Într-o seară … Isaac ieşise pe câmp să mediteze [să se roage]. Geneza 24:63

Cât de imposibil este pentru un copil al lui Dumnezeu, amintindu-şi şi fiind impresionat de evenimentele zilei, în privinţa înţelepciunii, a grijii Domnului şi a siguranţei că toate lucrurile vor lucra spre bine — cât de imposibil este, spunem noi, pentru unul ca acesta să se retragă la odihnă fără recunoştinţa inimii faţă de Cel pe a cărui putere şi pe ale cărui promisiuni s-a sprijinit de-a lungul zilei: şi cât de potrivit este să-şi plece genunchii şi inima, ca să aducă omagii şi mulţumiri. W. T. 1885-noiembrie. p. 4 (R 799:3) (Cântarea 406)

2 Iulie

Deci, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos … Ba mai mult, ne lăudăm şi în necazuri, căci ştim că necazul lucrează răbdare, răbdarea aduce experienţă, iar experienţa aduce nădejde. Însă nădejdea nu dezamăgeşte, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Romani 5:1, 3-5

Acest gând este foarte preţios pentru noi ca şi Creaţii Noi. “Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere”, va domni şi va păzi inimile şi minţile noastre (Fil. 4:7). …

Noi avem pace, indiferent de condiţiile exterioare. Încercările şi dificultăţile vieţii vin peste poporul Domnului amestecate cu bucurii — ploaie şi furtună, apoi străluceşte soarele. Ei se bucură de toate plăcerile neprihănite care sunt în armonie cu consacrarea lor. Ei învaţă să cultive răbdarea în încercare, ştiind că răbdarea produce experienţă, iar experienţa produce tot mai mult acea speranţă care nu face de ruşine. Romani 5:3-5. W. T. 1916-102 (R 5879:2) (Cântarea 374) V. D. M. 253:7, 8

3 Iulie

Domnul va judeca pe poporul Său. Evrei 10:30

Dacă aceştia intră în necazuri fiindcă n-au fost suficient de veghetori, Domnul le va da unele experienţe care vor fi bune pentru ei, dacă acestea vor fi primite corect. Să ne amintim de cuvintele de prevenire ale Apostolului Pavel: “Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi” de Domnul (1 Cor. 11:31). Aceasta înseamnă că atunci când neglijăm a ne judeca, trebuie s-o facă El pentru noi. Atunci noi suntem pedepsiţi în vederea corectării, pentru ca să putem ajunge la răsplata şi favoarea cerească ce va fi a noastră ca Noi Creaţii în Cristos, dacă rămânem smeriţi şi credincioşi până la moarte. Dacă noi continuăm să fim blânzi şi plini de spiritul smereniei, nedorind onoruri prezente şi înălţare, ci fiind dispuşi să aşteptăm în răbdare desăvârşită timpul bun al lui Dumnezeu, înălţarea noastră va veni; şi vom avea parte pentru totdeauna de Tronul Mântuitorului şi de gloria Sa. W. T. 1916-133 (R 5890:5) (Cântarea 67) V. D. M. 222:5

4 Iulie

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe pentru adevăr. Psalmul 60:4

Noi trebuie să vestim acest Mesaj glorios. Trebuie să-l spunem prin acţiunile noastre, prin cuvintele noastre, prin literatură, prin prezentări vizuale şi în orice mod ne va da Domnul ocazie. …

Dacă ne abţinem de a vesti Veştile Bune, rezultatul va fi că focul Spiritului sfânt al lui Dumnezeu se va stinge în noi. … Posesiunea Adevărului — Mesajul lui Dumnezeu — aduce cu ea mare respon­sabilitate. Ne vom dovedi credincioşi lui? Vom arăta Dumnezeului nostru profunda noastră apreciere a bunătăţii Sale iubitoare în aceea că ne-a acordat cunoştinţa minunatului Său Mesaj de mântuire, Planul Său glorios, cu timpurile şi perioadele lui? W. T. 1914-198 (R 5489:5) (Cântarea 389) V. D. M. 911:3, 5

5 Iulie

Iată, nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel. Psalmul 121:4

Gândiţi-vă un moment la memoria care nu slăbeşte niciodată; la judecata care nu greşeşte niciodată; la înţelepciunea care plănuieşte pentru eternitate, fără posibilitatea de a eşua, şi care cronometrează acel plan cu o precizie infailibilă pentru veacurile viitoare; la puterea şi la priceperea care pot ţine în frâu chiar şi fiecare element împotrivitor, însufleţit sau neînsufleţit, şi le pot face să lucreze împreună pentru împlinirea marilor Sale planuri; la atenţia neobosită care nu încetează niciodată, nici nu caută uşurare de grijile stăpânirii universale — al cărui ochi nu doarme niciodată, a cărui ureche este întotdeauna deschisă, şi care este întotdeauna în cunoştinţă de toate necesităţile şi activ în toate interesele vastelor Sale domenii. W. T. 1893-227 (R 1560:2) (Cântarea 59)

