Cântări în Noapte - Septembrie

1 Septembrie

Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. 1 Corinteni 13:13

Pare imposibil a descrie iubirea, această calitate minunată fără de care nimic nu este acceptabil înaintea lui Dumnezeu! Apostolul nu încearcă să definească iubirea, ci se mulţumeşte să ne dea câteva din manifestările ei. Cei care au o iubire cu asemenea caracteristici sunt capabili să o aprecieze, dar altfel nu pot să o explice. Fapt este că iubirea, ca viaţa şi lumina, este greu de definit; şi cele mai bune strădanii ale noastre de a o înţelege sunt în direcţia efectelor ei. Ea este de la Dumnezeu; este asemănare cu Dumnezeu în inimă, în limbă, în mâini, în gânduri — supraveghind toate atributele umane şi căutând să le controleze. Unde lipseşte iubirea, rezultatele sunt mai mult sau mai puţin rele; unde este prezentă iubirea, rezultatele diferă în funcţie de gradul iubirii şi sunt proporţional bune. W. T. 1911-422 (R 4917:2) (Cântarea 125)

 

2 Septembrie

Dragostea este … plină de bunătate. 1 Corinteni 13:4

Sunt eu blând în metodele mele, căutând să-mi păzesc purtarea şi tonul vocii, ştiind că ele au mult de-a face cu fiecare afacere a vieţii? Pătrunde acest semn al iubirii în acţiunile, cuvintele şi gândurile mele? Am grijă de alţii şi iau aminte la binele lor? Simt şi manifest eu bunătate către ei în cuvânt, în privire, în faptă? Un creştin, mai mult decât alţii, ar trebui să fie amabil, curtenitor, blând acasă, la locul de muncă, în Biserică — peste tot. În măsura în care iubirea perfectă este atinsă, efortul constant al inimii va fi ca fiecare cuvânt şi faptă, precum şi gândurile care le insuflă, să fie pline de răbdare şi de bunătate. W. T. 1911-422 (R 4918:1) (Cântarea 44)

 

3 Septembrie

Dragostea nu este invidioasă. 1 Corinteni 13:4

Am eu iubirea care “nu este invidioasă", iubirea care este generoasă, aşa încât să văd că alţii prosperă şi să mă bucur de prosperitatea lor, chiar dacă pentru un timp propriile mele afaceri nu sunt aşa de prospere? Aceasta este adevărata generozitate, tocmai opusul geloziei şi al invidiei, care izvorăsc dintr-o natură stricată. Rădăcina invidiei este egoismul, invidia nu va creşte din rădăcina iubirii. Iubirea se bucură cu cei ce se bucură, în prosperitatea fiecărui cuvânt bun şi lucru bun, şi în înaintarea în harul creştin şi în serviciul divin al tuturor celor care sunt conduşi de Spiritul divin. W. T. 1911-422 (R 4918:2) (Cântarea 168)

 

4 Septembrie

Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. 1 Corinteni 13:4

Am eu dragostea care este umilită, care “nu se laudă, nu se umflă de mândrie", dragostea care tinde spre modestie, care nu este lăudăroasă, nu se înalţă? Am eu dragostea care ar îndemna la fapte bune, nu pentru a fi văzută de oameni, ci care ar face aceasta chiar dacă n-ar vedea sau n-ar şti nimeni decât Dumnezeu; care nu se laudă nici cu cunoştinţa ei şi nici cu harurile ei, ci în smerenie recunoaşte că orice dar bun şi desăvârşit vine de la Tatăl? Şi Îi răspund eu Lui prin iubire şi slujire pentru fiecare îndurare? W. T. 1911-422 (R 4918:2) (Cântarea 153)

 

5 Septembrie

îDragosteaş nu se poartă necuviincios. 1 Corinteni 13:5

Am eu dragostea care este curtenitoare, care “nu se poartă necuviincios"? Mândria este rădăcina din care creşte mare parte din purtarea necuviincioasă, lipsa de politeţe, atât de comună celor care se cred a fi cineva, fie din punct de vedere intelectual, fie financiar. Politeţea a fost definită ca iubire în lucruri neînsemnate; curtoazia ca iubire în lucruri mici. Secretul politeţii este fie poleială pe dinafară, fie iubire din inimă. Ca creştini trebuie să avem iubire din inimă care ne va îndemna la fapte de bunătate şi curtoazie, nu numai în casa credinţei, ci şi în casele noastre şi în procedurile noastre cu lumea. W. T. 1911-422 (R 4918:2) (Cântarea 248)

