“… iar eu vă zic vouă … că mai de folos îţi este ca să piară unul din membrii tăi, decât tot corpul tău să se arunce în gheennă."

Aici iarăşi, lucrarea Legii lui Dumnezeu sub Noul Legământ este comparată cu lucrarea ei sub Vechiul Legământ sau Legământul evreiesc, şi ca îndemn este dată lecţia stăpânirii de sine, prin declaraţia că este cu mult mai folositor ca oamenii să refuze a-şi mulţumi dorinţele degradate (chiar dacă le-ar fi dragi ca ochiul drept şi li s-ar părea indispensabile ca mâna dreaptă), decât să şi le mulţumească şi să piardă în moartea a doua viaţa viitoare pregătită prin ispăşire pentru toţi cei care se vor întoarce la perfecţiune, la sfinţenie şi la Dumnezeu.

Aceste expresii ale Domnului nostru servesc nu numai pentru a arăta perfecţiunea (Romani 7:12) Legii lui Dumnezeu şi cât de deplin va fi ea definită şi aplicată în Mileniu, ci ele au servit şi ca o lecţie pentru evrei, care până atunci au văzut în poruncile lui Moise numai aspectul exterior, general al Legii lui Dumnezeu. Deoarece în starea lor decăzută ei au constatat că era greu să ţină necălcată chiar şi semnificaţia de suprafaţă a Legii, ei trebuie să vadă acum imposibilitatea ţinerii semnificaţiei mai fine a Legii descoperite prin Cristos. Dacă ei ar fi înţeles şi ar fi primit învăţătura Lui pe deplin, ar fi strigat: vai! dacă Dumnezeu ne judecă astfel, după însăşi gândurile şi intenţiile inimii, toţi suntem necuraţi, toţi suntem imperfecţi şi nu ne putem aştepta decât să fim condamnaţi la gheena (la nimicire completă ca animalele). Ei ar fi strigat: “Arată-ne o preoţime mai înaltă decât a lui Aaron, un mare Preot şi un Învăţător pe deplin capabil să aprecieze Legea, şi pe deplin capabil să aprecieze şi să compătimească cu starea noastră decăzută şi cu slăbiciunile noastre moştenite, şi să ofere El pentru noi “mai bune sacrificii” şi să aplice pentru noi acea mai mare iertare a păcatului necesară, şi El, ca mare medic, să ne vindece şi să ne restabilească, aşa încât să ne putem supune Legii perfecte a lui Dumnezeu din inima noastră". Atunci ei L-ar fi găsit pe Cristos.

Dar ei n-au învăţat această lecţie, pentru că urechile înţelegerii lor erau “amorţite" şi de aceea n-au ştiut că Dumnezeu pregătise tocmai preotul, sacrificiul, învăţătorul şi medicul de care aveau ei nevoie, care la timpul cuvenit i-a răscumpărat pe cei sub Legea tipică, precum şi pe cei care nu erau sub ea, şi care, de asemenea, la timpul cuvenit, nu peste mult, Îşi va începe lucrarea de restabilire -- redând vedere ochilor orbi ai înţelegerii lor şi auz urechilor surde ale lor. Atunci va fi “înlăturat vălul" -- vălul ignoranţei, al mândriei şi al înţelepciunii umane pe care Satan îl foloseşte acum pentru a orbi lumea faţă de legea adevărată a lui Dumnezeu şi faţă de planul adevărat al mântuirii în Cristos.

Învăţătura Domnului nostru, nu numai că a arătat aici Legea Noului Legământ şi le-a dat evreilor o lecţie, ci ea este de folos şi Bisericii Evanghelice. În măsura în care învăţăm stricteţea Legii lui Dumnezeu şi în ce ar consta perfecţiunea sub cerinţele ei, vedem că Răscumpărătorul nostru a fost perfect şi că noi, complet incapabili a ne recomanda singuri lui Dumnezeu ca împlinitori ai acelei Legi, putem afla acceptare la Tatăl numai în meritul Răscumpărătorului nostru, în timp ce nimeni nu poate fi din acel “Corp", acoperit cu haina dreptăţii Lui, în afară de consacraţii care se străduiesc să facă numai acele lucruri bine plăcute lui Dumnezeu, ceea ce include evitarea păcatului în măsura capacităţii. Totuşi, acceptarea lor de către Dumnezeu nu se bazează pe perfecţiunea lor, ci pe perfecţiunea lui Cristos, atâta vreme cât ei rămân în El. Aceştia însă beneficiază de o înţelegere clară a Legii perfecte a lui Dumnezeu, chiar dacă ei nu sunt dependenţi de o ţinere perfectă a acestei Legi. Lor le place să facă voia lui Dumnezeu în măsura capacităţii lor şi cu cât cunosc mai bine Legea perfectă a Lui, cu atât sunt mai capabili să se conducă pe ei înşişi şi să se conformeze acestei legi. Astfel deci, cuvintele Domnului nostru au şi pentru noi o lecţie valoroasă.