6 Iulie

Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti. Eclesiastul 5:4

Oricine n-a văzut necesar să ia hotărâri, să-şi ia angajamente faţă de Domnul, n-a recunoscut primul principiu al dezvoltării creştine. Cel care află din atacul inamicului unde zidul său este cel mai slab, şi care apoi repară locurile slabe de îndată ce le-a constatat, face aceasta printr-o hotărâre faţă de Domnul — prin jurământ. Cel care n-a descoperit nici o slăbiciune în caracterul său este orb şi “nu vede departe". Cel care n-a încercat să-şi corecteze slăbiciunile prin hotărâri faţă de Domnul, prin angajamente făcute Domnului, n-a început acea dezvoltare a caracterului care trebuie completată înainte de a putea fi declarat învingător. W. T. 1909-76 (R 4348:3) (Cântarea 140)

7 Iulie

De acolo a pornit îAvraamş spre munte la răsărit de Betel şi şi-a întins cortul … A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Geneza 12:8

Avraam s-a mutat ulterior către ţinutul muntos, lângă Betel, fără îndoială pentru a fi liber de influenţele imorale ale canaaniţilor şi pentru ca oamenii săi să fie separaţi de aceştia. Acolo şi-a stabilit casa, acolo a ridicat un altar pentru Domnul şi s-a rugat. Bine ar fi dacă fiecare cap de familie ar fi atât de atent încât să se îngrijească de interesele celor care-i sunt în grijă, pentru ca aceste interese să fie avantajoase binelui lor în orice loc! Bine ar fi dacă mai mulţi şi-ar putea da seama cât de indispensabil este să aibă un altar pentru Domnul în casele lor, de unde tămâia rugăciunii să se ridice la Tatăl prin meritul Răscumpărătorului. W. T. 1907-41 (R 3936:3) (Cântarea 351)

8 Iulie

Aceştia de pe urmă au lucrat un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am purtat greul şi zăduful zilei. Matei 20:12

Oricine este conceput de Spirit şi de aceea capabil să aprecieze şi să alerge pentru premiul “chemării de sus" a veacului Evanghelic, poate şti că este chemat cu singura chemare făcută până acum: şi dacă de bună voie va sacrifica tot ce este al său, el poate fi tot atât de sigur de premiu ca şi oricare altul care aleargă în aceeaşi alergare. O astfel de dispoziţie este o dovadă a unei consacrări şi acceptări la timp şi de aceea a unei conceperi de Spirit. Continuaţi cu nobleţe deci, dragi confraţi lucrători, fie că aţi intrat recent în câmpul de seceriş, fie mai devreme; noi servim pe singurul Domn, în singura credinţă şi prin singurul botez în moartea Sa; şi pentru toţi aceştia El are rezervată cununa vieţii. W. T. 1888-iunie p. 7 (R 1046:5) (Cântarea 170)

9 Iulie

Nu voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele, până voi găsi un loc pentru Domnul. Psalmul 132:4, 5

După cum în inima lui David era să construiască templul, tot aşa de natural vine dorinţa la poporul Domnului din timpul prezent să stabilească lucrurile Domnului şi împărăţia Sa. … Acum este timpul de a aduna diferitele elemente, aur, argint, pietre preţioase etc., care în curând vor alcătui templul Domnului. Acum este timpul, nu numai pentru scoaterea pietrelor din carieră, ci şi pentru modelarea lor pentru diferitele lor poziţii în templul lui Dumnezeu. Acum, după cum sugerează Scripturile, noi suntem pietre vii, ca să fim zidiţi împreună ca o locuinţă a lui Dumnezeu prin Spirit. W. T. 1908-311 (R 4261:3) (Cântarea 184)