 

6 Septembrie

îDragosteaş nu caută folosul său. 1 Corinteni 13:5

Am eu dragostea care nu este egoistă, care “nu caută folosul său" exclusiv, care ar putea fi chiar dispusă să lase ca unele din drepturile ei să fie sacrificate în interesul altora? Sau dimpotrivă, am eu egoismul care nu numai că-şi cere drepturile de fiecare dată, ci mă face indiferent de comoditatea, de confortul şi drepturile altora? A avea dragoste în acest sens special înseamnă că vom fi vigilenţi ca să nu profităm pe nedrept de alţii şi vom prefera mai degrabă să suferim un rău decât să facem un rău, să suferim o nedreptate, decât să facem o nedreptate. W. T. 1911-422 (R 4918:3) (Cântarea 247C)

 

7 Septembrie

îDragosteaş nu se aprinde de mânie. 1 Corinteni 13:5

Am eu iubirea care este blândă, “nu se aprinde de mânie" — iubire care mă face capabil să văd ambele feţe ale unei chestiuni, care-mi dă spiritul minţii sănătoase, care-mi permite să înţeleg că exasperarea şi mânia violentă sunt nu numai necuviincioase, ci mai rău decât atât, sunt vătămătoare pentru cei împotriva cărora sunt îndreptate, şi de asemenea vătămătoare prin efectul lor asupra inimii şi trupului meu? W. T. 1911-422 (R 4918:3) (Cântarea 18)

 

8 Septembrie

îDragosteaş nu se gândeşte la rău. 1 Corinteni 13:5

Am eu spiritul iubirii care “nu se gândeşte la rău", care este fără prefăcătorie, fără a suspecta de rău sau fără a căuta greşeli la alţii, fără a le atribui motive rele? Am eu iubirea care caută întotdeauna să interpreteze purtarea altora cu bunăvoinţă, să treacă cu vederea cât poate de mult erorile de judecată mai degrabă decât să pună la îndoială motivele inimii? Iubirea perfectă este bine intenţionată; preferă, şi pe cât de mult posibil se străduieşte să vadă cuvintele şi purtarea altora din acelaşi punct de vedere. Nu adună animozităţi şi suspiciuni, nici nu fabrică un şir de dovezi de intenţii rele bazate pe anumite circumstanţe din afaceri neînsemnate. “Greşelile sunt mari acolo unde iubirea este mică", este un proverb foarte înţelept. W. T. 1911-423 (R 4918:5) (Cântarea 306)

 

9 Septembrie

îDragosteaş nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. 1 Corinteni 13:6

Oricât de profitabilă ar fi eroarea, iubirea nu poate lua parte la ea şi n-ar putea dori răsplata răului. Ci se bucură de adevăr — adevărul asupra oricărui subiect şi în special de adevărul revelaţiei divine, oricât de nepopular ar fi adevărul, oricâtă persecuţie ar implica susţinerea lui; oricât ar costa pierderea prieteniei acestei lumi şi a celor care sunt orbiţi de dumnezeul acestei lumi. Spiritul iubirii are o astfel de afinitate pentru adevăr încât se bucură să aibă parte de pierderi, persecuţii, suferinţe sau orice ar veni împotriva adevărului sau a servitorilor lui. În aprecierea Domnului este acelaşi lucru dacă ne ruşinăm de El sau de Cuvântul Său; şi despre toţi aceştia El declară că Se va ruşina şi El când va veni să fie slăvit în sfinţii Săi. W. T. 1911-423 (R 4918:6) (Cântarea 80)

 

10 Septembrie

îDragosteaş suferă toate. 1 Corinteni 13:7

Am eu iubirea care “suferă toate", care este invincibilă în faţa asalturilor răului, care se împotriveşte la rău, la necurăţie, la păcat şi la orice este opus iubirii; care este capabilă şi dispusă să îndure pentru cauza lui Dumnezeu reproşuri, mustrări, insulte, pierderi, denaturări şi chiar moartea? “Şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa voastră" — însăşi viaţa şi centrul acestei credinţe fiind Spiritul sfânt al iubirii pentru Domnul şi pentru cei care sunt ai Lui, şi compătimitor pentru lume. Iubirea perfectă poate suporta orice condiţii, şi prin harul lui Dumnezeu să ne scoată biruitori şi “mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit". W. T. 1911-423 (R 4919:1) (Cântarea 233)

