1
Septembrie
Acum, deci, rămân
aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este
dragostea. 1 Corinteni 13:13
Pare imposibil a
descrie iubirea, această calitate minunată fără de care nimic nu este acceptabil
înaintea lui Dumnezeu! Apostolul nu încearcă să definească iubirea, ci se
mulţumeşte să ne dea câteva din manifestările ei. Cei care au o iubire cu
asemenea caracteristici sunt capabili să o aprecieze, dar altfel nu pot să o
explice. Fapt este că iubirea, ca viaţa şi lumina, este greu de definit; şi cele
mai bune strădanii ale noastre de a o înţelege sunt în direcţia efectelor ei. Ea
este de la Dumnezeu; este asemănare cu Dumnezeu în inimă, în limbă, în mâini, în
gânduri — supraveghind toate atributele umane şi căutând să le controleze. Unde
lipseşte iubirea, rezultatele sunt mai mult sau mai puţin rele; unde este
prezentă iubirea, rezultatele diferă în funcţie de gradul iubirii şi sunt
proporţional bune. W. T. 1911-422 (R 4917:2) (Cântarea
125)
2
Septembrie
Dragostea este …
plină de bunătate. 1 Corinteni 13:4
Sunt eu blând în
metodele mele, căutând să-mi păzesc purtarea şi tonul vocii, ştiind că ele au
mult de-a face cu fiecare afacere a vieţii? Pătrunde acest semn al iubirii în
acţiunile, cuvintele şi gândurile mele? Am grijă de alţii şi iau aminte la
binele lor? Simt şi manifest eu bunătate către ei în cuvânt, în privire, în
faptă? Un creştin, mai mult decât alţii, ar trebui să fie amabil, curtenitor,
blând acasă, la locul de muncă, în Biserică — peste tot. În măsura în care
iubirea perfectă este atinsă, efortul constant al inimii va fi ca fiecare cuvânt
şi faptă, precum şi gândurile care le insuflă, să fie pline de răbdare şi de
bunătate. W. T. 1911-422 (R 4918:1) (Cântarea 44)
3
Septembrie
Dragostea nu este
invidioasă. 1 Corinteni 13:4
Am eu iubirea care
“nu este invidioasă", iubirea care este generoasă, aşa încât să văd că alţii
prosperă şi să mă bucur de prosperitatea lor, chiar dacă pentru un timp
propriile mele afaceri nu sunt aşa de prospere? Aceasta este adevărata
generozitate, tocmai opusul geloziei şi al invidiei, care izvorăsc dintr-o
natură stricată. Rădăcina invidiei este egoismul, invidia nu va creşte din
rădăcina iubirii. Iubirea se bucură cu cei ce se bucură, în prosperitatea
fiecărui cuvânt bun şi lucru bun, şi în înaintarea în harul creştin şi în
serviciul divin al tuturor celor care sunt conduşi de Spiritul divin. W. T.
1911-422 (R 4918:2) (Cântarea 168)
4
Septembrie
Dragostea nu se
laudă, nu se umflă de mândrie. 1 Corinteni 13:4
Am eu dragostea care
este umilită, care “nu se laudă, nu se umflă de mândrie", dragostea care tinde
spre modestie, care nu este lăudăroasă, nu se înalţă? Am eu dragostea care ar
îndemna la fapte bune, nu pentru a fi văzută de oameni, ci care ar face aceasta
chiar dacă n-ar vedea sau n-ar şti nimeni decât Dumnezeu; care nu se laudă nici
cu cunoştinţa ei şi nici cu harurile ei, ci în smerenie recunoaşte că orice dar
bun şi desăvârşit vine de la Tatăl? Şi Îi răspund eu Lui prin iubire şi slujire
pentru fiecare îndurare? W. T. 1911-422 (R 4918:2) (Cântarea
153)
5
Septembrie
îDragosteaş
nu se poartă necuviincios. 1 Corinteni 13:5
Am eu dragostea care
este curtenitoare, care “nu se poartă necuviincios"? Mândria este rădăcina din
care creşte mare parte din purtarea necuviincioasă, lipsa de politeţe, atât de
comună celor care se cred a fi cineva, fie din punct de vedere intelectual, fie
financiar. Politeţea a fost definită ca iubire în lucruri neînsemnate; curtoazia
ca iubire în lucruri mici. Secretul politeţii este fie poleială pe dinafară, fie
iubire din inimă. Ca creştini trebuie să avem iubire din inimă care ne va
îndemna la fapte de bunătate şi curtoazie, nu numai în casa credinţei, ci şi în
casele noastre şi în procedurile noastre cu lumea. W. T. 1911-422 (R 4918:2)
(Cântarea 248)
6
Septembrie
îDragosteaş
nu caută folosul său. 1 Corinteni 13:5
Am eu dragostea care
nu este egoistă, care “nu caută folosul său" exclusiv, care ar putea fi chiar
dispusă să lase ca unele din drepturile ei să fie sacrificate în interesul
altora? Sau dimpotrivă, am eu egoismul care nu numai că-şi cere drepturile de
fiecare dată, ci mă face indiferent de comoditatea, de confortul şi drepturile
altora? A avea dragoste în acest sens special înseamnă că vom fi vigilenţi ca să
nu profităm pe nedrept de alţii şi vom prefera mai degrabă să suferim un rău
decât să facem un rău, să suferim o nedreptate, decât să facem o nedreptate. W.