10 Iulie

Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea. Psalmul 4:8

Noi suntem invitaţi să aruncăm toate grijile noastre asupra Domnului, ştiind că El Se îngrijeşte de noi. Şi avem asigurarea încurajatoare în mijlocul încercărilor actuale că vom primi o cunună a slavei care nu se veştejeşte, dacă în seriozitate şi umilinţă constantă ducem până la capăt mântuirea noastră cu frică şi cutremur, după ce am fost mai întâi răscumpăraţi cu sângele preţios al lui Cristos, şi astfel prin credinţă am câştigat privilegiul de a o realiza. Şi suntem mângâiaţi în mijlocul încercărilor cu asigurarea binecuvântată că în timp ce Dumnezeu Se împotriveşte celor mândri, şi ei de asemenea I se împotrivesc Lui, El dă har celor smeriţi. W. T. 1888-August p3 (R 1054:1) (Cântarea 64)

11 Iulie

Îţi voi da comorile întunericului şi bogăţii ascunse în locuri tăinuite. Isaia 45:3

Trebuie să intrăm în Cristos ca membre ale corpului Său, adevărata biserică, prin sacrificiu, înainte de a putea avea chiar şi ocazia de a căuta aceste comori ascunse sau de a găsi vreuna dintre ele. Şi apoi, pe măsură ce progresăm cu credincioşie în serviciul nostru sacrificator ca preoţi, mergând în urmele Marelui Preot, găsim tot mai multe din aceste adevărate “bogăţii de har", zi de zi şi an de an, pe măsură ce progresăm. … Apostolul declară că aceste comori de înţelepciune şi har — cunoaşterea lucrurilor bune divine aflate în păstrare, şi părtăşia cu Dumnezeu care ne permite să anticipăm şi să ne bucurăm de acele binecuvântări într-o anumită măsură acum — sunt toate ascunse în Cristos, “în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoaşterii". W. T. 1901-56 (R 2762:4) (Cântarea 142)

12 Iulie

Dar acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. Ioan 20:31

Singura credinţă care va rezista la încercare şi ne va face învingători asupra spiritului lumii, a cărnii şi a Adversarului, este speranţa pusă înaintea noastră în Evanghelie, al cărei centru este Isus ca Mesia. Aceea este speranţa lumii — speranţa că Cristos, după ce a răscumpărat lumea cu sângele Său preţios, va acorda, la timpul cuvenit, o ocazie binecuvântată fiecărei fiinţe, pentru ca oricine vrea să poată veni prin cunoaştere şi ascultare la viaţă veşnică, şi pentru ca neascultătorii să fie nimiciţi în moartea a doua. Încă o parte a acestei speranţe al cărei centru este Isus, Mesia, este că aceia care sunt acum chemaţi, cei ascultători prin credinţă, vor fi împreună moştenitori cu Învăţătorul în marea împărăţie care va binecuvânta lumea. Nu este de mirare că apostolul a spus despre această speranţă mesianică, această speranţă a împărăţiei, că “Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat". W. T. 1905-188 (R 3580:5) (Cântarea 212)

13 Iulie

Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său. Matei 18:35

Iertarea din inimile voastre este starea care întotdeauna trebuie să fie acolo: niciodată să nu întreţinem nici un alt sentiment decât acela al iertării şi bunăvoinţei faţă de toţi, indiferent cât de grav au greşit împotriva noastră: şi dacă aşa stau lucrurile, vom fi doritori şi nerăbdători să exercităm iertarea vizibil şi să o exprimăm către cei care se căiesc. Prin urmare, nu vom căuta să obligăm la cea mai elaborată declaraţie din partea celui care se căieşte, ci asemenea tatălui risipitorului, când vom vedea pe cel care se căieşte că vine într-o atitudine de umilinţă, aceasta ne va atinge inimile şi ne va îndemna să mergem în întâmpinarea lui o parte din drum şi să-l iertăm, şi să punem pe el haina celei mai depline părtăşii şi frăţii. W. T. 1898-126 (R 2296:4) (Cântarea 136)

14 Iulie

Cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. Ioan 16:24

În cultivarea spiritului de laudă, recunoştinţă şi apreciere iubitoare pentru toată bunătatea vădită a lui Dumnezeu se află secretul unei vieţi fericite pentru creştin. Şi pentru a cultiva un astfel de spirit este necesar ca în mod continuu să ne amintim de faptele Sale de milă şi har; ca în rugăciunile noastre să-I spunem adeseori cum ne amintim de toată bunătatea Sa, cum fiecare nouă dovadă de iubire şi grijă din partea Sa face ca credinţa să prindă rădăcini mai adânci şi să simţim mai deplin prezenţa şi favoarea Sa; şi cum prin astfel de experienţe dragostea şi bucuria noastră sunt făcute să prisosească tot mai mult. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi; şi de fiecare dată când vedem un nou semn al iubirii Sale, iubirea noastră, dacă avem inimi într-adevăr recunoscătoare, este deşteptată din ce în ce mai mult şi suntem făcuţi să ne bucurăm în Dumnezeu, în a cărui prezenţă este plinătate de bucurie. În acest scop Domnul nostru ne încurajază să venim frecvent la Dumnezeu în rugăciune cu cereri mari pentru favoarea Sa, spunând: “Cereţi, şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină". W. T. 1896-211 (R 2031:5) (Cântarea 411)

