Cuvântul grecesc “tartaroo" apare numai o dată în Scripturi în 2 Petru 2:4, unde citim: “… Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruţat, ci … i-a aruncat în tartar şi i-a dat spre a se păzi la judecată".

Cuvântul tartaroo, folosit de Petru, se aseamănă foarte mult cu tartarus, un cuvânt folosit în mitologia greacă drept numele unui abis întunecos sau închisoare . Dar tartaroo pare să se refere mai mult la un act decât la un loc. Căderea îngerilor care au păcătuit a fost o cădere de la onoare şi demnitate, în dezonoare şi condamnare, iar ideea pare să fie: “Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a degradat şi i-a predat lanţurilor întunericului".

Aceasta este cu certitudine în armonie cu faptele cunoscute de noi din alte scripturi; căci aceste spirite căzute au vizitat pământul în zilele Domnului nostru şi ale apostolilor. Prin urmare, ei n-au fost în ceva loc în adânc, ci “în adânc" în sensul că au fost degradaţi de la cinstea şi libertatea avute mai înainte, şi au fost restrânşi în întuneric, ca într-un lanţ. Ori de câte ori aceste spirite căzute îşi manifestă puterile prin medii, în şedinţe spiritiste, pretinzând că sunt anumite fiinţe umane moarte, ele trebuie să-şi facă lucrarea în întuneric, pentru că întunericul este lanţul în care sunt legate până la marea zi Milenară de judecată. Dacă aceasta implică faptul că în viitorul apropiat ele se vor putea materializa la lumina zilei este greu de spus. Dacă este aşa, atunci ar creşte mult puterea lui Satan de a orbi şi a înşela pentru puţină vreme -- până când Soarele Dreptăţii va fi răsărit deplin şi Satan va fi legat complet.

Cu acestea încheiem investigarea folosirii biblice a cuvântului “iad". Mulţumim lui Dumnezeu că nu găsim un asemenea loc de tortură veşnică, aşa cum învaţă în mod eronat crezurile, cărţile de cântări şi cum se învaţă de la multe amvoane. Totuşi am găsit un “iad" şeol, hades, la care a fost condamnat tot neamul nostru omenesc din cauza păcatului lui Adam, şi din care toţi sunt răscumpăraţi prin moartea Domnului nostru; şi că “iadul" este mormântul -- starea morţii. Şi mai găsim un “iad" (Gheena -- moartea a doua -- nimicirea totală), care ne este arătat ca fiind pedeapsa finală a tuturor celor care, după ce au fost răscumpăraţi şi aduşi la o deplină cunoştinţă a adevărului şi la o deplină capacitate de a se supune, vor alege totuşi moartea, alegând o cale de împotrivire lui Dumnezeu şi dreptăţii. Şi inimile noastre spun: Amin! “Drepte şi adevărate (sunt) căile Tale, Rege al sfinţilor. Cine nu se va teme de Tine, Doamne şi nu va mări Numele Tău? Căci Tu singur eşti sfânt; căci toate naţiunile vor veni şi se vor închina înaintea Ta; căci judecăţile Tale s-au arătat." Apocalipsa 15:3, 4