 

11 Septembrie

îDragosteaş crede toate. 1 Corinteni 13:7

Am eu dragostea care “crede toate", care nu vrea să impute răul altuia decât dacă este obligată să o facă prin dovezi incontestabile; care ar crede mai degrabă bine decât rău despre toţi; care n-ar găsi plăcere să asculte răul, ci ar fi dispusă să-l respingă? Dragostea perfectă nu este suspicioasă, ci este, dimpotrivă, gata să fie încrezătoare. Ea acţionează după principiul că este mai bine, dacă e necesar, să fii înşelat de o sută de ori decât să treci prin viaţă acrit de o minte suspicioasă — mult mai bine decât să acuzi sau să suspectezi chiar şi o persoană pe nedrept. Aceasta este o dispoziţie miloasă aplicată la gânduri, şi despre ea Domnul a spus: “Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!" W. T. 1911-423 (R 4919:1) (Cântarea 224)

 

12 Septembrie

îDragosteaş nădăjduieşte toate. 1 Corinteni 13:7

Acest element de speranţă al dragostei este una dintre trăsăturile remarcabile în perseverenţa sfinţilor, făcându-i în stare să îndure greutăţi ca buni soldaţi. Calitatea ei de speranţă o împiedică să fie cu uşurinţă ofensată sau cu uşurinţă oprită în lucrarea Domnului. Acolo unde alţii ar fi descurajaţi sau puşi pe fugă, spiritul iubirii dă răbdare, ca să putem lupta o luptă bună şi să-I plăcem Căpeteniei Mântuirii noastre. Caracterul de speranţă al iubirii nu cunoaşte deznădejdea, pentru că ancora ei intră în ceea ce este dincolo de văl şi este ferm fixată de Stânca Veacurilor. W. T. 1911-423 (R 4919:4) (Cântarea 219)

 

13 Septembrie

Dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoaştere a Domnului nostru Isus Hristos … căci în felul acesta vi se va da din belşug intrare în împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. 2 Petru 1:8, 11

Tot poporul lui Dumnezeu, toţi concepuţii de Spirit sfânt, sunt inspiraţi de spiritul Tatălui, spiritul iubirii, spiritul dreptăţii şi al loialităţii. Dar oare cum este cu gradul, cu prisosinţa, cu pătrunderea acestei iubiri în toate afacerile vieţii? Dacă acest spirit al Domnului prisoseşte în noi, el va influenţa afacerile noastre, plăcerile noastre, casele noastre, atelierele noastre, bucătăriile noastre, sufrageriile noastre, dormitoarele noastre, chiar gândurile noastre. Iubirea care se cere este iubirea abundentă, influenţa atotpătrunzătoare a Domnului nostru în vieţile noastre şi în toate afacerile vieţii celor care vor să aibă intrare din belşug în împărăţia lui Mesia ca membri ai clasei miresei. W. T. 1911-442 (R 4929:3) (Cântarea 1)

 

14 Septembrie

Cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi. 2 Cronici 32:8

Ce lecţie este aici pentru toţi cei din poporul Domnului, din Israelul spiritual de astăzi! Când cei mai mândri, cei mai tari vrăjmaşi ai noştri par să triumfe cel mai mult asupra noastră, când sunt cei mai zgomotoşi în acuzarea Domnului şi a promisiunilor Lui, chiar atunci este timpul să ne prindem de promisiunile Domnului cu cea mai mare încredere. Într-adevăr, după experienţa noastră, cei care sunt mai deplin înrădăcinaţi şi întemeiaţi, ale căror speranţe sunt mai sigur ancorate înăuntru vălului, sunt cei cărora le-au fost acordate experienţe foarte aspre şi au avut ocazia să apeleze cu tărie la Domnul după ajutor, când nu era nici un braţ omenesc pe care să se sprijine. Câţi au aflat că ruperea legăturilor pământeşti a însemnat o întărire a celor cereşti, că împotrivirea din partea lumii şi a Adversarului a însemnat creşterea favorii spirituale, pentru că “mai mare este cel ce este cu noi decât toţi cei care sunt împotriva noastră". W. T. 1905-191 (R 3582:6) (Cântarea 279)

 