15 Iulie

Prin El vi se vesteşte iertarea păcatelor. Fapt. 13:38

Apostolul nu se referă la ceva ce a făcut Domnul nostru ca Arhanghel, înainte “de a deveni trup", nici nu se referă la vreo lucrare care să fie făcută de El în starea Sa nouă, mult înălţată, aşezat “cu Tatăl Său pe scaunul Lui de domnie" şi părtaş al naturii Sale divine, ci el se referă aici la lucrarea făcută de “Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi". Apostolul accentuează astfel din nou faptul că, “dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor". Da, acesta este centrul vestirii Evangheliei, că eşecul primului om perfect a fost pe deplin compensat prin sacrificiul Omului Cristos Isus, şi că în acest scop a fost necesar ca Domnul nostru să lase gloria pe care o avea cu Tatăl înainte de a fi lumea, să devină sărac (în sensul de a lua natura noastră mai joasă — dar nu şi defectele acesteia, pentru că El a fost “sfânt, nevinovat … despărţit de păcătoşi"); şi să cedeze natura Sa umană ca preţ de răscumpărare sau preţ corespunzător pentru viaţa pierdută de tatăl Adam pentru el însuşi şi pentru rasa lui. Aceasta este temelia pe care este prezentată de Scripturi fiecare ofertă de har. Şi acum, Cel care a fost agentul Tatălui în lucrarea de răscumpărare, va fi şi agentul Tatălui în lucrarea de “binecuvântare" a tuturor celor răscumpăraţi cu ocazii abundente pentru întoarcere la favoarea divină — din care primul pas este iertarea păcatelor. W. T. 1897-138 (R 2150:1) (Cântarea 68)

16 Iulie

… Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă, şi spunea că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri (în limba engleză tribulation, n. t.). Fapt. 14:22

Cuvântul nostru “tribulaţie" îcuvânt vechi pentru “necaz” — n. e.ş derivă din latinescul tribulum, numele unui tăvălug sau al unei treierătoare folosite în vechime pentru curăţarea grâului, îndepărtarea de pe el a învelişului exterior sau a plevei. Cât de potrivit este acest gând când este aplicat la poporul consacrat al Domnului, care în Scripturi sunt simbolizaţi prin grâu. Natura noastră nouă este miezul, adevăratul grăunte; totuşi această comoară sau parte valoroasă este acoperită cu coaja stărilor pământeşti. Şi pentru ca grâul să fie pregătit cum se cuvine pentru “grânar" şi pentru folosinţă, trebuie ca fiecare grăunte să treacă prin necazul necesar ca să separe acele aspecte care, înainte de a fi separate, ne fac nepotriviţi pentru serviciul viitor la care suntem chemaţi de Domnul. În măsura în care putem să ne dăm seama de propriile noastre imperfecţiuni şi de voia perfectă a lui Dumnezeu cu privire la noi, vom putea să suportăm cu răbdare, şi chiar cu un anumit fel de bucurie, toate necazurile pe care Stăpânul va vedea că sunt cele mai bune să le îngăduie să vină peste noi. “Ne lăudăm şi în necazuri." W. T. 1897-265 (R 2213:5) (Cântarea 67)

17 Iulie

“Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile … puneţi-Mă astfel la încercare," zice Domnul oştirilor, “dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi o binecuvântare". Maleahi 3:10

Este de datoria noastră, dragi prieteni, să ne uităm în jurul nostru, să observăm în ce măsură am fost credincioşi legământului nostru de jertfă şi să ne amintim că aceasta nu este o jertfă de o zi sau de un an, ci “chiar până la moarte". Încă puţin şi încercările se vor sfârşi, dar până când acel puţin timp va trece, noi suntem în timp de încercare, şi el ne dovedeşte fie demni, fie nedemni de favorurile glorioase pe care le căutăm, binecuvântarea principală, comoştenirea. Dacă o apreciem, să o căutăm în felul Domnului, să vedem în ce măsură există alte lucruri în viaţa noastră pe care le-am putea da Domnului şi pe care El le-ar accepta, nu prin vrednicia faptelor sau a jertfelor, ci prin meritul lui Cristos. Să căutăm ca zilele şi orele, pe măsură ce trec, să fie cheltuite într-un mod consacrat; să observăm în ce măsură petrecem momente şi zile într-un mod egoist, sau le irosim pentru alţii, peste cerinţele rezonabile ale datoriei aşa cum sunt ele marcate în Cuvântul divin. Să vedem în ce măsură ne îndeplinim angajamentele făcute Domnului; să observăm ce timp sau influenţă sau bani folosim în serviciul divin şi în ce raport este aceasta cu întregul. W. T. 1905-380 (R 3685:5) (Cântarea 131)

