Cântări în Noapte - August

1 August

Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze. Ioan 12:26

Este timpul stabilirii adevăratei împărăţii — este chiar aproape. Este timpul pentru adunarea celor aleşi din fiecare parte, din fiecare ramură a acestui Babilon figurat în care poporul Domnului sunt captivii acestor uneltiri ale lui Satan; este timpul pentru o reafirmare a libertăţii cu care Cristos ne-a făcut liberi, este timpul ca poporul Domnului să-L recunoască pe El ca singurul lor Împărat şi Îndrumător, este timpul ca ei să audă cuvintele: “Terminaţi-o cu omul, a cărui suflare este în nările sale; căci ce preţ are el?" (Isaia 2:22). Este timpul ca poporul Domnului să-şi dea seama că Domnul este deplin competent să-şi conducă lucrarea în felul cel mai plăcut Lui, şi în modul cel mai avantajos pentru cei care sunt cu adevărat ai Lui; este timpul ca ei să se uite la Domnul pentru a vedea ce agenţi, ce canale ale adevărului, ce mijloace de serviciu a pregătit sau pregăteşte El în Israelul spiritual. Când ajungem să înţelegem situaţia, aflăm că toată această chestiune a recunoaşterii papilor, cardinalilor, episcopilor, doctorilor în teologie etc, etc., — este contrară aranjamentului divin — în opoziţie directă cu acesta; dar că, totuşi, acea chestiune nu a împiedicat şi nici nu i se va permite să împiedice realizarea lucrării Domnului şi adunarea adevăraţilor israeliţi, aleşii, cei preţioşi, mărgăritarele Domnului din Israelul nominal. Această lucrare a Domnului înaintează treptat, indiferent de ceea ce ar putea face oamenii în general. W. T. 1903-204 (R 3217:3) (Cântarea 7)

 

2 August

Pentru ce te mâhneşti, suflete al meu, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci încă Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu. Psalmul 42:11

Îi lipseşte pacea vreunuia dintre credincioşii care sunt în necaz pentru Cristos? Aceasta este fiindcă îţi lipseşte credinţa ca să-ţi însuşeşti făgăduinţele — făgăduinţele nespus de mari şi scumpe făcute celor care îşi iau crucea şi urmează pe urmele paşilor Lui — suferind cu El. … Dar dacă ai pace fără suferinţă, în timp ce toţi oamenii vorbesc bine despre tine, fii atent! Aceasta este pacea unui somn în care visezi că eşti împlinit şi încununat, şi te trezeşti ca să afli că eşti gol — pacea unei linişti de moarte pe ocean. W. T. 1882-Mai p. 2 (R 347:6) (Cântarea 391)

 

3 August

Domnul mi S-a arătat de departe: “Te-am iubit cu o iubire veşnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!" Ieremia 31:3

Întreaga lume caută fericirea. Puţinii care într-adevăr L-au găsit pe Isus şi care şi-au consacrat Lui pe deplin inimile şi cărora El le-a dat apa vieţii — aceştia puţini au găsit fericirea pe care lumea o caută în zadar în alte direcţii. Ei au aflat o mulţumire a inimii care poate să compenseze încercările, întristările, greutăţile şi dezamăgirile din alte surse, şi să se bucure de această înţelegere, că experienţele lor lucrează spre avantajul lor, probându-i, pregătindu-i pentru bogăţii de slavă şi mai mari în curând. W. T. 1905-31 (R 3496:4) (Cântarea 110)

 

4 August

El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat să fie Cap peste toate lucrurile Bisericii. Efeseni 1:22

Preaiubiţilor, timpul este scurt, marele premiu pe care îl căutăm este aproape, “ţinta", sau standardul caracterului, care trebuie atinsă este clar pusă înaintea noastră, şi Scripturile strălucesc de exemple în privinţa necesităţii consacrării complete Domnului, arătându-ne că aceasta înseamnă moarte faţă de sine. Nu vom căuta noi oare ca prin harul lui Dumnezeu, orice alt cap şi autoritate să fie complet tăiate şi date la o parte, şi în continuare, aşa cum a exprimat apostolul, “Pentru mine a trăi este Cristos" — ca membru al trupului lui Cristos, îndrumat de voia Sa aşa cum este discernută prin Cuvântul, providenţa şi exemplul Său? Aceasta este o altă imagine a unei depline completări a asemănării de caracter cu Domnul nostru. Oare n-a renunţat El total la propria Sa conducere, la propria Sa voinţă, pentru voinţa Tatălui? Cu siguranţă că da; şi după cum acea consacrare deplină a fost răsplătită de Tatăl, tot aşa şi noi avem asigurarea că deplina noastră consacrare (şi nimic mai puţin decât aceasta) va fi deplin răsplătită de Domnul şi Capul nostru în împărăţie. W. T. 1901-229 (R 2846:1) (Cântarea 344)