T. 1911-422 (R 4918:3) (Cântarea 247C)
7
Septembrie
îDragosteaş
nu se aprinde de mânie. 1 Corinteni 13:5
Am eu iubirea care
este blândă, “nu se aprinde de mânie" — iubire care mă face capabil să văd
ambele feţe ale unei chestiuni, care-mi dă spiritul minţii sănătoase, care-mi
permite să înţeleg că exasperarea şi mânia violentă sunt nu numai
necuviincioase, ci mai rău decât atât, sunt vătămătoare pentru cei împotriva
cărora sunt îndreptate, şi de asemenea vătămătoare prin efectul lor asupra
inimii şi trupului meu? W. T. 1911-422 (R 4918:3) (Cântarea
18)
8
Septembrie
îDragosteaş
nu se gândeşte la rău. 1 Corinteni 13:5
Am eu spiritul
iubirii care “nu se gândeşte la rău", care este fără prefăcătorie, fără a
suspecta de rău sau fără a căuta greşeli la alţii, fără a le atribui motive
rele? Am eu iubirea care caută întotdeauna să interpreteze purtarea altora cu
bunăvoinţă, să treacă cu vederea cât poate de mult erorile de judecată mai
degrabă decât să pună la îndoială motivele inimii? Iubirea perfectă este bine
intenţionată; preferă, şi pe cât de mult posibil se străduieşte să vadă
cuvintele şi purtarea altora din acelaşi punct de vedere. Nu adună animozităţi
şi suspiciuni, nici nu fabrică un şir de dovezi de intenţii rele bazate pe
anumite circumstanţe din afaceri neînsemnate. “Greşelile sunt mari acolo unde
iubirea este mică", este un proverb foarte înţelept. W. T. 1911-423 (R 4918:5)
(Cântarea 306)
9
Septembrie
îDragosteaş
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. 1 Corinteni
13:6
Oricât de profitabilă
ar fi eroarea, iubirea nu poate lua parte la ea şi n-ar putea dori răsplata
răului. Ci se bucură de adevăr — adevărul asupra oricărui subiect şi în special
de adevărul revelaţiei divine, oricât de nepopular ar fi adevărul, oricâtă
persecuţie ar implica susţinerea lui; oricât ar costa pierderea prieteniei
acestei lumi şi a celor care sunt orbiţi de dumnezeul acestei lumi. Spiritul
iubirii are o astfel de afinitate pentru adevăr încât se bucură să aibă parte de
pierderi, persecuţii, suferinţe sau orice ar veni împotriva adevărului sau a
servitorilor lui. În aprecierea Domnului este acelaşi lucru dacă ne ruşinăm de
El sau de Cuvântul Său; şi despre toţi aceştia El declară că Se va ruşina şi El
când va veni să fie slăvit în sfinţii Săi. W. T. 1911-423 (R 4918:6) (Cântarea
80)
10
Septembrie
îDragosteaş
suferă toate. 1 Corinteni 13:7
Am eu iubirea care
“suferă toate", care este invincibilă în faţa asalturilor răului, care se
împotriveşte la rău, la necurăţie, la păcat şi la orice este opus iubirii; care
este capabilă şi dispusă să îndure pentru cauza lui Dumnezeu reproşuri,
mustrări, insulte, pierderi, denaturări şi chiar moartea? “Şi ceea ce câştigă
biruinţa asupra lumii este credinţa voastră" — însăşi viaţa şi centrul acestei
credinţe fiind Spiritul sfânt al iubirii pentru Domnul şi pentru cei care sunt
ai Lui, şi compătimitor pentru lume. Iubirea perfectă poate suporta orice
condiţii, şi prin harul lui Dumnezeu să ne scoată biruitori şi “mai mult decât
biruitori prin Acela care ne-a iubit". W. T. 1911-423 (R 4919:1) (Cântarea
233)
11
Septembrie
îDragosteaş
crede toate. 1 Corinteni 13:7
Am eu dragostea care
“crede toate", care nu vrea să impute răul altuia decât dacă este obligată să o
facă prin dovezi incontestabile; care ar crede mai degrabă bine decât rău despre
toţi; care n-ar găsi plăcere să asculte răul, ci ar fi dispusă să-l respingă?