15 Septembrie

Să vă lumineze ochii inimii, ca să cunoaşteţi care este nădejdea chemării Lui, care sunt bogăţiile slavei moştenirii Lui în sfinţi. Efeseni 1:18

Se cere timp ca mintea şi inima să se lărgească aşa încât să prindă o licărire dintr-o binecuvântare aşa de minunată cum este aceasta pregătită de Dumnezeu pentru cei aleşi. Dar oricine prinde chiar şi o slabă licărire din măreţia favorii lui Dumnezeu faţă de Biserică, nu va fi surprins că în planul divin a fost făcută o rezervare atât de generoasă, de aproape o mie nouă sute de ani, pentru chemarea, disciplinarea şi desăvârşirea sfinţilor pentru marea şi glorioasa lucrare la care sunt chemaţi ei, în calitate de comoştenitori cu Mesia. Nici nu va considera ciudate încercările de foc care-i probează pe toţi aceia pe care Domnul Dumnezeul nostru îi cheamă şi-i acceptă ca membri de probă ai clasei alese a împărăţiei. Ei vor înţelege destul de uşor că dacă a fost potrivit, chiar necesar, ca Domnul nostru Isus, cu toată experienţa Sa în curţile cereşti, să înveţe “ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit" şi să-Şi dovedească loialitatea faţă de Tatăl prin credincioşie chiar până la moarte, cu atât mai mult urmaşii Săi — al căror trecut a fost acela de păcătoşi — trebuie să fie încercaţi în amănunţime cu privire la loialitatea lor faţă de Domnul. W. T. 1903-94 (R 3168:1) (Cântarea 330)

 

16 Septembrie

Copilaşilor, păziţi-vă de idoli! 1 Ioan 5:21

Răul este insidios, şi orice despărţire a drumurilor, orice părăsire a căilor divine, înseamnă o despărţire de dreptate într-un grad pe care nu-l putem evalua la început. Să învăţăm că singurul curs sigur de urmat este să ne încredem în Domnul şi să fim bucuroşi să avem orice ne-ar destina providenţele Sale, şi să refuzăm să avem orice ar fi contrar cu voinţa Sa, oricât de dorit ar fi, oricât de mulţumitor ar fi pentru ambiţia umană. Să învăţăm lecţia că ambiţia este un lucru periculos — în special în starea noastră actuală imperfectă, în care judecăţile noastre sunt mai mult sau mai puţin deformate prin cădere, în care cunoştinţa noastră este imperfectă şi Satan va pune în mod sigur lumina în locul întunericului şi întunericul în locul luminii. Ambiţiile noastre trebuie să fie înfrânate, da, fiecare gând trebuie să fie adus în supunere la voia lui Dumnezeu în Cristos, dacă vrem să fim pe teren sigur ca noi creaturi în Cristos Isus. W. T. 1904-190 (R 3386:4) (Cântarea 171)

 

17 Septembrie

Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine va sta în locul Lui cel sfânt? Cel care are mâinile nevinovate şi inima curată, cel care nu-şi dedă sufletul la deşertăciune şi nu jură ca să înşele. Psalmul 24:3, 4

Cei care au făcut o deplină consacrare a inimii lor Domnului, sunt cei curaţi la inimă sub legea iubirii. Dar în pofida curăţeniei inimii lor, a intenţiilor lor, a voinţei lor de a îndeplini legea regală a iubirii, aceştia au de dus o bătălie. Legea membrelor lor, depravate prin păcatul moştenit, este legea puternică a egoismului, în opoziţie cu noua lege la care s-au angajat — legea iubirii. Totuşi, incapacitatea lor de a trăi la înălţimea cerinţelor acestei legi noi nu trebuie să fie cauzată de lipsa voinţei, lipsa intenţiei unei inimi curate, loiale. Orice nereuşită ar avea aceştia, oricât de mult n-ar reuşi uneori, să obţină victoria, aceasta trebuie să fie numai din cauza slăbiciunilor cărnii şi a asalturilor Adversarului, la care inimile lor curate n-au reuşit să se împotrivească. Aici sunt folositoare promisiunile Domnului, asigurându-i că El le cunoaşte slăbiciunile şi punctele vulnerabile, precum şi uneltirile diavolului şi influenţa spiritului lumii, care sunt contrare spiritului iubirii. El le spune că pot merge liber la tronul harului ceresc, acolo să obţină milă în privinţa nereuşitelor de a trăi la înălţimea standardului înalt pe care inimile lor îl recunosc şi la care se străduiesc să se conformeze. El îi asigură de asemenea că pot găsi har pentru ajutor în orice timp de nevoie. W. T. 1912-337 (R 5123:4) (Cântarea 404)