 

5 August

Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care mi-a dat putere, că m-a socotit vrednic de încredere. 1 Timotei 1:12

O, da, ce satisfacţie binecuvântată este pentru noi să ştim că în timp ce Domnul cunoaşte fiecare cuvânt şi faptă a noastră, El binevoieşte să ne socotească ceva diferit, chiar din cuvintele şi din faptele noastre — ceva mai bun! Cuvintele noastre nu reprezintă întotdeauna sentimentele depline ale inimilor noastre; purtarea noastră nu se ridică la standard; după ce am spus cuvintele şi după ce am făcut faptele — poate după cea mai bună capacitate a noastră — ne dăm seama că ele n-au ajuns la slava lui Dumnezeu şi n-au ajuns la înălţimea propriilor noastre idealuri, dorinţe şi eforturi. Cât de mângâietor este pentru noi deci, să ştim că lucrarea noastră imperfectă va fi acceptabilă pentru Dumnezeu prin Cristos; că Domnul ne socoteşte potrivit intenţiilor noastre, potrivit voinţei noastre. Lăudat fie Numele Său! Noi n-am avea nici o speranţă de a ne ridica la nici un standard de perfecţiune pe care El să-l aprobe, dacă n-ar fi aranjamentul Său îndurător prin care imperfecţiunile noastre sunt acoperite prin perfecţiunea şi jertfa Răscumpărătorului nostru, iar faptele noastre acceptate potrivit intenţiilor şi dorinţelor inimii noastre. W. T. 1902-134 (R 3002:1) (Cântarea 268)

 

6 August

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. Proverbe 14:12

Acest text este vrednic să fie memorat de către toţi. Lecţia lui este aceea că noi nu suntem competenţi să ne dirijăm şi să ne conducem afacerile proprii; că avem nevoie de sfat divin. Judecata umană n-ar fi de încredere chiar dacă ar fi sprijinită de o cunoştinţă absolută; dar având în vedere deficienţa noastră atât în cunoştinţă cât şi în judecată, foarte evident că multe căi i se par omului bune, înţelepte, avantajoase şi de dorit, care, dacă sunt urmate, duc la dezamăgire şi întristare şi în final vor duce la moarte — moartea a doua. De aceea, cursul înţelept, potrivit pentru toţi, este să ne dăm seama şi să recunoaştem propria noastră insuficienţă, neînţelepciune, şi să privim la marele nostru Creator pentru îndrumare. Fericiţi sunt cei care dau atenţie îndemnului scriptural: “Dar adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale". Cu cât este începută mai devreme această cale dreaptă, cu atât vor fi mai bune rezultatele în toate privinţele, cu atât va fi mai uşor pentru noi să ne supunem voinţa noastră voinţei Domnului, iar lecţiile şi satisfacţia şi pacea care ne vin prin conducerea Domnului vor fi cu atât mai scumpe. O consacrare deplină a inimii, a vieţii şi a tuturor intereselor noastre Domnului, pentru ca voia Lui să se facă în noi în toate lucrurile, este consacrarea necesară aducerii fiecărui credincios îndreptăţit în părtăşie în trupul lui Cristos, care este Biserica. W. T. 1903-352 (R 3241:1) (Cântarea 12)

 

7 August

Voi sunteţi lumina lumii. Matei 5:14

Pentru a avea Spiritul sfânt în măsură mare, trebuie să ne ţinem aproape de Domnul, căci dacă ne îndepărtăm de El, lumina se va stinge. Dacă neglijăm privilegiul rugăciunii sau al studiului Scripturilor sau al părtăşiei cu Domnul prin aceea că nu ne gândim la El, iluminarea Spiritului va slăbi. Pe de altă parte, aceasta va deveni mai strălucitoare după măsura în care ne dăm seama de imperfecţiunile noastre şi după gradul consacrării noastre Domnului. Aceasta o arătăm prin zelul cu care studiem voia Lui, aşa cum este ea exprimată în Cuvântul Său, şi prin zelul cu care practicăm acea voie în afacerile vieţii. Acestea sunt mijloacele prin care am putea aproviziona uleiul pentru a menţine lumina noastră arzând strălucitor. W. T. 1912-344 (R 5129:3) (Cântarea 156)

 

8 August

Oricine iubeşte pe Cel care l-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. 1 Ioan 5:1