Dragostea perfectă nu este suspicioasă, ci este, dimpotrivă, gata să fie
încrezătoare. Ea acţionează după principiul că este mai bine, dacă e necesar, să
fii înşelat de o sută de ori decât să treci prin viaţă acrit de o minte
suspicioasă — mult mai bine decât să acuzi sau să suspectezi chiar şi o persoană
pe nedrept. Aceasta este o dispoziţie miloasă aplicată la gânduri, şi despre ea
Domnul a spus: “Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!" W. T. 1911-423
(R 4919:1) (Cântarea 224)
12
Septembrie
îDragosteaş
nădăjduieşte toate. 1 Corinteni 13:7
Acest element de
speranţă al dragostei este una dintre trăsăturile remarcabile în perseverenţa
sfinţilor, făcându-i în stare să îndure greutăţi ca buni soldaţi. Calitatea ei
de speranţă o împiedică să fie cu uşurinţă ofensată sau cu uşurinţă oprită în
lucrarea Domnului. Acolo unde alţii ar fi descurajaţi sau puşi pe fugă, spiritul
iubirii dă răbdare, ca să putem lupta o luptă bună şi să-I plăcem Căpeteniei
Mântuirii noastre. Caracterul de speranţă al iubirii nu cunoaşte deznădejdea,
pentru că ancora ei intră în ceea ce este dincolo de văl şi este ferm fixată de
Stânca Veacurilor. W. T. 1911-423 (R 4919:4) (Cântarea
219)
13
Septembrie
Dacă aveţi din belşug
aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori
în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Hristos … căci în felul
acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Hristos. 2 Petru 1:8, 11
Tot poporul lui
Dumnezeu, toţi concepuţii de Spirit sfânt, sunt inspiraţi de spiritul Tatălui,
spiritul iubirii, spiritul dreptăţii şi al loialităţii. Dar oare cum este cu
gradul, cu prisosinţa, cu pătrunderea acestei iubiri în toate afacerile vieţii?
Dacă acest spirit al Domnului prisoseşte în noi, el va influenţa afacerile
noastre, plăcerile noastre, casele noastre, atelierele noastre, bucătăriile
noastre, sufrageriile noastre, dormitoarele noastre, chiar gândurile noastre.
Iubirea care se cere este iubirea abundentă, influenţa atotpătrunzătoare a
Domnului nostru în vieţile noastre şi în toate afacerile vieţii celor care vor
să aibă intrare din belşug în împărăţia lui Mesia ca membri ai clasei miresei.
W. T. 1911-442 (R 4929:3) (Cântarea 1)
14
Septembrie
Cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va
ajuta şi va lupta pentru noi. 2 Cronici 32:8
Ce lecţie este aici
pentru toţi cei din poporul Domnului, din Israelul spiritual de astăzi! Când cei
mai mândri, cei mai tari vrăjmaşi ai noştri par să triumfe cel mai mult asupra
noastră, când sunt cei mai zgomotoşi în acuzarea Domnului şi a promisiunilor
Lui, chiar atunci este timpul să ne prindem de promisiunile Domnului cu cea mai
mare încredere. Într-adevăr, după experienţa noastră, cei care sunt mai deplin
înrădăcinaţi şi întemeiaţi, ale căror speranţe sunt mai sigur ancorate înăuntru
vălului, sunt cei cărora le-au fost acordate experienţe foarte aspre şi au avut
ocazia să apeleze cu tărie la Domnul după ajutor, când nu era nici un braţ
omenesc pe care să se sprijine. Câţi au aflat că ruperea legăturilor pământeşti
a însemnat o întărire a celor cereşti, că împotrivirea din partea lumii şi a
Adversarului a însemnat creşterea favorii spirituale, pentru că “mai mare este
cel ce este cu noi decât toţi cei care sunt împotriva noastră". W. T. 1905-191
(R 3582:6) (Cântarea 279)
15
Septembrie
Să vă lumineze ochii
inimii, ca să cunoaşteţi care este nădejdea chemării Lui, care sunt bogăţiile
slavei moştenirii Lui în sfinţi. Efeseni 1:18
Se cere timp ca
mintea şi inima să se lărgească aşa încât să prindă o licărire dintr-o
binecuvântare aşa de minunată cum este aceasta pregătită de Dumnezeu pentru cei
aleşi. Dar oricine prinde chiar şi o slabă licărire din măreţia favorii lui
Dumnezeu faţă de Biserică, nu va fi surprins că în planul divin a fost făcută o
rezervare atât de generoasă, de aproape o mie nouă sute de ani, pentru chemarea,
disciplinarea şi desăvârşirea sfinţilor pentru marea şi glorioasa lucrare la
care sunt chemaţi ei, în calitate de comoştenitori cu Mesia. Nici nu va
considera ciudate încercările de foc care-i probează pe toţi aceia pe care
Domnul Dumnezeul nostru îi cheamă şi-i acceptă ca membri de probă ai clasei
alese a împărăţiei. Ei vor înţelege destul de uşor că dacă a fost potrivit,
chiar necesar, ca Domnul nostru Isus, cu toată experienţa Sa în curţile cereşti,
să înveţe “ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit" şi să-Şi dovedească
loialitatea faţă de Tatăl prin credincioşie chiar până la moarte, cu atât mai
mult urmaşii Săi — al căror trecut a fost acela de păcătoşi — trebuie să fie
încercaţi în amănunţime cu privire la loialitatea lor faţă de Domnul. W. T.
