţii, să studieze continuu acest subiect al dreptăţii şi să pună zilnic în practică lecţiile conţinute în Cuvântul divin. Acei care înainte de a începe edificarea iubirii pun această bună temelie caracterului lor, vor constata că fac progresul cuvenit. Orice iubire întemeiată pe nedreptate sau pe idei greşite despre dreptate este înşelătoare, nu este iubirea pe care Domnul o va cere ca proba uceniciei. — Z. '04-56,57

15 OCTOMBRIE

„Aveţi credinţă în Dumnezeu!” — Marc. 11:22

De când am devenit urmaşii Domnului experienţele noastre zilnice au fost conduse şi păzite de puterea nevăzută, cu intenţia ca noi, fiind ucenici în şcoala lui Hristos, să putem fi toţi învăţaţi de El şi să dezvoltăm tot mai mult darurile Spiritului şi în special mai multă credinţă. Cât de importantă este credinţa poate că nici nu putem aprecia acum pe deplin. Ea pare să fie acel lucru pe care Domnul îl caută în mod special la cei ce sunt chemaţi acum să-i fie urmaşi .... Prin urmare, conform credinţei noastre vom fi în stare să ne bucurăm chiar şi în strâmtorare. Nu ne putem bucura în suferinţe, dar ne putem bucura la gândul pe care credinţa îl leagă de ele — şi anume că acestea sunt doar întristări uşoare, care lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă. — Z '04-59

16 OCTOMBRIE

A oprit furtuna, a adus liniştea ... — Ps. 107:29

Noi cei de azi reprezentăm cauza Domnului în mijlocul elementelor furioase ale patimilor, împotrivirilor omeneşti etc. şi inimile noastre ar fi uneori disperate dacă credinţa noastră n-ar fi în stare să vadă pe Domnul cu noi în corabie şi să înţeleagă că prin marea Lui putere, la timpul şi în felul Său, El va vesti lumii pace .... Cu toate acestea, să nu ne surprindă dacă ne stă înainte o oră întunecată, dacă va veni vremea când vânturile furtunoase vor fi atât de fioroase încât mulţi vor striga cu frică şi cutremur. Să ne însuşim bine experienţele preţioase ale timpului prezent, pentru ca atunci să nu ne părăsească credinţa, ca şi în cel mai întunecos ceas să fim în stare să cântăm şi să ne bucurăm în Acela care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu sângele Său preţios şi să cântăm cântarea lui Moise şi a Mielului. — Z '04-60

17 OCTOMBRIE

El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui. — Ps. 91:4

Atât de aproape de inima Sa adună Iehova pe copiii Săi supuşi şi credincioşi, încât ei simt căldura iubirii Lui şi limbajul afectuos al inimii lor este: „aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău” — sub protecţia Ta — „să alerg la adăpostul aripilor Tale ..., căci Tu ai fost un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului ... căci Tu Dumnezeule, ai auzit jurămintele mele” — consacrarea mea -- „Tu mi-ai dat moştenirea celor ce se tem de Numele Tău” -- Ps. 61:4,3,5; — Z. '04-75

„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.” — Ps. 59:16.

18 OCTOMBRIE

Cel leneş la lucrul său este frate cu risipitorul. — Prov. 18:9; (Sf. Scr. 1874)

Nu putem vedea risipa la vreunii din poporul consacrat al Domnului fără să simţim că oricât de mari progrese au făcut în înţelegerea gândului Domnului, în acest punct ei sunt încă deficitari. Preţuirea darului şi respectul faţă de Dătător implică să îngrijim şi să administrăm toate lucrurile care ne vin de la Tatăl nostru Ceresc — fie lucruri pământeşti, fie lucruri spirituale. Conform parabolelor Domnului El măsoară iubirea şi zelul nostru, într-o măsură considerabilă, după felul în care ne folosim sau abuzăm de talentele, ocaziile, binecuvântările trecătoare şi spirituale, dăruite nouă acum. — Z. '04-77