Cel care Îl iubeşte pe Tatăl trebuie să-L iubească şi pe Fiul, care este imaginea exactă a Tatălui şi care ne-a arătat în trupul Său gloriosul caracter al Tatălui. După cum Fiul L-a iubit pe Tatăl, S-a rugat Tatălui şi a simţit că trebuie să fie în cele ale Tatălui Său, şi în final a murit ca împlinire a voinţei Tatălui — lucrarea pentru care L-a trimis Tatăl — tot aşa trebuie să fie cu noi, care suntem plini de Spiritul dragului nostru Răscumpărător, Capul nostru. Noi ca membre ale Lui trebuie să avem o astfel de reverenţă pentru Tatăl şi pentru voia Lui cum este specificată aici. Naţiunea lui Israel n-a putut iubi pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată puterea; acest îndemn trebuie să fie înţeles că este individual. În mod asemănător Biserica, Israelul spiritual, nu este chemată să iubească pe Domnul cu inima, sufletul, fiinţa şi puterea, ci indivizii care sunt ai Domnului şi care caută să-I fie plăcuţi Lui, să-I servească, să-şi jertfească vieţile în ascultare de voinţa Lui şi în propăşirea scopurilor divine sunt chemaţi să facă astfel. W. T. 1907-263 (R 4052:2) (Cântarea 160)

 

9 August

Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot. Luca 17:32

Noi credem că sunt unii acuma care au nevoie să li se atragă atenţia asupra antitipului acestui incident tipic la care se referă Domnul nostru. Mulţi sunt dispuşi să simpatizeze şi să fraternizeze cu aceia care au ajuns sub condamnarea divină. Sf. Iuda ne spune că nimicirea Sodomei a fost “ca un exemplu” sau tip. Cei care presupun a fi mai îndurători şi mai îndelung răbdători decât Domnul, se fac împotrivitori, care, în loc de a fi studenţi ai principiilor dreptăţii, încearcă să fie judecătorii şi învăţătorii lui Iehova. Atitudinea de inimă potrivită acceptă hotărârea lui Dumnezeu, nu numai ca mai înţeleaptă, dar şi ca mai justă decât a noastră. Prin urmare, când vedem pe unii care s-au bucurat de lumina adevărului prezent, abandonaţi de Domnul şi scoşi în întunericul din afară, trebuie să tragem concluzia că înainte de a fi astfel abandonaţi, ei trebuie să fi avut “o inimă rea a necredinţei, îndepărtându-se de Dumnezeul Cel viu”. W. T. 1916-261 (R 5948:3) (Cântarea 123) V. D. M. 99:1

 

10 August

Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă surprindă ca un hoţ. 1 Tesaloniceni 5:4

Dragi fraţi, atitudinea noastră prezentă trebuie să fie una de recunoştinţă mare către Dumnezeu, de apreciere crescândă a minunatului Adevăr, pe care El ne-a acordat privilegiul să-l vedem şi să ne identificăm cu el, şi o atitudine de zel crescând în a ajuta ca Adevărul să ajungă şi la alţii. Între timp, ochii înţelegerii noastre să discearnă clar bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic, ce acum se desfăşoară; şi credinţa noastră, conducându-ne ochii înţelegerii prin Cuvânt, să ne facă în stare a vedea rezultatul glorios — Împărăţia lui Mesia. În continuare putem fi deplin mulţumiţi că nu ştim cât va dura lucrarea secerişului — mulţumiţi că Marele Căpitan, care prin împuternicire divină are totul în grijă, este prea înţelept să greşească, şi că ne-a promis faptul că toate experienţele ne vor lucra spre bine, dacă-L iubim şi dacă suntem din cei “chemaţi potrivit scopului Său”, căutând să ne facem chemarea şi alegerea sigură. W. T. 1916-265 (R 5951:4) (Cântarea 350A) V. D. M. 98:7

 

11 August

Ferice de poporul care cunoaşte strigătul de bucurie, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne! Psalmul 89:15

Domnul nostru în simbol ne-a indicat faptul că mesajul harului Său în zilele de încheiere ale acestui Veac Evanghelic va fi atât de diferit de mesajul general acceptat, în mod greşit numit Evanghelie, încât în mod potrivit va fi numit o cântare nouă, cu toate că va fi vechea cântare a lui Moise — mesajul de binecuvântare simbolizat prin scrierea lui Moise şi prin toate ceremoniile Legii … şi prin mărturia tuturor apostolilor cu privire la Mielul lui Dumnezeu şi la marea lucrare care va fi îndeplinită de El în ridicarea “păcatului lumii". Este doar aceeaşi cântare care este cântată acum de către cei pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu o cunoştinţă a adevărului prezent — este “strigătul de bucurie" pe care numai poporul astfel binecuvântat îl ştie sau îl poate cânta. … Textul nostru sugerează că pentru a fi din poporul care va cunoaşte strigătul de bucurie va fi necesară umblarea în lumina feţei lui Dumnezeu. Sau, inversând afirmaţia, ideea este că toţi care umblă în lumina feţei lui Dumnezeu vor fi poporul Său binecuvântat şi vor cunoaşte strigătul de bucurie. W. T. 1900-37 (R 2569:6) (Cântarea 74)