18 Iulie

Ferice mai degrabă de cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc. Luca 11:28

Este important să auzim Cuvântul Domnului, să cercetăm Scripturile, să le stăpânim bine, ca să putem da un răspuns celui care ne cere un temei pentru speranţa care este în noi, dar avem nevoie de mai mult. Trebuie să ascultăm de Cuvânt, să-l practicăm în măsura capacităţii noastre. Este adevărat, nu ne putem ridica la cerinţele perfecţiunii, pentru că legea lui Dumnezeu este perfectă, dar putem avea atitudinea perfectă a inimii, şi nimic mai puţin decât aceasta nu va fi acceptabil pentru Domnul. Îi putem arăta Lui şi într-o anumită măsură şi altora strădania vieţii noastre în direcţia dreptăţii şi a tuturor roadelor şi harurilor Spiritului sfânt. Dacă am avea toată cunoştinţa şi zelul şi nu am avea spiritul ascultării, aceasta ar dovedi o lipsă a spiritului iubirii, şi ne-ar dovedi nevrednici de favoarea şi binecuvântările divine pro­mise celor care sunt bine instruiţi prin mesajul de sus. W. T. 1905-366 (R 3678:4) (Cântarea 236)

19 Iulie

Dumnezeu, … ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou. 2 Corinteni 3:5, 6

Poziţia noastră este aceea de ambasadori pentru Dumnezeu, care explică oamenilor mila Sa şi pregătirea din partea Sa a Noului Legământ, prin care toţi vor putea fi binecuvântaţi şi recuperaţi dacă vor vrea. Toţi cei care primesc mesajul nostru cu bucurie şi se întorc de la păcat ca să-L urmeze pe Domnul, pot fi invitaţi să devină membri ai trupului lui Cristos, trupul lui Mesia, trupul Mijlocitorului, trupul Marelui Proroc, trupul Marelui Preot, trupul Marelui Împărat al veacului milenar. Aşadar, noi suntem slujitori ai Noului Legământ prin aceea că ne dăm viaţa în serviciul lui, în interesul lui, cu toate că nu este încă un legământ, ci doar o făgăduinţă. Nu numai că ne dăm viaţa, dar şi căutăm membri confraţi ai trupului Celui Uns şi-i ajutăm să-şi dea şi ei viaţa, sub asigurarea că aceste jertfe mai bune se vor sfârşi curând şi aplicarea lor va fi făcută de gloriosul nostru Cap, iar noi cu El în glorie. W. T. 1909-51 (R 4332:2) (Cântarea 292)

20 Iulie

Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas până în ziua aceasta. Fapt. 26:22

Referindu-se la păstrarea vieţii sale, apostolul nu o pune pe seama lui Lisias, comandantul garnizoanei din Ierusalim, ci spune că a primit ajutor de la Dumnezeu, prin care a fost menţinut până la momentul când vorbea. … Există o lecţie bună în aceasta pentru tot poporul Domnului. Cât sunt de dispuşi mulţi să pună pe seama “norocului" sau “şansei" sau ajutorului oamenilor, trecând cu vederea faptul că sfinţii Domnului sunt obiectul special al grijii Sale şi că îngerul Domnului face tabără în jurul lor şi-i scapă. W. T. 1903-157 (R 3197:3) (Cântarea 61)

21 Iulie

După cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi, dacă nu rămâneţi în Mine. Ioan 15:4

Domnul nostru ne dă o sugestie că producerea de multă roadă nu este întru totul dependentă de noi, şi chiar dacă rămânem în El ca mlădiţe aducătoare de roadă, calitatea şi cantitatea roadei trebuie să fie îmbunătăţite prin aceea că avem idealuri potrivite în faţa noastră, căutând cu seriozitate împlinirea lor. Astfel El spune: “Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da". Sugestia este aceea că dorinţa şi cererea de la Tatăl Ceresc la tronul harului ceresc este un mijloc prin care putem primi tot mai mult din seva Viţei, Spiritul sfânt, şi putem dezvolta roadele Spiritului. Se va observa că nimic de aici nu sugerează căutarea sau găsirea lucrurilor bune pământeşti. Acestea trebuie lăsate cu totul pe seama înţelepciunii şi providenţei Domnului, şi poporul Lui, adevăratele mlădiţe ale Viţei, trebuie să dorească şi să caute Spiritul sfânt, pe care Tatăl este mai dispus să li-l dea decât sunt părinţii pământeşti să dea daruri bune copiilor lor. W. T. 1899-111 (R 2466:2) (Cântarea 91)