 

18 Septembrie

În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!" Ioan 20:19

Mulţi sunt situaţi aşa încât nu-şi pot satisface dorinţele inimii de a se aduna deseori cu alţii de aceeaşi credinţă preţioasă, să vorbească despre lucrurile bune ale promisiunii Cuvântului Domnului; dar cei izolaţi să nu se simtă dezamăgiţi deoarece Cuvântul Domnului spune că El va fi cu doi sau trei şi nu promite acelaşi lucru pentru cei singuratici. Mai degrabă ei să se uite în jurul lor ca să vadă ce prevedere a făcut Domnul, prin care cel puţin doi se pot întâlni şi pot discuta împreună Cuvântul Său. … Putem fi siguri că acei care au ocazii de a se întâlni împreună şi de a vorbi împreună şi care nu folosesc ocaziile, manifestă o lipsă de interes pentru marea noastră mântuire, şi că aceştia au mari şanse să-şi piardă şi restul interesului, şi nefolosind instrucţiunile Domnului date acestora, se poate chiar să nu reuşească să fie printre “mărgăritarele" pe care le va aduna El. Dacă cineva simte puţin interes pentru lucrurile cereşti, este puţin dispus să discute trăsăturile planului divin şi promisiunile lui, şi este fericit numai când se discută despre lucruri lumeşti, afaceri etc., este un semn nefavorabil. Este puţin probabil că Domnul Se va apropia de unii ca aceştia şi că le va deschide înţelegerea în privinţa Scripturilor, aşa cum în mod sigur binevoieşte să facă pentru cei care flămânzesc şi însetează după adevăr. W. T. 1901-136 (R 2802:1; 2801:6) (Cântarea 252)

 

19 Septembrie

Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi. 1 Tesaloniceni 5:25

Între timp, opunându-ne noi nu trebuie să facem uz de forţă, nici să ridicăm vocea pentru drepturile noastre. Trebuie să ne amintim că devenind soldaţi ai crucii ne-am predat voluntar toate drepturile pământeşti pentru a putea fi participanţi împreună cu Căpetenia mântuirii noastre, care a permis să I se ia toate drepturile, chiar până la moarte. Deoarece urmaşii lui Isus sunt făcuţi spectacol pentru lume şi pentru îngeri, lor de asemenea li se permite ca prin iubirea şi zelul lor pentru Domnul şi pentru mesajul Său să se întărească şi să se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credinţă. Să nu uităm privilegiul nostru de a ne ruga unul pentru altul în asemenea împrejurări. Noi nu ne putem ruga ca Domnul să ne ferească pe noi sau pe alţii de încercări în aceste direcţii, pentru că înţelepciunea divină trebuie să decidă care vor fi acestea, dar este privilegiul nostru să ne rugăm unul pentru altul şi pentru noi înşine — să ne rugăm pentru acel har care să ne ajute în orice timp de lipsă, pe care Domnul a promis că ni-l va acorda. Evrei 4:16. W. T. 1916-221 (R 5928:5) (Cântarea 411) V. D. M. 132:7

 

20 Septembrie

Căci Pâinea lui Dumnezeu este Acela care Se coboară din cer, şi dă lumii viaţa. Ioan 6:33

Cu cât oamenii sunt mai multumiţi cu lucrurile lumeşti, cu atât sunt mai puţin înclinaţi spre lucrurile cereşti, şi cu cât suntem mai satisfăcuţi de lucrurile cereşti, cu atât mai puţină poftă avem după lucrurile pământeşti. Noua natură se dezvoltă pe cheltuiala naturii vechi, şi ambiţiile, speranţele şi dorinţele noi pe cheltuiala celor vechi. La fel, atunci când natura veche înfloreşte, aceasta se face pe cheltuiala celei noi în toate afacerile vieţii. Haideţi deci, dându-ne seama de deosebirea dintre hrana care piere şi hrana care aduce binecuvântare divină — viaţa veşnică — s-o alegem pe cea din urmă, să ne hrănim tot mai mult din Domnul şi din Cuvântul Său, şi astfel să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui, şi să fim tot mai mult înţărcaţi de lume, de spiritul ei, de speranţele ei, de ambiţiile ei. Noi căutăm o patrie cerească, o împărăţie cerească, o natură cerească, calităţi cereşti, potrivite şi pregătite pentru acea natură cerească. L-am găsit pe marele Dătător de viaţă, Cel care poate să dea şi dă această Pâine din ceruri. Marele nostru privilegiu este să fim distribuitori ai acestei Pâini. “Daţi-le voi să mănânce." “Cine are urechi să asculte." W. T. 1904-82 (R 3334:4) (Cântarea 96)