 

12 August

Deci, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Romani 5:1

Dar această Scriptură nu s-ar aplica la nimeni care n-a ajuns la punctul consacrării şi acceptării, şi care este numai în Curte, apropiindu-se. Totuşi, aceştia au o măsură de pace, proporţional cu înaintarea lor. O anumită măsură de pace şi bucurie vine din aflarea că prin străduinţa de a îndepărta păcatul şi a te apropia de Dumnezeu există o cale înapoi spre El, dar pacea Bisericii, menţionată de apostol în acest text, se poate aplica numai la cei care au ajuns la condiţia de fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este în pace cu altcineva. W. T. 1916-281 (R 5960:1) (Cântarea 135) V. D. M. 82:2

 

13 August

Apostolii au zis Domnului “Măreşte-ne credinţa!" Luca 17:5

Dacă noi credem că ne aflăm în timpul secerişului acestui veac şi că lucrarea secerişului este în progres, iar noi suntem participanţi la ea, să credem şi că marele Secerător Principal este întru totul capabil să ne folosească şi să ne binecuvânteze în serviciul Său; şi nici unul să nu se uite la nori şi la descurajări, ci fiecare să facă cu puterea sa ce găsesc mâinile sale de făcut, cu ochiul credinţei “privind ţintă la Isus", Căpetenia noastră, şi hotărât ca, fie că el va putea sau nu să aducă mulţi în împărăţie, Împăratul va ţine cel puţin seama de iubirea, zelul şi efortul lui de a face astfel. W. T. 1899-205 (R 2513:4) (Cântarea 157)

 

14 August

Atunci Diavolul L-a lăsat. Şi iată, nişte îngeri au venit la Isus să-I slujească. Matei 4:11

Refuzul total al Domnului nostru în privinţa oricărei alte căi de a-Şi duce la îndeplinire misiunea în afară de aceea pe care Tatăl o marcase, calea jertfirii de sine, calea îngustă, a fost într-adevăr o mare victorie. Adversarul L-a lăsat, negăsind nimic în El pe care să pună stăpânire sau la care să lucreze, atât de complet loial a fost El Cuvântului şi Spiritului lui Iehova. Şi apoi, încercarea terminându-se, sfinţii îngeri au venit şi I-au slujit Domnului — fără îndoială aducându-I întăritoarele pentru obţinerea cărora refuzase să-Şi exercite puterea divin. Şi putem recunoaşte că aşa este şi experienţa urmaşilor Domnului; odată cu biruinţa vine o binecuvântare de la Domnul, părtăşia Spiritului, împrospătarea inimii, o înţelegere a favorii divine care întăreşte pentru proba următoare. W. T. 1900-35 (R 2568:4) (Cântarea 64)

 

15 August

Închinătorii adevăraţi vor adora pe Tatăl în duh şi în adevăr; căci şi Tatăl caută astfel de adoratori. Ioan 4:23

Adorarea în duh şi în adevăr nu se aplică numai la rugăciune, laudă, implorare şi mulţumire. Merge mai adânc de acestea şi pune stăpânire pe sentimente, pe inimă, şi ca atare nu înseamnă un “act de adorare", ci mai degrabă o viaţă de adorare — o viaţă în care, prin conceperea spiritului şi prin cunoaşterea planului divin, individul devine atât de mult una cu Dumnezeu şi atât de mult la unison cu legea lui Dumnezeu şi cu toate aspectele planului lui Dumnezeu, încât, cum a spus Domnul nostru, mâncarea şi băutura lui este să facă voia Tatălui. Aceasta este adorare în Duh şi în adevăr. Ea îşi va găsi expresia în genunchii plecaţi şi în purtarea ordonată şi reverenţioasă în apropierea de Dumnezeu în rugăciunea personală, în rugăciunea în familie şi în compania casei credinţei, şi îşi va găsi de asemenea expresia în toate acţiunile şi cuvintele vieţii. Inima captivată va căuta să aducă fiecare talent al trupului în supunere totală la voia lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Toate acestea constituie adorarea pe care o caută Dumnezeu; şi, desigur, numai aceia care sunt astfel captivaţi de Domnul în inimă şi care-L servesc în Duh şi în adevăr şi se străduiesc ca voia Lui să se facă în inimile, cuvintele şi purtarea lor, sunt în sens deplin adevăraţii adoratori pe care îi caută Domnul; “turma mică", “preoţia împărătească" credincioasă. W. T. 1896-287 (R 2071:6) (Cântarea 325)