1903-94 (R 3168:1) (Cântarea 330)
16
Septembrie
Copilaşilor,
păziţi-vă de idoli! 1 Ioan 5:21
Răul este insidios,
şi orice despărţire a drumurilor, orice părăsire a căilor divine, înseamnă o
despărţire de dreptate într-un grad pe care nu-l putem evalua la început. Să
învăţăm că singurul curs sigur de urmat este să ne încredem în Domnul şi să fim
bucuroşi să avem orice ne-ar destina providenţele Sale, şi să refuzăm să avem
orice ar fi contrar cu voinţa Sa, oricât de dorit ar fi, oricât de mulţumitor ar
fi pentru ambiţia umană. Să învăţăm lecţia că ambiţia este un lucru periculos —
în special în starea noastră actuală imperfectă, în care judecăţile noastre sunt
mai mult sau mai puţin deformate prin cădere, în care cunoştinţa noastră este
imperfectă şi Satan va pune în mod sigur lumina în locul întunericului şi
întunericul în locul luminii. Ambiţiile noastre trebuie să fie înfrânate, da,
fiecare gând trebuie să fie adus în supunere la voia lui Dumnezeu în Cristos,
dacă vrem să fim pe teren sigur ca noi creaturi în Cristos Isus. W. T. 1904-190
(R 3386:4) (Cântarea 171)
17
Septembrie
Cine va putea să se
suie la muntele Domnului? Cine va
sta în locul Lui cel sfânt? Cel care are mâinile nevinovate şi inima curată, cel
care nu-şi dedă sufletul la deşertăciune şi nu jură ca să înşele. Psalmul 24:3,
4
Cei care au făcut o
deplină consacrare a inimii lor Domnului, sunt cei curaţi la inimă sub legea
iubirii. Dar în pofida curăţeniei inimii lor, a intenţiilor lor, a voinţei lor
de a îndeplini legea regală a iubirii, aceştia au de dus o bătălie. Legea
membrelor lor, depravate prin păcatul moştenit, este legea puternică a
egoismului, în opoziţie cu noua lege la care s-au angajat — legea iubirii.
Totuşi, incapacitatea lor de a trăi la înălţimea cerinţelor acestei legi noi nu
trebuie să fie cauzată de lipsa voinţei, lipsa intenţiei unei inimi curate,
loiale. Orice nereuşită ar avea aceştia, oricât de mult n-ar reuşi uneori, să
obţină victoria, aceasta trebuie să fie numai din cauza slăbiciunilor cărnii şi
a asalturilor Adversarului, la care inimile lor curate n-au reuşit să se
împotrivească. Aici sunt folositoare promisiunile Domnului, asigurându-i că El
le cunoaşte slăbiciunile şi punctele vulnerabile, precum şi uneltirile
diavolului şi influenţa spiritului lumii, care sunt contrare spiritului iubirii.
