Caracterul veşnic al pedepsei fiind astfel stabilit, rămâne un singur punct deschis pentru discuţii, şi anume, natura pedeapsei. Luaţi concordanţa biblică şi căutaţi ce spune marele Judecător despre pedeapsa păcătoşilor cu voia, care dispreţuiesc şi resping toate pregătirile Sale binecuvântate făcute pentru ei prin Cristos. Ce găsiţi? Spune Dumnezeu că păcătoşii vor trăi veşnic în chinuri? Nu; nu găsim nici un singur text în care acelei clase să-i fie promisă viaţă în vreo stare.

Declaraţiile lui Dumnezeu ne asigură că în cele din urmă El va avea un univers curat, lipsit de ruina păcatului şi a păcătoşilor, deoarece “Iehova … pe toţi nelegiuiţii îi nimiceşte". Psalmul 145:20

Dar, deşi nu găsim nici un verset în Biblie care să spună că această clasă poate avea viaţă în chinuri, sau în oricare altă stare, găsim totuşi numeroase pasaje care învaţă contrariul. Din acestea dăm doar câteva ca exemple: “… plata păcatului este moartea" (Romani 6:23), “Omul ce păcătuieşte acela va muri" (Ezechiel 18:4, 20). “… iar nelegiuiţii vor pieri" (Psalmul 37:20). “Încă puţin şi nelegiuitul nu va mai fi" (Psalmul 37:10). Astfel Dumnezeu ne-a spus clar natura pedepsei veşnice a celor răi -- că va fi moartea, nimicirea.

Ideile false despre planul lui Dumnezeu de a proceda cu cei incorigibili, învăţate tot timpul începând de la marea “apostazie" care a culminat în papalitate, şi întroduse în minţile noastre încă din copilărie, sunt singurele responsabile pentru opinia susţinută în general, că pedeapsa veşnică pregătită pentru păcătoşii cu voia este o viaţă în chinuri. Această părere este susţinută, în ciuda nenumăratelor declaraţii clare ale Cuvântului lui Dumnezeu că pedeapsa lor va fi moartea. Aici Pavel declară foarte explicit care va fi pedeapsa. Vorbind despre aceeaşi Zi Milenară şi despre aceeaşi clasă, care, în ciuda tuturor ocaziilor favorabile de atunci şi a cunoştinţei depline, nu vor veni în armonie cu Cristos, şi ca atare nu “cunosc pe Dumnezeu" în adevăratul sens şi “nici nu ascultă", el zice că, “vor fi pedepsiţi". Da, dar ce fel de pedeapsă? El ne spune ce fel: “eternă pierzare (nimicire din care nu va mai fi revenire, răscumpărare sau înviere -- Evrei 10:26-29) de la faţa Domnului şi de la mărirea puterii Sale" (2 Tesaloniceni 1:9). Această pierzare este reprezentată în pildă prin “focul cel etern care este gătit diavolului şi îngerilor lui" şi este “lacul de foc care arde cu pucioasă", care este moartea a doua (Apocalipsa 20:14; 19:20), în care este trimisă clasa “caprelor" din această pildă. Matei 25:41

Astfel se pot vedea imediat, când sunt privite din punct de vedere corect, semnificaţia şi caracterul raţional al acestei declaraţii privind pedeapsa veşnică. Focul din pildă, prin care se va realiza pedeapsa (nimicirea), nu va fi un foc literal, deoarece “focul" este un simbol la fel cum sunt şi “oile" şi “caprele". Focul aici, ca şi în alte locuri, simbolizează nimicirea şi nicidecum păstrarea.

Am putea lăsa acest subiect aici şi să considerăm că am arătat pe deplin că pedeapsa veşnică a clasei “caprelor" va fi nimicirea, dar îndreptăm atenţia asupra unui alt punct care argumentează adevărul asupra acestui subiect. Ne referim la cuvântul grecesc kolasin, tradus “chin" (“pedeapsă", în traducerea Cornilescu revizuită -- n. e.) în versetul 46. Acest cuvânt nu conţine nici cea mai vagă idee de chin. Semnificaţia lui principală este a tăia, a curăţa, sau a tunde de crengi, ca în curăţarea arborilor; iar al doilea sens este a reţine. Cei răi vor fi reţinuţi sau tăiaţi pe vecie de la viaţă în a doua moarte. Ilustraţii de folosire a cuvântului kolasin se pot găsi uşor în scrierile clasice greceşti. Cuvântul grecesc pentru “chin" este basinos, un cuvânt care nu are nici o legătură cu cuvântul kolasin.