19 OCTOMBRIE

Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. — Mat. 10:8

Să fim gata să dăm tuturor celor ce sunt însetaţi şi înfometaţi după hrana binecuvântată care ne-a împrospătat şi ne-a întărit şi pe noi atât de mult. Dacă ei n-o vor primi vor cădea pe drum în căutarea altei hrane. Noi avem exact lucrul de care au nevoie toţi cei din casa credinţei, fără de care ei nu-şi pot menţine starea, nu pot înainta şi cu siguranţă se vor descuraja. Orice mijloace băneşti putem avea pentru a răspândi pâinea vieţii la alţii sau orice cunoştinţă a Adevărului putem avea, nu trebuie nici să le înmagazinăm în mod egoist, nici să ne împărtăşim numai noi din ele. Trebuie să le consacrăm Domnului şi din această consacrare Domnul va aduce binecuvântare altora şi încă mai mari binecuvântări asupra minţii şi inimii noastre. — Z. '04-78

20 OCTOMBRIE

Fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. — Mat. 10:16; (Cornilescu)

O, dacă toţi din poporul drag al Domnului ar putea învăţa valoarea înţelepciunii în străduinţele lor de a sluji Adevărului! Nu numai că Domnul nostru ne-a învăţat să fim înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii, dar ne-a şi exemplificat această lecţie în viaţa Sa proprie, spunând cu altă ocazie apostolilor: „Mai am să vă spun încă multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”. Noi trebuie să învăţăm, de asemenea, că sunt momente potrivite şi altele nepotrivite pentru a spune anumite adevăruri şi că există metode înţelepte şi neînţelepte de a le prezenta. Nu este destul că nu vorbim neadevăruri; nu este destul că vorbim adevărul; în plus, trebuie să căutăm să vorbim adevărul în iubire, şi iubirea care este antrenată întrebuinţează înţelepciunea ca să poată realiza mai mult bine. — Z. '04-91

21 OCTOMBRIE

„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău.” — Luc. 11:2

Aceasta exprimă adorare, aprecierea bunătăţii şi măreţiei divine şi reverenţa corespunzătoare. Când adresăm cererile noastre către Domnul primul cuget nu trebuie să fie unul egoist, referitor la noi înşine sau la interesele altora dragi nouă, ci Dumnezeu să fie primul în toate gândurile, scopurile şi socotelile noastre. Pentru nimic ce nu este în armonie cu cinstirea numelui Tatălui nostru Ceresc nu trebuie să ne rugăm, nu trebuie să cerem nimic, nici pentru noi, nici pentru iubiţii noştri, ce n-ar putea fi pe deplin aprobat şi ce El nu ne-a îndreptăţit să cerem. Poate că nici o calitate a inimii nu este într-un mai mare pericol de a dispare între cei ce se numesc creştini, decât acest gând al reverenţei pentru Dumnezeu. — Z. '04-118

22 OCTOMBRIE

„Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu ...?” — Mat. 20:22

Curajul Domnului pe calea îngustă ne umple de admiraţie. Ce caracter puternic avea El! El nu S-a gândit să se întoarcă înapoi; El s-a concentrat asupra împlinirii voinţei Tatălui Său — în jertfirea de Sine în interesul altora. Nobil model au avut apostolii înaintea lor — de măreţie în umilinţă, de învingere prin serviciu.

Este bine să avem clar în minte că dacă nu ne împărtăşim de paharul Lui şi nu ne cufundăm în moartea Lui, nu putem avea nici parte în Împărăţia Lui de glorie. Deci să socotim toate lucrurile ca pierdere, ca gunoi, ca să putem obţine această experienţă necesară. Şi când vine să nu ne temem, să nu ne gândim la probele înfocate ce ne vor proba ca la un lucru străin. Dimpotrivă, chiar la aceasta am fost chemaţi, ca să putem suferi acum cu Domnul, ca în curând să fim şi glorificaţi cu El. — Z. '04-138,139

23 OCTOMBRIE

... Oricare va voi să fie cel dintâi între voi, să fie robul vostru. — Mat. 20:27