El le spune că pot merge liber la tronul harului ceresc, acolo să obţină milă în
privinţa nereuşitelor de a trăi la înălţimea standardului înalt pe care inimile
lor îl recunosc şi la care se străduiesc să se conformeze. El îi asigură de
asemenea că pot găsi har pentru ajutor în orice timp de nevoie. W. T. 1912-337
(R 5123:4) (Cântarea 404)
18
Septembrie
În seara aceleiaşi
zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii
erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a
zis: “Pace vouă!" Ioan 20:19
Mulţi sunt situaţi
aşa încât nu-şi pot satisface dorinţele inimii de a se aduna deseori cu alţii de
aceeaşi credinţă preţioasă, să vorbească despre lucrurile bune ale promisiunii
Cuvântului Domnului; dar cei izolaţi să nu se simtă dezamăgiţi deoarece Cuvântul
Domnului spune că El va fi cu doi sau trei şi nu promite acelaşi lucru pentru
cei singuratici. Mai degrabă ei să se uite în jurul lor ca să vadă ce prevedere
a făcut Domnul, prin care cel puţin doi se pot întâlni şi pot discuta împreună
Cuvântul Său. … Putem fi siguri că acei care au ocazii de a se întâlni împreună
şi de a vorbi împreună şi care nu folosesc ocaziile, manifestă o lipsă de
interes pentru marea noastră mântuire, şi că aceştia au mari şanse să-şi piardă
şi restul interesului, şi nefolosind instrucţiunile Domnului date acestora, se
poate chiar să nu reuşească să fie printre “mărgăritarele" pe care le va aduna
El. Dacă cineva simte puţin interes pentru lucrurile cereşti, este puţin dispus
să discute trăsăturile planului divin şi promisiunile lui, şi este fericit numai
când se discută despre lucruri lumeşti, afaceri etc., este un semn nefavorabil.
Este puţin probabil că Domnul Se va apropia de unii ca aceştia şi că le va
deschide înţelegerea în privinţa Scripturilor, aşa cum în mod sigur binevoieşte
să facă pentru cei care flămânzesc şi însetează după adevăr. W. T. 1901-136 (R
2802:1; 2801:6) (Cântarea 252)
19
Septembrie
Fraţilor, rugaţi-vă
pentru noi. 1 Tesaloniceni 5:25
Între timp,
opunându-ne noi nu trebuie să facem uz de forţă, nici să ridicăm vocea pentru
drepturile noastre. Trebuie să ne amintim că devenind soldaţi ai crucii ne-am
predat voluntar toate drepturile pământeşti pentru a putea fi participanţi
împreună cu Căpetenia mântuirii noastre, care a permis să I se ia toate
drepturile, chiar până la moarte. Deoarece urmaşii lui Isus sunt făcuţi
spectacol pentru lume şi pentru îngeri, lor de asemenea li se permite ca prin
iubirea şi zelul lor pentru Domnul şi pentru mesajul Său să se întărească şi să
se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credinţă. Să nu uităm privilegiul
nostru de a ne ruga unul pentru altul în asemenea împrejurări. Noi nu ne putem
ruga ca Domnul să ne ferească pe noi sau pe alţii de încercări în aceste
direcţii, pentru că înţelepciunea divină trebuie să decidă care vor fi acestea,
dar este privilegiul nostru să ne rugăm unul pentru altul şi pentru noi înşine —
să ne rugăm pentru acel har care să ne ajute în orice timp de lipsă, pe care
Domnul a promis că ni-l va acorda. Evrei 4:16. W. T. 1916-221 (R 5928:5)
(Cântarea 411) V. D. M. 132:7
20
Septembrie
Căci Pâinea lui
Dumnezeu este Acela care Se coboară din cer, şi dă lumii viaţa. Ioan
6:33
Cu cât oamenii sunt
mai multumiţi cu lucrurile lumeşti, cu atât sunt mai puţin înclinaţi spre
lucrurile cereşti, şi cu cât suntem mai satisfăcuţi de lucrurile cereşti, cu
atât mai puţină poftă avem după lucrurile pământeşti. Noua natură se dezvoltă pe
cheltuiala naturii vechi, şi ambiţiile, speranţele şi dorinţele noi pe
cheltuiala celor vechi. La fel, atunci când natura veche înfloreşte, aceasta se
face pe cheltuiala celei noi în toate afacerile vieţii. Haideţi deci, dându-ne
seama de deosebirea dintre hrana care piere şi hrana care aduce binecuvântare
divină — viaţa veşnică — s-o alegem pe cea din urmă, să ne hrănim tot mai mult
din Domnul şi din Cuvântul Său, şi astfel să ne întărim în Domnul şi în puterea
tăriei Lui, şi să fim tot mai mult înţărcaţi de lume, de spiritul ei, de
speranţele ei, de ambiţiile ei. Noi căutăm o patrie cerească, o împărăţie
cerească, o natură cerească, calităţi cereşti, potrivite şi pregătite pentru
acea natură cerească. L-am găsit pe marele Dătător de viaţă, Cel care poate să
dea şi dă această Pâine din ceruri. Marele nostru privilegiu este să fim
distribuitori ai acestei Pâini. “Daţi-le voi să mănânce." “Cine are urechi să
asculte." W. T. 1904-82 (R 3334:4) (Cântarea 96)
21
Septembrie
Îmbrăcaţi-vă cu toată
armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor Diavolului.