 

16 August

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Psalmul 122:6

Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate despre Ierusalimul mai înalt şi despre copiii păcii lui cum sunt şi pentru Ierusalimul pământesc. Cei care se roagă pentru binecuvântarea Domnului asupra cauzei Sale, caută să o servească şi sunt în aceeaşi măsură binecuvântaţi. Cei care sunt indiferenţi faţă de bunăstarea Sionului şi a cauzei Domnului stau acum pe un loc alunecos şi sunt în mare pericol de cădere.… Suntem păstraţi în umilinţă când ne amintim de nevoile noastre, şi suntem întăriţi când ne amintim îndestularea Domnului şi bunăvoinţa Lui de a-Şi revărsa binecuvântarea ca răspuns la rugăciunile noastre. Aceste rugăciuni, şi puterea divină de care acestea sunt legate, pentru inimile noastre sunt un zid de apărare împotriva multor vrăjmaşi orbiţi de Satan, care ne asaltează continuu din cauza credincioşiei noastre faţă de Domnul şi faţă de Cuvântul Său. W. T. 1900-48 (R 2576:2) (Cântarea 18)

 

17 August

Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. 1 Ioan 3:18

Aceasta este o chestiune personală. Fiecare dintre noi este sub această încercare. Dacă nu încă, mai curând sau mai târziu, fără îndoială, această dispoziţie de a sacrifica în interesul fraţilor îl va dovedi pe fiecare dintre noi, fie loial, credincios faţă de legământul nostru, sau, dimpo­trivă, necredincios. Haideţi să facem din această chestiune a iubirii pentru fraţi şi a punerii vieţii noastre pentru fraţi o chestiune de studiu personal şi de aplicare practică pentru propria noastră inimă, minte, gânduri, cuvinte şi fapte. Şi haideţi să ne rugăm unul pentru altul şi să ne îndemnăm unul pe altul în aceste privinţe, străduindu-ne să ne umplem cu spiritul Învăţătorului nostru. W. T. 1916-261 (R 5948:5) (Cântarea 126) V. D. M. 104:3

 

18 August

Deci voi, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte aceste lucruri, aveţi grijă să nu vă lăsaţi târâţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi, şi să nu vă pierdeţi tăria. 2 Petru 3:17

Toţi cei care caută să înveţe pe alţii planul divin sunt expuşi unor ispite deosebite, aşa încât cinstea de a servi pe Domnul şi pe poporul Său cere în mod corespunzător o mai mare măsură din darurile Spiritului sfânt, precum şi de cunoştinţă. Tendinţa cunoştinţei, subliniază apostolul, este numai spre mândrie, spre deşertăciune şi îngâmfare, şi să devină o ispită de la Adversar, ca să atragă urmaşi după ei (Fapt. 20:30). De aceea, oricine vrea să fie învăţătorul altora, purtătorul de cuvânt al Domnului, trebuie să cultive toate darurile Spiritului sfânt, inclusiv umilinţa; pentru ca acestea combinate (iubirea) cu cunoştinţa, să-l poată zidi pe el însuşi, precum şi pe cei cărora le slujeşte. “Cunoştinţa îsingurăş îngâmfă, pe când dragostea zideşte." W. T. 1897-277 (R 2219:5) (Cântarea 222)

 

19 August

“Fii tare şi tu, tot poporul din ţară", zice Domnul, “şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi." Hagai 2:4

Toţi cei care au încredere în Domnul pot să se încreadă în asigurarea Sa că El are toate cele necesare pentru împlinirea scopurilor Sale. “Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Săi." De aceea, în limbajul textului, toţi să fim tari şi să lucrăm pentru că Dumnezeu este cu noi; noi suntem doar conlucrători cu El. El va îndeplini cu siguranţă marea lucrare pe care a promis-o; templul spiritual va fi construit, dar binecuvântarea noastră individuală în legătură cu acesta va fi în măsura în care am fost tari în Domnul şi plini de credinţă şi de zel, în calitate de lucrători împreună cu El. W. T. 1899-221 (R 2521:4) (Cântarea 256)

 

20 August

  El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită. Isaia 61:1

Cei unşi nu trebuie să-şi petreacă timpul străduindu-se să zdrobească inimile tari ale celor lumeşti, pentru că aceasta nu face parte din misiunea lor. … Mesajul este să “panseze pe cei cu inimă zdrobită". Cât de mult este de făcut din această lucrare! Cei săraci în duh, cei cu inima mâhnită şi înmuiată, dezamăgiţi de lume, necăjiţi de trup şi de Adversar, se vor găsi în aproape toate părţile lumii; şi oricine a primit ungerea Spiritului sfânt trebuie să-şi dea seama că această putere asupra lui este dată ca să fie exercitată asupra acestei clase în nevoie — turnând uleiul şi vinul făgăduinţelor divine, pentru a înveseli, a mângâia şi a binecuvânta, şi pentru a pregăti pentru comoştenire în împărăţie chiar pe unii din clasa pe care Domnul va binevoi să o accepte. W. T. 1900-55 (R 2580:2) (Cântarea 73)