22 Iulie

Credinţa fără fapte este moartă. Iacov 2:20

Examinarea de sine în aceeastă direcţie este foarte potrivită. Dacă am auzit, am văzut, am gustat din harul lui Dumnezeu şi ne-a plăcut, şi dacă nu am manifestat nici o dorinţă de a-L servi pe Tatăl nostru Cel milostiv sau de a-i ajuta pe alţii să ajungă la aceleaşi binecuvântări de care ne bucurăm noi, aceasta presupune că vitalitatea noastră spirituală este foarte slabă şi în pericol de a pieri. Dar dacă, dimpotrivă, constatăm că ardem de înflăcărarea iubirii pentru Domnul şi de aprecierea marelui Său plan de mântuire, şi suntem mistuiţi de dorinţa de a spune veştile bune altora pentru binecuvântarea, întărirea, zidirea şi participarea la credinţa divină, aceasta să ne încurajeze. De asemenea, să observăm că Isus i-a iubit şi i-a favorizat în special pe cei mai zeloşi, mai viguroşi şi mai energici dintre apostoli: Petru, Iacov, Ioan, şi putem fi siguri că şi pe Pavel. W. T. 1909-121 (R 4377:6) (Cântarea 289)

23 Iulie

Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred în El. Naum 1:7

Deşi apreciem cu foarte multă recunoştinţă această iubire şi grijă specială pentru noi ca popor al Său, în mângâierea, încurajarea şi protecţia acordate nouă de Tatăl Ceresc în mijlocul marilor necazuri ale lumii, am fi foarte departe de a avea spiritul Său dacă am privi problema cu mulţumire de sine, uitând de marea Sa iubire şi pentru întreaga lume, care, ascunsă în spatele norilor mâniei Sale drepte împotriva păcatelor ei, cu înţelepciune dă lovitura grea care va sfărâma toţi idolii ei şi va umili mândria oamenilor până la ţărână. … Dacă Dumnezeu a iubit atât de mult lumea încât să dea pe singurul Său Fiu … El o iubeşte încă, şi iubirea Lui este cea care mânuieşte nuiaua pentru corectarea ei. Astfel El vrea, de asemenea, ca poporul Lui să privească judecăţile Sale, şi în timp ce se bucură în lumina soarelui favorii Sale … El ar vrea ca ei să împărtăşească lumii Spiritul Său; şi în timp ce loviturile mâniei Sale drepte cad greu asupra oamenilor, El ar vrea ca noi să le indicăm cauza calamităţilor şi singurul remediu. W. T. 1895-72 (R 1787:3) (Cântarea 128)

24 Iulie

Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste toţi. Fapt. 4:33

Textul nostru ne spune că această mărturie a fost făcută cu putere, cu putere mare. Aceasta n-a fost făcută ca un lucru secundar, după politică, după chestiunile sociale, după teoriile evoluţioniste sau dizertaţiile criticii radicale. Aceasta, şi numai aceasta, a constituit subiectul apostolilor. Tot aşa ar trebui să fie şi cu noi. Învierea Domnului, valoarea şi însemnătatea ei pentru Biserică şi pentru lume prin planul divin ar trebui să fie întotdeauna proeminente în mărturia noastră. Nu numai prin cuvintele şi prezentările lor logice au dat mărturie apostolii, ci şi prin vieţile lor. După cum au spus apostolii: “Voi sunteţi epistola noastră … cunoscută şi citită de toţi oamenii". Vieţile celor din Biserica timpurie au fost mărturia specială pentru Domnul. Fără consecvenţa vieţii şi a consacrării lor Domnului şi adevărului, este evident că mesajul n-ar fi avut o asemenea importanţă cum a avut. Tot aşa este şi cu noi astăzi. Este bine să predicăm cuvântul. Este încă mai important să-l trăim. Dar lucrul ideal este şi să predici şi să trăieşti adevărul. W. T. 1909-141 (R 4391:1) (Cântarea 280)