Efeseni 6:11
Copiii Domnului
trebuie să caute a nu fi înşelaţi spre păcat şi spre serviciul păcatului; în
măsura în care ar face-o, ei şi-ar părăsi steagul şi ar lua poziţie ca
împotrivitori ai Domnului. Când creştinii iau o poziţie hotărâtă împotriva lui
Satan şi a uneltirilor lui, ei sunt uşuraţi de atacurile lui — nu în sensul că
el fuge de ei fiindcă se teme să nu i se aducă lui daune, ci în sensul că-i va
lăsa. El se va retrage întocmai cum generalul unei armate s-ar retrage de la o
cetate după ce ar afla că porţile ei sunt apărate puternic şi că atacul a fost
inutil. Dacă adversarul găseşte pe cineva bine apărat şi care i se împotriveşte
cu o voinţă fermă, el se va retrage imediat. Dar dacă se stă la tocmeală cu
păcatul, orice tendinţă de a lua în considerare o chestiune când se vede că este
păcat, dă imediat posibilitatea ca adversarul să intre, şi el îşi va reînnoi
atacul şi va insista asupra problemei, punând-o în lumina cea mai amăgitoare
pentru ca el să poată prelua controlul şi să poată intra în inima unde a găsit
slăbiciune.
Prin urmare, pentru
copilul lui Dumnezeu este de cea mai mare importanţă să ia o decizie hotărâtă şi
promptă când îşi dă seama că este ispitit spre rău. Un moment de ezitare este
foarte primejdios. El a promis că-i va proteja pe cei care iau poziţie pentru
Domnul, care se predau Lui complet şi fără rezerve. El ar putea permite ca
aceştia să fie asaltaţi un timp, dar El îi va elibera atâta vreme cât ei rămân
loiali şi sinceri; iar ca rezultat al acestor ispite aceştia vor deveni mai
tari. W. T. 1916-148 (R 5896:6) (Cântarea 44) V. D. M. 207:7,
208:1
22
Septembrie
Atunci Moise şi fiii
lui Israel au cântat Domnului
cântarea aceasta şi au spus, zicând: … Domnul este tăria mea şi temeiul
cântărilor mele de laudă: El a devenit mântuirea mea. El este Dumnezeul meu: Îi
voi face o locuinţă îredat după
subsolş; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. … Exodul
15:1, 2
Dacă a fost potrivit,
aşa cum admitem, ca israeliţii să dea slavă lui Dumnezeu pentru eliberarea lor
din robia Egiptului, cu mult mai potrivit este ca Israelul spiritual să
recunoască mai marea eliberare de sub puterea lui Satan şi de robia păcatului,
îndeplinite pentru noi prin sângele Mielului lui Dumnezeu care a murit pentru
păcatele noastre. Dacă oamenii analfabeţi, care au fost într-o măsură de robie o
lungă perioadă de timp şi care nu au avut avantajele acestui Veac Evanghelic, au
fost provocaţi să aducă mulţumiri Domnului, cu cât mai mult noi, care am gustat
din bunătatea Lui, ar trebui să vestim laudele Celui care ne-a chemat din
întuneric la lumina Sa minunată! (1 Petru 2:9). Nu este de mirare atunci, că
Scripturile pretutindeni se referă la poporul Domnului ca fiind slujitori,
servitori ai adevărului, şi declară că Domnul nu numai ne-a scos picioarele din
oribila groapă şi din mocirla păcatului şi a morţii, ci în plus, a pus în gura
noastră o cântare nouă, chiar bunătatea iubitoare a Dumnezeului nostru. Psalmul
40:2, 3 — W. T. 1907-158 (R 3998:6) (Cântarea 79)
23
Septembrie
Întăreşte-te şi fii
foarte curajos. Iosua 1:7
N-a existat niciodată
un timp în care să fie nevoie de mai multă tărie de caracter şi de mai mult
curaj decât acum.… Aşa că trebuie să fim tari în Domnul şi în puterea tăriei
Lui.