 

21 August

Staţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu voi fi înălţat peste neamuri, Eu voi fi înălţat pe pământ! Psalmul 46:10

Această poruncă “Staţi liniştiţi", corespunde vocii blânde şi subţiri pe care Ilie a auzit-o — pe care noi, în calitate de Ilie antitipic, o auzim acum din Cuvântul lui Dumnezeu, şi anume, că nu prin tărie pământească, nici prin putere pământească Îşi va stabili Domnul stăpânirea, ci că în timpul care vine, Împăratul Său va domni în Sion şi va împlini judecăţi pe pământ, răsplătind pe cel drept şi pedepsind pe răufăcător, cu rezultatul că toţi vor veni la cunoştinţa Domnului, de la cel mai mic până la cel mai mare; că această cunoştinţă de Domnul va umple întregul pământ după cum apele acoperă fundul mării; şi ca urmare Spiritul Domnului va fi turnat peste toată carnea, deoarece gura Domnului a promis. W. T. 1904-249 (R 3414:6) (Cântarea 313)

 

22 August

Să creştem în … Hristos. Din El, tot trupul, bine alcătuit şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi face creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste. Efeseni 4:15, 16

Gândul apostolului pare a fi că, în timp ce fiecare nouă creatură poate fi considerată ca un membru complet al lui Cristos şi că are toate părţile caracterului său unse în întregime cu spiritul iubirii, pe lângă aceasta, toate noile creaturi trebuie să se recunoască drept membre unii altora şi ale corpului lui Cristos, Biserica, şi trebuie să practice unul faţă de altul în diferitele lor eforturi spre cooperare, în ascultare de voinţa Domnului, asemenea iubire, asemenea ungere, asemenea lubrifiere, care să prevină frecarea şi să facă în stare ca întregul corp al lui Cristos să coopereze spre propria sa zidire în haruri, precum şi pentru completarea sa în număr. W. T. 1897-295 (R 2227:5) (Cântarea 172)

 

23 August

Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Galateni 5:25

Apostolul arată că aceia care au devenit urmaşii lui Cristos şi-au răstignit carnea cu patimile şi dorinţele ei. Ei au hotărât de bună voie că vor trăi contrar sentimentelor şi dorinţelor cărnii decăzute. El ne îndeamnă: Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul! Spiritul lui Dumnezeu este cel care ne-a însufleţit şi care în cele din urmă ne va desăvârşi. Dar ne poate desăvârşi numai dacă suntem conduşi de el şi umblăm în căile lui. Altfel nu vom fi potriviţi pentru un loc în împărăţie, orice alt loc am putea avea în aranjamentul lui Dumnezeu. Unul din cele mai periculoase asalturi împotriva creştinului este mândria. Ea duce la mai mult necaz, provoacă mai multe certuri şi invidii decât s-ar putea crede în ge­neral. Dacă umblăm potrivit Spiritul Învăţătorului va însemna că, în loc să fim îngâmfaţi, vom fi blânzi, umiliţi, cu spirit de învăţăcel. Şi numai aceştia vor fi gata în cele din urmă pentru glorie, onoare şi nemurire, pe care Dumnezeu le va acorda credincioşilor la a doua venire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos. W. T. 1910-303 (R 4688:4) (Cântarea 91)

 

24 August

Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar bunăvoinţa Lui toată viaţa. Seara vine plânsul, iar dimineaţa vine veselia. Psalmul 30:5

Având în vedere această cunoştinţă de Ziua minunată pe cale să răsară, cum ne vom purta acum noi care sperăm să fim din clasa Împărăţiei din acea Zi? Cum vom trăi? O, zice apostolul, dacă suntem “fii ai Zilei”, trebuie s-o arătăm. Noi suntem reprezentanţi şi ambasadori ai lui Dumnezeu. Trebuie să le spunem oamenilor despre lumina, cunoştinţa şi gloria lui Dumnezeu care va veni curând, care va umple curând tot pământul. Trebuie să-i ajutăm să compare prezentul cu condiţiile glorioase care vor exista atunci, aşa încât toţi cei care iubesc lumina să poată da atenţie Cuvântului lui Dumnezeu şi să se pregătească să fie membri ai acelei clase a Împărăţiei.