 

21 Septembrie

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor Diavolului. Efeseni 6:11

Copiii Domnului trebuie să caute a nu fi înşelaţi spre păcat şi spre serviciul păcatului; în măsura în care ar face-o, ei şi-ar părăsi steagul şi ar lua poziţie ca împotrivitori ai Domnului. Când creştinii iau o poziţie hotărâtă împotriva lui Satan şi a uneltirilor lui, ei sunt uşuraţi de atacurile lui — nu în sensul că el fuge de ei fiindcă se teme să nu i se aducă lui daune, ci în sensul că-i va lăsa. El se va retrage întocmai cum generalul unei armate s-ar retrage de la o cetate după ce ar afla că porţile ei sunt apărate puternic şi că atacul a fost inutil. Dacă adversarul găseşte pe cineva bine apărat şi care i se împotriveşte cu o voinţă fermă, el se va retrage imediat. Dar dacă se stă la tocmeală cu păcatul, orice tendinţă de a lua în considerare o chestiune când se vede că este păcat, dă imediat posibilitatea ca adversarul să intre, şi el îşi va reînnoi atacul şi va insista asupra problemei, punând-o în lumina cea mai amăgitoare pentru ca el să poată prelua controlul şi să poată intra în inima unde a găsit slăbiciune.

Prin urmare, pentru copilul lui Dumnezeu este de cea mai mare importanţă să ia o decizie hotărâtă şi promptă când îşi dă seama că este ispitit spre rău. Un moment de ezitare este foarte primejdios. El a promis că-i va proteja pe cei care iau poziţie pentru Domnul, care se predau Lui complet şi fără rezerve. El ar putea permite ca aceştia să fie asaltaţi un timp, dar El îi va elibera atâta vreme cât ei rămân loiali şi sinceri; iar ca rezultat al acestor ispite aceştia vor deveni mai tari. W. T. 1916-148 (R 5896:6) (Cântarea 44) V. D. M. 207:7, 208:1

 

22 Septembrie

Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta şi au spus, zicând: … Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El a devenit mântuirea mea. El este Dumnezeul meu: Îi voi face o locuinţă îredat după subsolş; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. … Exodul 15:1, 2

Dacă a fost potrivit, aşa cum admitem, ca israeliţii să dea slavă lui Dumnezeu pentru eliberarea lor din robia Egiptului, cu mult mai potrivit este ca Israelul spiritual să recunoască mai marea eliberare de sub puterea lui Satan şi de robia păcatului, îndeplinite pentru noi prin sângele Mielului lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre. Dacă oamenii analfabeţi, care au fost într-o măsură de robie o lungă perioadă de timp şi care nu au avut avantajele acestui Veac Evanghelic, au fost provocaţi să aducă mulţumiri Domnului, cu cât mai mult noi, care am gustat din bunătatea Lui, ar trebui să vestim laudele Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! (1 Petru 2:9). Nu este de mirare atunci, că Scripturile pretutindeni se referă la poporul Domnului ca fiind slujitori, servitori ai adevărului, şi declară că Domnul nu numai ne-a scos picioarele din oribila groapă şi din mocirla păcatului şi a morţii, ci în plus, a pus în gura noastră o cântare nouă, chiar bunătatea iubitoare a Dumnezeului nostru. Psalmul 40:2, 3 — W. T. 1907-158 (R 3998:6) (Cântarea 79)

 

23 Septembrie

Întăreşte-te şi fii foarte curajos. Iosua 1:7

N-a existat niciodată un timp în care să fie nevoie de mai multă tărie de caracter şi de mai mult curaj decât acum.… Aşa că trebuie să fim tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui.