…
Nu ştim sub ce formă
vor veni unele din încercările şi necazurile noastre. Dar noi care trăim în
această “zi rea”, da, chiar la sfârşitul ei — în “ceasul” final “al încercării”
— cu siguranţă avem nevoie de întreaga armătură a lui Dumnezeu. Trebuie să avem
coapsele încinse cu Adevărul; avem nevoie de coif ca să ne protejeze
mintea, intelectul de săgeţile erorii; avem nevoie de platoşa dreptăţii; avem
nevoie de Sabia Spiritului — sabia lată cu două tăişuri; avem nevoie de
încălţămintea “râvnei Evangheliei păcii”. Avem nevoie de toate acestea pentru a
învinge pe canaaniţii din interiorul nostru şi toate obstacolele din jurul
nostru. W. T. 1915-182 (R 5707:5) (Cântarea 282) V. D. M.
547:2-5
24
Septembrie
Mi se satură sufletul
ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te va lăuda cu buze pline de
bucurie. Chiar în aşternutul meu îmi aduc aminte de Tine şi în timpul vegherilor
nopţii mă gândesc la Tine. Psalmul 63:5, 6
Cine are timp de
meditare va primi o mare binecuvântare dacă gândurile sale se vor îndrepta spre
Atotputernicul, recunoscându-I bunătatea, căutând să-I aducă laudă pentru toate
îndurările Sale cele de multe feluri, meditând la Dumnezeu în vegherile nopţii.
… Să ne gândim la Dumnezeu ca la personificarea a toate câte sunt drepte,
iubitoare, blânde, înţelepte, în caracter şi principiu. Aceasta să ne stimuleze
să fim asemenea Lui. Cu cât vom aprecia mai mult un caracter nobil, cu atât vom
dori mai mult să-l imităm. Cu cât vom vedea mai mult marile lucrări ale lui
Dumnezeu în natură şi îndurările Lui faţă de noi, în aceeaşi măsură buzele şi
inimile noastre Îl vor lăuda. W. T. 1915-311 (R 5785:5) (Cântarea 277) V. D. M.
406:7, 407:1
25
Septembrie
Eu aştept pe Domnul; sufletul meu aşteaptă şi în
cuvântul Lui nădăjduiesc. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât
aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât străjerii dimineaţa. Psalmul
130:5, 6
În orice experienţă de întristare şi
necaz, şi când tensiunea conflictelor zgomotoase şi a jignirilor şi rănilor
usturătoare, care fac inima să sângereze, ameninţă să biruie spiritul, copilul
lui Dumnezeu să-şi aducă aminte că “El ştie, iubeşte şi-I pasă“,
şi că îngerul Său slujitor este totdeauna lângă noi şi nici o încercare prea
severă nu va fi permisă. Iubitul Învăţător stă lângă creuzet şi nu va
permite căldura cuptorului să devină atât de intensă încât aurul preţios al
caracterului nostru să fie distrus sau nici chiar lezat. O, nu! Dacă prin harul
Său experienţele nu vor lucra spre binele nostru, ele vor fi îndepărtate. El ne
iubeşte prea mult ca să permită vreun necaz inutil, vreo întristare inutilă. W.
T. 1915-345 (R 5802:6) (Cântarea 12) V. D. M. 374:1
26
Septembrie
Duceţi-vă şi faceţi
ucenici din toate popoarele. Matei 28:19
Cu siguranţă că Acela
care a fost atent să supravegheze lucrarea semănatului nu este mai puţin
interesat şi atent cu privire la recoltat. Să mânuim deci secera adevărului cu
energie şi curaj, amintindu-ne că servim Domnului Cristos, amintindu-ne că nu
suntem răspunzători de seceriş, ci numai de energia noastră în adunarea
“grâului" copt pe care-l putem găsi. Dacă munca pentru găsirea câtorva boabe de
grâu copt este mare, să ne bucurăm cu atât mai mult de cele pe care le găsim, şi
să învăţăm să iubim şi să apreciem cu atât mai mult ceea ce este rar şi preţios.