… Să ne amintim că noi aparţinem Noii Dispensaţii şi nu celei vechi. Şi de aceea ar trebui să trăim în acord cu cetăţenia noastră şi cu responsabilităţile faţă de Prinţul Luminii, şi în opoziţie cu prinţul întunericului, cu faptele şi căile lui. W. T. 1913-325 (R 5339:5) (Cântarea 259) V. D. M. 1167:1, 2

 

25 August

Frumos este să lăudăm pe Domnul şi să cântăm psalmi Numelui Tău, Prea-Înalte. Psalmul 92:1

Există mili!oane de oameni în lume care n-au auzit niciodată despre Planul minunat al lui Dumnezeu, de aceea să ne folosim gura pentru a lăuda pe Dumnezeu. Trebuie să ne aducem aminte de Domnul continuu, în toate momentele noastre de odihnă, în aşternutul nostru sau oriunde am fi. …

Legile mari şi sfinte ale lui Dumnezeu îşi găsesc expresie în El. Să ne gândim la Dumnezeu ca la personificarea a toate câte sunt drepte, iubitoare, blânde, înţelepte, în caracter şi principiu. Aceasta să ne stimuleze ca să fim asemenea Lui. Cu cât vom aprecia mai mult un caracter nobil, cu atât vom dori mai mult să-l imităm. Cu cât vom vedea mai mult marile lucrări ale lui Dumnezeu în natură şi îndurările Lui faţă de noi, în aceeaşi măsură buzele şi inimile noastre Îl vor lăuda. Dacă există un gând profetic legat de acest pasaj, acesta este gândul că de-a lungul veacurilor întunecate, de-a lungul nopţii acestei vârste, poporul credincios al Domnului L-a lăudat. Tot poporul adevărat al Său L-a lăudat, şi au făcut-o cu buze pline de bucurie. Cei care n-au făcut acest lucru, nu sunt din această clasă. Prin urmare, să aducem laudă Dumnezeului nostru. Să medităm tot mai mult la voinţa şi la căile Sale sfinte şi să ne străduim să ne conformăm lor. Astfel vom deveni tot mai mult asemenea Tatălui nostru din ceruri. W. T. 1915-310 (R 5785:5) (Cântarea 158) V. D. M. 406:7, 407:1

 

26 August

Ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Hristos Isus. Efeseni 2:7

Toată această bogăţie de har şi slavă este moştenirea posibilă chiar şi a celui mai slab dintre sfinţi care, neîncrezându-se în propria sa capacitate de a-şi întări chemarea şi alegerea, caută cu umilinţă la Dumnezeu putere zi de zi să îndure greutăţile ca un bun soldat. Dacă cineva încearcă să facă aceasta prin propria lui putere, va cădea cu siguranţă, căci încercarea de foc care trebuie să încerce pe fiecare se va dovedi prea mult pentru mintea cărnii; dar Dumnezeu care lucrează în cei consacraţi să vrea şi să înfăptuiască buna Sa plăcere, aşa îi va întări şi îi va echipa pe cei care se sprijină pe harul Său, încât împreună cu psalmistul pot spune: “Dumnezeu mă încinge cu putere … Cu Tine, m-am năpustit asupra unei oşti înarmate; cu Dumnezeul Meu am sărit peste un zid"; şi cu Pavel: “Pot totul în Hristos, care mă întăreşte". W. T. 1897-145 (R 2154:3) (Cântarea 336)

 

27 August

Du-te acasă la ai tăi, şi spune-le ce lucruri mari ţi-a făcut Domnul. Marcu 5:19

O, dacă toţi am putea fi silitori ca să fim astfel de administratori credincioşi ai harului lui Dumnezeu şi reprezentanţi credincioşi ai marelui nostru Răscumpărător — nu numai mărturisind cu buzele noastre, ci în toate domeniile vieţii mărturisind că suntem acum sănătoşi la minte, că avem acum spiritul chibzuinţei, că iubim lucrurile care sunt drepte şi adevărate, nobile şi bune, că urâm şi trăim contrar cu lucrurile care sunt păcătoase şi contrare minţii Domnului şi căilor dreptăţii! W. T. 1906-147 (R 3773:5) (Cântarea 291)

 

28 August

Vino în ajutorul nostru, Doamne Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim. 2 Cronici 14:11