25 Iulie

Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat un exemplu, ca să călcaţi pe urmele Lui. 1 Petru 2:21

Textul nostru este în special potrivit şi ar trebui ţinut minte întotdeauna, nu numai în persecuţiile aspre, ci şi în cele mai mici, când numele nostru este respins ca fiind rău, când oamenii “vă vor izgoni dintre ei", când fac tot felul de denaturări împotriva voastră pe nedrept din pricina credincioşiei voastre faţă de Domnul, de Cuvântul Său şi de principiile dreptăţii. Atunci amintiţi-vă acest text şi asiguraţi-vă inima în armonie cu el şi cu alte afirmaţii din Cuvântul Domnului, că toate aceste experienţe de împotrivire Domnul este dispus să le conducă spre binele vostru cel mai mare, făcându-le să producă pentru voi o greutate nespus de mare şi veşnică de slavă. Toţi cei care vor fi din clasa împărăţiei cerurilor trebuie să treacă prin unele din acest fel de experienţe pentru dezvoltarea şi probarea caracterelor lor. W. T. 1905-254 (R 3617:4) (Cântarea 283)

26 Iulie

Mergeau din loc în loc şi vesteau cuvântul. Fapt. 8:4

Unii creştini dragi fac greşeala de a predica despre sociologie, despre frumuseţile naturii, despre lucrurile lumii. Alţii se ocupă continuu şi de erori şi de cei care le susţin. Astfel de lucruri îşi pot avea timpul şi locul lor în legătură cu mesajul; dar toţi care vreau să servească pe Domnul să-şi aducă aminte că noi suntem împuterniciţi să propovăduim numai Evanghelia lui Cristos. Cristos şi mesajul Lui constituie lumina care a intrat în minţile noastre — lumina pe care trebuie să o lăsăm să strălucească pentru binecuvântarea altora. Întunericul urăşte lumina şi luptă împotriva luminii; dar lumina trebuie să continue să strălucească. Astfel a spus Domnul nostru: “Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri". Lumina nu este doar mesajul pe care-l purtăm pe buzele noastre, ci şi influenţa care emană din vieţile noastre zilnice. Tot mai mult suntem convinşi că voia Domnului este ca mesajul Lui să fie dus de aceia care sunt curaţi în inimă. “Curăţiţi-vă, cei care purtaţi vasele Domnului." W. T. 1909-46 (R 4330:5) (Cântarea 284)

27 Iulie

Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Istorisiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele lucrările Lui minunate. Psalmul 96:2, 3

Toţi cei care sunt din Adevăr aud Adevărul şi le place să facă mărturie pentru Adevăr. Dar în cazul nostru, ca şi în cazul Învăţătorului, lumea nu ne cunoaşte. Nu ne cunoaşte fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Lumea, în special lumea religioasă creştină, este dispusă să ne răstignească aşa cum L-a răstignit pe El, numai că noi trăim într-un timp mai civilizat, şi se pare că pentru cărturarii, fariseii şi învăţătorii legii este mai dificil astăzi decât în vechime să aţâţe poporul ca să ne distrugă viaţa. Dar prin harul lui Dumnezeu noi vom continua să facem mărturie pentru Adevăr până când vine noaptea întunecoasă “în care nimeni nu va putea lucra”, dacă vieţile noastre vor fi cruţate până atunci. W. T. 1916-151 (R 5898:6) (Cântarea 191) V. D. M. 204:4

28 Iulie

Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. Ioan 6:63

Textul nostru arată că oricât de tainice şi de pilduitoare au fost învăţăturile Domnului nostru, cu toate acestea, mesajul Lui, dacă este corect înţeles, este de ajutor din punct de vedere spiritual şi dătător de viaţă pentru cei care pot să-l înţeleagă şi-l înţeleg. Această calitate a mesajului Domnului este cea care face religia Bibliei să fie diferită de toate cele ale păgânilor. Acesta este un mesaj de viaţă, cât şi un mesaj de sfinţenie. Este un mesaj de iertare, cât şi un mesaj de condamnare. Este un mesaj de iubire, cât şi un mesaj de dreptate. Minunatele Sale cuvinte ale vieţii — ele sunt fermecătoare, frumoase, pline de forţă! Le putem citi tot mereu, an după an, şi vedem încă mai multă frumuseţe în ele şi încă mai adâncă semnificaţie, şi aceasta în măsura creşterii noastre în har, a creşterii noastre în cunoştinţă şi în Spiritul Învăţătorului nostru. W. T. 1910-219 (R 4644:6) (Cântarea 49)