Să ne amintim de asemenea, în timp ce folosim toată înţelepciunea posibilă în
acest serviciu, că obiectivul Domnului în faptul că ne dă o parte în această
muncă nu constă atât de mult în ce reuşim să realizăm, cât în binecuvântarea pe
care acea muncă o aduce asupra noastră. Acesta va fi un gând încurajator pentru
cei iubiţi care sunt angajaţi în munca “voluntară"; şi dacă ei găsesc multe
descurajări şi doar puţine rezultate, gândul că Stăpânul îi cunoaşte pe cei ce
sunt ai Săi şi că El apreciază fiecare efort sincer făcut pentru a-I servi cauza
şi a ne pune viaţa pentru fraţi, va da curaj şi putere celor care altfel ar
cădea pe cale. W. T. 1901-156 (R 2811:4) (Cântarea
179)
27
Septembrie
Voi veni din nou şi
vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan
14:3
Dragi fraţi, să
păstrăm bine în mintea noastră întoarcerea promisă a Domnului nostru, şi acum în
timpul parousiei Sale (prezenţei invizibile) aceasta să-şi aibă
deplina ei greutate şi influenţă asupra fiecărui cuvânt şi a fiecărei fapte; da,
chiar asupra gândurilor noastre. Să sperăm că în curând vom avea experienţa
schimbării prin înviere şi vom fi făcuţi asemenea Răscumpărătorului nostru, Îl
vom vedea aşa cum este şi-I vom împărtăşi slava în marea epifanie
sau strălucire a fiilor lui Dumnezeu în gloria împărăţiei, să ne entuziasmeze —
aceasta să ne insufle energie în inimi, să ne pună buzele în mişcare şi să ne
întărească pentru fiecare datorie, privilegiu şi ocazie — de a servi Stăpânului
nostru şi casei credinţei. Dacă această speranţă a fost o ancoră pentru poporul
Domnului timp de aşa multe secole, cu cât mai mult înseamnă ea pentru noi care
trăim acum chiar în timpul prezenţei Lui, aşteptând apocalipsa Lui
— descoperirea Lui în gloria împărăţiei. W. T. 1903-150 (R 3193:6) (Cântarea
30)
28
Septembrie
Fiica împăratului
este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută
cu aur. Psalmul 45:13
Domnul îi caută pe
aceia care I se închină cu tot sufletul lor, cu toată puterea lor şi cu toată
gândirea lor. Aceştia care sunt cu tot sufletul pentru El sunt clasa pe care
Domnul o caută în mod special ca regină a împărăţiei milenare, mireasa, soţia
Mielului şi comoştenitori cu El. El a preorânduit deja ca numai aceştia să fie
membri ai familiei regale şi părtaşi la natura divină, spunând: “Pe aceia pe
care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea
chipului Fiului Său". Acestora le va da har şi slavă, şi nici un lucru bun nu va
fi reţinut de la ei, pentru că ei umblă în dreptate. W. T. 1908-299 (R 4256:1)
(Cântarea 78)
29
Septembrie
Dacă ştiţi aceste
lucruri, ferice de voi dacă le faceţi. Ioan 13:17
Poate niciodată nu
vom deveni cu totul satisfăcători pentru noi înşine în gând, cuvânt şi faptă
atâta timp cât suntem în trup; şi de aceea poate niciodată nu vom fi pe deplin
satisfăcători nici pentru alţii, dar putem, ar trebui, trebuie să fim, şi prin
harul lui Dumnezeu fiecare să hotărâm că vom ajunge la toate acestea în privinţa
inimilor noastre. Nimic mai puţin nu poate fi satisfăcător pentru Domnul nostru,
cu care suntem “logodiţi" ca membri ai bisericii curate, fecioare. Dacă nu
reuşim să ajungem la acest standard rezonabil, posibil, nu vom reuşi să ne
asigurăm chemarea şi alegerea pentru un loc în ceata miresei. Dar dacă facem
aceste lucruri, dacă în inimă suntem la acest standard şi căutăm zilnic să trăim
după cele mai bune capacităţi ale noastre, Mirele Ceresc se va bucura să ne
recunoască în calitate de membri ai alesei Sale. O, cât de mult depinde de
învăţarea acestei lecţii! W. T. 1909-255 (R 4460:6) (Cântarea
306)
30
Septembrie
Domnul mergea înaintea lor,
ziua într-un stâlp de nor, ca să-i conducă pe drum, iar noaptea într-un stâlp de
foc, ca să-i lumineze. Exodul 13:21
Ceea ce se făcea în
fiecare zi prin îndrumarea Domnului în privinţa Israelului natural, are loc
desigur cu aceeaşi regularitate şi în privinţa Israelului spiritual. Toţi care
vor fi găsiţi credincioşi, toţi israeliţii cu adevărat, pornind în fiecare
dimineaţă în călătoria vieţii, în bătălia vieţii, în probele şi încercările de
pe cale, trebuie desigur să înveţe să se uite la Domnul în calitate de Căpetenie
a Mântuirii lor, ca singurul prin care Satan şi oştile lui vor putea fi învinşi,
singurul prin care putem avea victoria. … Care israelit spiritual îşi poate
permite să se ducă la culcare la sfârşitul zilei fără să privească retrospectiv
la bunătatea Domnului şi fără să dorească favoarea şi protecţia Sa continuă în
umbrele nopţii? W. T. 1907-236 (R 4039:1) (Cântarea 65)