Nu ştim sub ce formă vor veni unele din încercările şi necazurile noastre. Dar noi care trăim în această “zi rea”, da, chiar la sfârşitul ei — în “ceasul” final “al încercării” — cu siguranţă avem nevoie de întreaga armătură a lui Dumnezeu. Trebuie să avem coapsele încinse cu Adevărul; avem nevoie de coif ca să ne protejeze mintea, intelectul de săgeţile erorii; avem nevoie de platoşa dreptăţii; avem nevoie de Sabia Spiritului — sabia lată cu două tăişuri; avem nevoie de încălţămintea “râvnei Evangheliei păcii”. Avem nevoie de toate acestea pentru a învinge pe canaaniţii din interiorul nostru şi toate obstacolele din jurul nostru. W. T. 1915-182 (R 5707:5) (Cântarea 282) V. D. M. 547:2-5

 

24 Septembrie

Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te va lăuda cu buze pline de bucurie. Chiar în aşternutul meu îmi aduc aminte de Tine şi în timpul vegherilor nopţii mă gândesc la Tine. Psalmul 63:5, 6

Cine are timp de meditare va primi o mare binecuvântare dacă gândurile sale se vor îndrepta spre Atotputernicul, recunoscându-I bunătatea, căutând să-I aducă laudă pentru toate îndurările Sale cele de multe feluri, meditând la Dumnezeu în vegherile nopţii. … Să ne gândim la Dumnezeu ca la personificarea a toate câte sunt drepte, iubitoare, blânde, înţelepte, în caracter şi principiu. Aceasta să ne stimuleze să fim asemenea Lui. Cu cât vom aprecia mai mult un caracter nobil, cu atât vom dori mai mult să-l imităm. Cu cât vom vedea mai mult marile lucrări ale lui Dumnezeu în natură şi îndurările Lui faţă de noi, în aceeaşi măsură buzele şi inimile noastre Îl vor lăuda. W. T. 1915-311 (R 5785:5) (Cântarea 277) V. D. M. 406:7, 407:1

 

25 Septembrie

Eu aştept pe Domnul; sufletul meu aşteaptă şi în cuvântul Lui nădăjduiesc. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât străjerii dimineaţa. Psalmul 130:5, 6

 În orice experienţă de întristare şi necaz, şi când tensiunea conflictelor zgomotoase şi a jignirilor şi rănilor usturătoare, care fac inima să sângereze, ameninţă să biruie spiritul, copilul lui Dumnezeu să-şi aducă aminte că “El ştie, iubeşte şi-I pasă“, şi că îngerul Său slujitor este totdeauna lângă noi şi nici o încercare prea severă nu va fi permisă. Iubitul Învăţător stă lângă creuzet şi nu va permite căldura cuptorului să devină atât de intensă încât aurul preţios al caracterului nostru să fie distrus sau nici chiar lezat. O, nu! Dacă prin harul Său experienţele nu vor lucra spre binele nostru, ele vor fi îndepărtate. El ne iubeşte prea mult ca să permită vreun necaz inutil, vreo întristare inutilă. W. T. 1915-345 (R 5802:6) (Cântarea 12) V. D. M. 374:1

 

26 Septembrie

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele. Matei 28:19

Cu siguranţă că Acela care a fost atent să supravegheze lucrarea semănatului nu este mai puţin interesat şi atent cu privire la recoltat. Să mânuim deci secera adevărului cu energie şi curaj, amintindu-ne că servim Domnului Cristos, amintindu-ne că nu suntem răspunzători de seceriş, ci numai de energia noastră în adunarea “grâului" copt pe care-l putem găsi. Dacă munca pentru găsirea câtorva boabe de grâu copt este mare, să ne bucurăm cu atât mai mult de cele pe care le găsim, şi să învăţăm să iubim şi să apreciem cu atât mai mult ceea ce este rar şi preţios. Să ne amintim de asemenea, în timp ce folosim toată înţelepciunea posibilă în acest serviciu, că obiectivul Domnului în faptul că ne dă o parte în această muncă nu constă atât de mult în ce reuşim să realizăm, cât în binecuvântarea pe care acea muncă o aduce asupra noastră. Acesta va fi un gând încurajator pentru cei iubiţi care sunt angajaţi în munca “voluntară"; şi dacă ei găsesc multe descurajări şi doar puţine rezultate, gândul că Stăpânul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Săi şi că El apreciază fiecare efort sincer făcut pentru a-I servi cauza şi a ne pune viaţa pentru fraţi, va da curaj şi putere celor care altfel ar cădea pe cale. W. T. 1901-156 (R 2811:4) (Cântarea 179)