Între neamuri conducătorii sunt domni care nu servesc, ci sunt serviţi, dar printre urmaşii lui Isus regula trebuie să fie inversă: cel ce va servi mai mult să fie mai apreciat. Câtă frumuseţe este în ordinea lucrurilor divine! În ce deplin acord cu principiile arătate aici pot fi cei care gândesc drept! Cât de înţelepte sunt acestea şi cât de contrare sunt ele cu spiritul lumii! Într-adevăr, urmaşii Domnului vor fi în sensul acesta un popor deosebit în zelul lor pentru fapte bune — pentru a servi unul altuia şi pentru a face bine tuturor oamenilor, după cum au ocazia. — Z. '04-140

24 OCTOMBRIE

Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un anume Simon ... şi i-au pus crucea în spinare ca s-o ducă după Isus. — Luc. 23:26

Adeseori ne-am întrebat unde erau Petru, Ioan şi Iacov de n-au văzut sarcina Învăţătorului ca să-I fi alergat în ajutor? Dacă suntem înclinaţi să invidiem pe Simon pentru privilegiul că a putut ajuta Învăţătorului în ducerea crucii, să ne gândim că mulţi dintre fraţii Domnului poartă zilnic cruci simbolice, că este privilegiul nostru să le ajutăm şi că Domnul acceptă să socotească orice serviciu făcut urmaşilor Lui credincioşi ca făcut persoanei Sale .... După cum crucea de lemn n-a fost cea mai grea povară a Domnului nostru, tot aşa, urmaşii Săi au cruci pe care lumea nu le vede, dar pe care „fraţii” trebuie să le înţeleagă. „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi astfel veţi împlini legea lui Hristos”. — Z. '04-155

25 OCTOMBRIE

„Întăriţi-vă şi lucraţi şi Iehova să fie cu cel ce va face binele!” — 2 Cron. 19:11

Oricine are vreo datorie de îndeplinit să nu se teamă şi în timp ce căutăm să îndeplinim îndatoriri neplăcute într-o manieră binevoitoare, atât dreaptă cât şi iubitoare, să nu ne temem de oameni, ci mai degrabă să ne temem de Domnul şi să fim atenţi să-I plăcem Lui.

Să-şi lupte lumea luptele ei, Domnul va supraveghea şi rezultatele vor fi în cele din urmă glorioase. Noi care aparţinem poporului nou, Împărăţiei noi, care nu este din lumea aceasta, să nu folosim arme trupeşti, ci sabia Spiritului — să luptăm lupta bună a credinţei, să apucăm lucrurile măreţe ce ne stau înainte şi nu numai noi să stăm în picioare, ci să ajutăm să stea pe toţi cei concepuţi de acelaşi Spirit şi membri ai aceleiaşi armate cereşti, desăvârşiţi în El, care este Capul trupului şi Căpetenia mântuirii noastre. — Z. '04-207,205

26 OCTOMBRIE

Aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi. — 1 Pet. 5:7

Această sugestie pe care ne-o dă Cuvântul este foarte încurajatoare şi mângâietoare. Cu toate acestea, pe măsură ce trec anii lor ca membri ai familiei lui Dumnezeu şi de educare în şcoala lui Hristos, poporul Domnului să înveţe tot mai bine că nu trebuie să ceară Domnului să le conducă eforturile conform înţelepciunii lor, că nu trebuie să ceară ca voinţa lor să se facă pe pământ sau în cer, ci, mai curând, spunând Domnului sarcinile lor mari şi mici, ei trebuie să-şi dea seama de iubirea şi simpatia Lui şi să şi-o însuşească şi ca balsam al inimii lor să folosească asigurările mângâietoare ale Cuvântului Său, deoarece Dumnezeu este în stare şi vrea să facă toate experienţele lor folositoare, dacă ei cu încredere şi convingere rămân în El. — Z. '04-237