Să-şi lupte lumea lupta ei: Domnul va supraveghea şi rezultatele vor fi glorioase în cele din urmă. Fie ca noi care aparţinem poporului cel nou, împărăţiei noi care nu este din lumea aceasta, care nu foloseşte arme trupeşti, ci sabia Spiritului — să luptăm lupta bună a credinţei, apucând glorioasele lucruri puse înaintea noastră, şi nu numai să rămânem noi înşine în picioare, dar şi să-i ajutăm pe toţi cei concepuţi de acelaşi Spirit şi membri ai aceluiaşi corp de armată cerească, să stea în picioare compleţi în El, care este Capul trupului, Căpetenia Mântuirii noastre. Curând grija iubitoare a lui Dumnezeu peste toate creaturile Sale se va arăta în glorioasa împărăţie a scumpului Său Fiu, care va binecuvânta şi va conduce, va învăţa şi va ridica omenirea în general. “Creaţia gemândă" va fi atunci eliberată din robia stricăciunii la glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu — toţi câţi vor accepta atunci binecuvântările. Atunci toţi vor vedea că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea că a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru noi şi astfel să deschidă calea pentru binecuvâtările împărăţiei Sale. W. T. 1904-205 (R 3393:5) (Cântarea 124)

 

29 August

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Coloseni 3:23

Domnul lasă poporul Său liber de restricţii, liber de ameninţări, liber de constrângeri, cu scopul ca ei să-şi prezinte corpurile ca sacrificii vii zi de zi. Acum, ca şi atunci, oricine devine rece îşi poate întrerupe sacrificiul, dar el însuşi va fi cel care pierde. Vrem să păstrăm clar în minţile noastre că, în timp ce Dumnezeu condamnă păcatul şi în timp ce poporul Său nu are libertate în această privinţă, ci sunt obligaţi să facă tot ce pot ca să se împotrivească păcatului, în ceea ce priveşte jertfirea este diferit. Domnul cheamă la jertfă de bună voie, şi orice nu se dă din bunăvoinţa inimii, da, cu o dorinţă înfocată, cu zel, mai bine să nu se dea — dar se va pierde şi răsplata promisă celor care imită spiritul Învăţătorului şi devotamentul Său. W. T. 1902-149 (R 3009:2) (Cântarea 95)

 

30 August

Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie. Psalmul 37:3

Când ne gândim la bunătatea Domnului, promisă lumii în general la timpul Său potrivit, în patria dulce, şi când ne uităm înapoi şi vedem grija Sa îndurătoare asupra celor din vechime care s-au încrezut în El, ce să spunem în privinţa noastră, a celor din Veacul Evanghelic, care avem mare avantaj în orice privinţă faţă de cei din vechime şi faţă de cei din veacurile viitoare, prin aceea că avem favoarea şi binecuvântarea specială a Domnului în cunoaşterea planului Său îndurător şi în adoptarea în familia Sa? Nu vom socoti oare că Acela care a fost plin de grijă în trecut, care Se va bucura să dea binecuvântări în viitor, este acum pregătit şi doritor să toarne peste fiecare din noi, în calitate de copii ai Săi, binecuvântări, mai ales spirituale, potrivit dispoziţiei şi credinţei noastre de a le primi? Dacă pe când eram noi încă păcătoşi Dumnezeu ne-a iubit aşa încât ne-a răscumpărat, cu atât mai mult acum când suntem iertaţi şi acceptaţi în familia Sa, şi adoptaţi şi făcuţi viitori comoştenitori cu Domnul nostru Isus, oare nu putem să anticipăm continuu, zi de zi, binecuvântările şi favorurile pe care El ne asigură că este bucuros să ni le acorde? Fără îndoială credinţa se poate încrede în El, vie ori ce! În timp ce Domnul Îşi toarnă Spiritul asupra robilor şi roabelor Sale, ei trebuie să caute să fie vase golite — goale, ca El să le poată umple — lărgite tot mai mult ca să fie umplute tot mai mult cu Spiritul lui Dumnezeu. W. T. 1904-284 (R 3431:5) (Cântarea 216)

 

31 August

|ineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu. Iuda 21.

Faptul că sunt ceva sau nu sunt nimic în ochii lui Dumnezeu se măsoară prin iubirea mea faţă de El, faţă de fraţii Lui, faţă de cauza Lui, faţă de lume în general şi chiar faţă de duşmanii mei, mai degrabă decât prin cunoştinţă, renume sau oratorie! Totuşi, nu trebuie să înţelegem că cineva ar putea avea cunoştinţa tainelor adânci ale lui Dumnezeu fără să fi fost conceput de Spiritul sfânt al iubirii; pentru că lucrurile adânci ale lui Dumnezeu nu le cunoaşte nimeni, decât prin Spiritul lui Dumnezeu; dar s-ar putea pierde Spiritul înainte de a se pierde cunoştinţa pe care acesta a adus-o. Prin urmare, în măsurarea caracterului trebuie să punem iubirea mai întâi şi s-o considerăm proba de căpătâi a apropierii şi a acceptării noastre de Domnul. W. T. 1911-422 (R 4917:6) (Cântarea 126)