 

27 Septembrie

Voi veni din nou şi vă voi lua la Mine Însumi, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:3

Dragi fraţi, să păstrăm bine în mintea noastră întoarcerea promisă a Domnului nostru, şi acum în timpul parousiei Sale (prezenţei invizibile) aceasta să-şi aibă deplina ei greutate şi influenţă asupra fiecărui cuvânt şi a fiecărei fapte; da, chiar asupra gândurilor noastre. Să sperăm că în curând vom avea experienţa schimbării prin înviere şi vom fi făcuţi asemenea Răscumpărătorului nostru, Îl vom vedea aşa cum este şi-I vom împărtăşi slava în marea epifanie sau strălucire a fiilor lui Dumnezeu în gloria împărăţiei, să ne entuziasmeze — aceasta să ne insufle energie în inimi, să ne pună buzele în mişcare şi să ne întărească pentru fiecare datorie, privilegiu şi ocazie — de a servi Stăpânului nostru şi casei credinţei. Dacă această speranţă a fost o ancoră pentru poporul Domnului timp de aşa multe secole, cu cât mai mult înseamnă ea pentru noi care trăim acum chiar în timpul prezenţei Lui, aşteptând apocalipsa Lui — descoperirea Lui în gloria împărăţiei. W. T. 1903-150 (R 3193:6) (Cântarea 30)

 

28 Septembrie

Fiica împăratului este plină de strălucire înlăuntrul casei împărăteşti; ea poartă o haină ţesută cu aur. Psalmul 45:13

Domnul îi caută pe aceia care I se închină cu tot sufletul lor, cu toată puterea lor şi cu toată gândirea lor. Aceştia care sunt cu tot sufletul pentru El sunt clasa pe care Domnul o caută în mod special ca regină a împărăţiei milenare, mireasa, soţia Mielului şi comoştenitori cu El. El a preorânduit deja ca numai aceştia să fie membri ai familiei regale şi părtaşi la natura divină, spunând: “Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său". Acestora le va da har şi slavă, şi nici un lucru bun nu va fi reţinut de la ei, pentru că ei umblă în dreptate. W. T. 1908-299 (R 4256:1) (Cântarea 78)

 

29 Septembrie

Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi. Ioan 13:17

Poate niciodată nu vom deveni cu totul satisfăcători pentru noi înşine în gând, cuvânt şi faptă atâta timp cât suntem în trup; şi de aceea poate niciodată nu vom fi pe deplin satisfăcători nici pentru alţii, dar putem, ar trebui, trebuie să fim, şi prin harul lui Dumnezeu fiecare să hotărâm că vom ajunge la toate acestea în privinţa inimilor noastre. Nimic mai puţin nu poate fi satisfăcător pentru Domnul nostru, cu care suntem “logodiţi" ca membri ai bisericii curate, fecioare. Dacă nu reuşim să ajungem la acest standard rezonabil, posibil, nu vom reuşi să ne asigurăm chemarea şi alegerea pentru un loc în ceata miresei. Dar dacă facem aceste lucruri, dacă în inimă suntem la acest standard şi căutăm zilnic să trăim după cele mai bune capacităţi ale noastre, Mirele Ceresc se va bucura să ne recunoască în calitate de membri ai alesei Sale. O, cât de mult depinde de învăţarea acestei lecţii! W. T. 1909-255 (R 4460:6) (Cântarea 306)

 

30 Septembrie

Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i conducă pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze. Exodul 13:21

Ceea ce se făcea în fiecare zi prin îndrumarea Domnului în privinţa Israelului natural, are loc desigur cu aceeaşi regularitate şi în privinţa Israelului spiritual. Toţi care vor fi găsiţi credincioşi, toţi israeliţii cu adevărat, pornind în fiecare dimineaţă în călătoria vieţii, în bătălia vieţii, în probele şi încercările de pe cale, trebuie desigur să înveţe să se uite la Domnul în calitate de Căpetenie a Mântuirii lor, ca singurul prin care Satan şi oştile lui vor putea fi învinşi, singurul prin care putem avea victoria. … Care israelit spiritual îşi poate permite să se ducă la culcare la sfârşitul zilei fără să privească retrospectiv la bunătatea Domnului şi fără să dorească favoarea şi protecţia Sa continuă în umbrele nopţii? W. T. 1907-236 (R 4039:1) (Cântarea 65)