27 OCTOMBRIE

Zilele mele sunt în mâna Ta. — Ps. 31:15

Toţi servitorii consacraţi ai Domnului şi-au devotat viaţa ca jertfă când au devenit urmaşi ai Mielului şi dacă necontenit ar putea să-şi înţeleagă consacrarea, ar fi gata în orice moment pentru desăvârşirea jertfei după plăcerea Domnului şi prin orice mijloc sau pe orice cale pe care providenţa Sa le poate permite. Consacraţii Domnului din clasa Ilie să-şi aducă aminte că nici un fir de păr de pe capetele lor nu poate cădea fără cunoştinţa şi permisiunea Tatălui lor şi că dispoziţia inimii lor trebuie să fie cea exprimată de scumpul nostru Mântuitor, capul corpului lui Ilie, când a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Limbajul inimii lor să fie acela exprimat de poet: „De când Dumnezeu mă conduce

În orice soartă sunt ferice”. — Z. '04-237

28 OCTOMBRIE

Spiritul Stăpânului Iehova, este peste Mine, căci Iehova M-a uns ... să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau ... frumuseţe în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului. — Isa. 61:1,2,3

Însărcinarea noastră este să căutăm pe cei blânzi, pe cei întristaţi, care şi-au dat seama de neajunsurile şi slăbiciunile lor şi care caută refugiu şi eliberare. Este o parte a însărcinării noastre să le atragem atenţia asupra Mielului lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, să le arătăm frumuseţea învierii în locul cenuşii morţii şi gloriile, care, după promisiunea Domnului, vor lua curând locul spiritului de apăsare, dezamăgire, întristare şi tulburare de azi. Este însărcinarea noastră să spunem acestora că „dimineaţa vine veselia”, să-i ajutăm să se ridice şi imediat să îmbrace hainele laudei şi să înceapă să umble în înnoirea vieţii, cu o „cântare nouă pe buze — chiar îndurările Dumnezeului nostru”. — Z. '04-295

29 OCTOMBRIE

Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus ... — 2 Cor. 4:8-10 (Cornil.)

Cei ce pentru Domnul, pentru Adevăr suferă cu bucurie cea mai mare ruşine, cea mai mare ocară, cele mai mari încercări, cele mai mari persecuţii în viaţa prezentă şi astfel au experienţe foarte asemănătoare cu cele ale Învăţătorului şi Modelului nostru, putem fi siguri că vor primi o mare răsplată în viitor, în măsura credincioşiei lor manifestată în astfel de sacrificii; precum a declarat apostolul: „chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea”. — Z. '01-55

30 OCTOMBRIE

Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. — Mat. 6:24

Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”. Experienţa şi observaţia confirmă aceasta şi de aceea vedem, ca regulă, că în lucrurile spirituale oamenii sunt fie reci, fie fierbinţi .... Noi să căutăm „mai întâi (în principal) Împărăţia lui Dumnezeu”. Aceasta trebuie să fie preocuparea noastră principală, care să ne cuprindă tot timpul, toată atenţia, toată gândirea, toată energia, toată influenţa şi toate mijloacele pe care le avem — se subînţelege că lucrurile necesare pentru viaţa prezentă fac excepţie; şi iubirea şi zelul nostru se vor manifesta în măsura în care suntem gata să jertfim chiar şi din lucrurile pământeşti necesare, pentru lucrurile cereşti. — Z. '01-61

31 OCTOMBRIE

Fiindcă bunătatea [favoarea] Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda. — Ps. 63:3

Acei care au gustat din darul Domnului, care au ajuns la convingerea că favoarea Lui este mai bună decât viaţa şi care cu bucurie au pus pe altarul Lui toate bunurile pământeşti, speranţele şi ambiţiile, se bucură să spună veştile bune altora, se bucură să vestească virtuţile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Vestea este prea bună ca să fie reţinută. Aceştia nu numai că nu necesită să fie angajaţi pentru a o vesti, ci sunt dispuşi ca vestirea şi bucuria favorii lui Dumnezeu legată de vestire să-i coste ceva — strâmtorare, bani, pierderea prieteniilor pământeşti, încordarea sau chiar ruperea unora dintre relaţiile familiale, cât şi priviri ostile din partea lumii şi bisericismului. — Z. '01-246