29 Iulie

Stăruiţi în rugăciune. Romani 12:12

Rugăciunea, comuniunea cu Dumnezeu, este indispen­sabilă bunăstării noastre spirituale; şi aprecierea privilegiului comuniunii cu Cel-Prea-Înalt şi cu Răscumpărătorul nostru, sau lipsa unei asemenea aprecieri, cum ar putea fi cazul, indică destul de clar zelul sau răceala noastră cu privire la lucrurile Domnului. Oamenii ar putea fi zeloşi în a servi aranjamente sau planuri de-ale lor, sau sisteme şi teorii omeneşti, şi să aibă slabă dorinţă de rugăciune, dar cei care servesc pe Domnul şi adevărul Lui dintr-o inimă fierbinte, zeloasă, aşa vor înţelege imperfecţiunea şi incapacitatea lor în serviciul divin, încât vor dori şi vor căuta continuu conducerea şi îndrumarea Învăţătorului cu privire la serviciul pe care I-l fac. W. T. 1897-265 (R 2213:6) (Cântarea 421)

30 Iulie

Care Dumnezeu este ca Tine …? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, căci Îi place îndurarea. Mica 7:18

Toţi Dumnezeii păgâni sunt răzbunători. Numai Dumnezeul Bibliei Îşi revendică dreptul de a fi un Dumnezeu al iubirii, a cărui “îndurare ţine în veac", după cum repetă mereu unul dintre psalmi. Vai, cât de groaznic a fost denaturat în faţa lumii şi a bisericii Dumnezeul nostru, al înţelepciunii, dreptăţii, iubirii şi puterii, ca un Dumnezeu care-Şi găseşte plăcerea în chinuirea veşnică a marii majorităţi a creaturilor Sale; căci, dacă El a ştiut sfârşitul de la început şi aceasta ar fi pregătirea Lui pentru ele, ar dovedi cu siguranţă că El Şi-a găsit plăcerea în chinuirea lor şi a plănuit-o. Dar când ochii noştri se deschid la o interpretare cuvenită a Cuvântului lui Dumnezeu, caracterul Lui devine glorios înaintea ochilor noştri şi impune iubirea şi devotamentul nostru! După cum declară apostolul, iubirea divină este cea care ne constrânge să fim credincioşi şi ascultători. W. T. 1911-381 (R 4892:3) (Cântarea 175)

31 Iulie

Sfinţii Tăi te vor binecuvânta. Vor spune slava împărăţiei Tale şi vor vesti puterea Ta, ca să facă să fie cunoscută fiilor oamenilor puterea Ta şi strălucirea plină de măreţie a împărăţiei Tale. Psalmul 145:10-12

Profetul sugerează că toţi sfinţii vor avea privilegiul de a vesti astfel împărăţia şi de a onora astfel numele Dumnezeului nostru, şi aceasta pare să se îndeplinească literal astăzi; pentru că Domnul pare să aducă în atenţia tuturor sfinţilor Săi (poporul Său consacrat de pretutindeni) adevărul pe care­-l avem acum, cu scopul ca ei să poată avea lumina acestuia pe cărarea lor, arătându-le gloriosul caracter al Dumnezeului nostru, printr-o cunoştinţă a marelui Său plan al veacurilor. Mai mult, Domnul pare să pună în puterea fiecăruia dintre sfinţi să slăvească astfel numele Lui şi să vestească altora adevărul. Unora El le-a dat talentul oratoriei şi prilejul de a-l folosi şi de a vesti laudele Lui în acest fel; altora le-a dat un talent pentru discuţii particulare, pentru a spune astfel despre împărăţia Sa şi să vorbească despre maiestatea Sa glorioasă, şi să facă cunoscute planurile Sale celor care au urechi de auzit. Şi altora le-a dat privilegiul de a vesti mesajul Său prin răspândirea literaturii; iar unora se pare că le-a dat ocazii de a folosi toate aceste diferite metode de a cânta cântarea lui Moise şi a Mielului. Şi putem fi siguri că nici unul nu poate fi din clasa sfinţilor Domnului în acest timp şi să cunoască bunătatea Sa şi minunata Sa onoare şi măreţie, şi totuşi să nu aibă dorinţa de a spune veştile bune de mare bucurie tuturor celor care au urechi de auzit; şi cei care sunt cei mai serioşi, mai zeloşi în vestirea mesajului, în mod sigur au cele mai multe binecuvântări în inimile lor şi în experienţele lor, şi cresc cel mai mult în har, în cunoştinţă şi în iubire. W. T. 1900-313 (R 2714:6) (Cântarea 106)