Cuvântul kolasin, folosit în Matei 25:46, apare numai încă într-un loc în Biblie în 1 Ioan 4:18, unde este tradus nepotrivit prin “chinuire" în Biblia de la 1874, în timp ce ar trebui tradus, “frica are reţinere". Cei care au Concordanţa Analitică de Young (Young's Analytical Concordance), vor vedea (pagina 995) că definiţia cuvântului kolasin este, “tăiere, curăţare, reţinere". Iar autorul lui Emphatic Diaglott, după ce a tradus kolasin în Matei 25:46 prin cuvântul “tăiere", spune într-o notă de subsol:

“Versiunea Comună şi multe alte traduceri moderne redau cuvintele kolasin aionion prin “pedeapsă veşnică”, dând ideea, aşa cum se interpretează în general, de basinos, care înseamnă chin. Kolasin în diferitele lui forme se află numai în alte trei locuri în Noul Testament: Fapte. Ap. 4:21; 2 Petru 2:9; 1 Ioan 4:18. El se trage din cuvântul kolazoo, care înseamnă: 1. a tăia jos, cum ar fi tăierea ramurilor din arbori, a curăţa; 2. a ţine în frâu, a restrânge. Grecii scriu: “Căruţaşul ţine în frâu (kolazei) caii săi năvalnici”; 3. A corecta, a pedepsi. A tăia o persoană de la viaţă sau din societate, sau chiar a o reţine, este socotit ca pedeapsă, şi de aceea a apărut această a treia utilizare sau utilizare metaforică a cuvântului. A fost adoptată prima semnificaţie (în Diaglott), pentru că se potriveşte mai bine cu a doua parte a frazei, păstrând astfel forţa şi frumuseţea antitezei. Cei drepţi merg în viaţă, cei răi la tăierea de la viaţă, la moarte -- 2 Tesaloniceni 1:9."

Acum să analizăm cu atenţie textul şi să observăm antiteza, contrastul, arătat între răsplata “oilor" şi răsplata “caprelor", pe care o dă ideea corectă a cuvântului kolasin -- o clasă merge în viaţă veşnică, iar cealaltă este veşnic tăiată de la viaţă -- reţinută pentru totdeauna în moarte. Şi aceasta se potriveşte exact cu ceea ce declară peste tot Scripturile cu privire la plata sau pedeapsa pentru păcatul voit.

Să ne oprim un moment la cuvintele din versetul 41: “Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor (răscumpăraţi o dată prin Cristos din blestemul sau condamnarea la moarte a lui Adam, dar acum condamnaţi sau blestemaţi ca vrednici de moartea a doua, de către Cel ce i-a răscumpărat de sub primul blestem), în focul cel etern (simbolul nimicirii veşnice) care este gătit diavolului şi îngerilor (slujitorilor) lui".

Să ne amintim că aceasta va fi sentinţa definitivă la încheierea încercării finale -- la încheierea Mileniului; şi că atunci nimeni nu va mai fi servul lui Satan din cauza ignoranţei sau fără voia sa, aşa cum mulţi sunt astăzi, căci marele Eliberator, Cristos, va înlătura ispitele din afară şi va da ajutor pentru corectare personală, ceea ce va permite tuturor care vor vrea, să scape de slăbiciunile înnăscute şi să ajungă la perfecţiune. Aceste “capre", care iubesc răul şi servesc lui Satan, sunt mesagerii (“îngerii") lui Satan. Pentru aceştia şi pentru Satan (şi nu pentru alţii), Dumnezeu a pregătit moartea a doua -- nimicirea veşnică. Foc va veni din cer de la Dumnezeu şi-i va mistui. Oricine poate aprecia ce este focul mistuitor sau nimicitor, dacă ochii nu-i sunt împiedicaţi de învăţătură falsă şi de prejudecată. Nimeni n-a auzit vreodată despre un foc care păstrează; şi deoarece focul niciodată nu păstrează, ci totdeauna mistuie, Dumnezeu îl foloseşte ca simbol al nimicirii totale. Apocalipsa 20:9