1
Februarie
Pe la miezul nopţii,
Pavel şi Sila se rugau şi lăudau pe Dumnezeu cu cântări. Fapt.
16:25
Viaţa creştină nu
este o viaţă tristă sau morocănoasă, ci una foarte veselă. Creştinul poate să
fie voios chiar şi în necaz, “căci ştim că necazul lucrează răbdare, răbdarea
aduce experienţă, iar experienţa aduce nădejde". Ştim de asemenea că
“întristările noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de
orice măsură o greutate veşnică de slavă" — dincolo de văl (Rom. 5:3, 4; 2 Cor.
4:17). Noi luăm astfel parte la paharul suferinţelor şi bucuriei care este o
garanţie a moştenirii noastre. … Această bucurie în Spirit este necesară pentru
curajul şi zelul nostru în serviciul Domnului. Să observăm acţiunea acesteia în
Sf. Pavel, care împreună cu Sila a putut cânta laudă lui Dumnezeu în închisoare
cu picioarele în butuci şi cu spatele rănit. Şi tot aşa ar trebui să fie cu toţi
adevăraţii urmaşi ai lui Cristos pe calea îngustă. W. T. 1910-118 (R 4592:4)
(Cântarea 64)
2
Februarie
Să salte de bucurie
credincioşii Lui îmbrăcaţi în slavă, să cânte de bucurie în aşternutul lor!
Psalmul 149:5
Psalmistul prezice că
sfinţii de acum se odihnesc în aşternutul lor, în timp ce cântă laudă lui
Dumnezeu. Aceste cuvinte ar putea fi fără sens dacă n-am înţelege din alte
Scripturi că aşternuturile reprezintă crezurile sau totalitatea
ideilor religioase în care crede cineva.
… Adevăraţii sfinţi
ai lui Dumnezeu au acum aşternuturi de mărime deplină şi cuvenită, şi o
acoperitoare caldă şi largă. În această imagine profetică ei sunt arătaţi în
repaus, odihnindu-se în credinţă, în timp ce alţii sunt neliniştiţi şi incomozi.
Dar în timp ce se odihnesc astfel în aşternuturile lor bune, reprezentând
atitudinea lor mintală şi starea inimii, şi în timp ce laudă pe Domnul, ei
folosesc “sabia cu două tăişuri”. Această sabie din mâna lor este Biblia. W. T.
1915-347 (R5804:2) (Cântarea135) V. D. M. 372:4
3
Februarie
Orânduirile Tale au
fost cântările mele, în casa pribegiei mele. Psalmul 119:54
Este scris că El “ne
insuflă cântări în noapte" şi că “Mi-a pus în gură o cântare nouă". Pe noi nu ne
surprinde să aflăm că sfinţii vor “sălta de bucurie … îmbrăcaţi în slavă", şi
vor cânta tare, cu mari laude lui Dumnezeu în gura lor, când li se va da să
împlinească judecăţile scrise, dar unora li s-ar putea părea ciudat că actualele
condiţii de imperfecţiune şi slăbiciune, în care gemem şi suntem împovăraţi, ar
fi o stare în care cântările, mulţumirile şi veselia să predomine. Totuşi,
aceasta este voinţa divină, după cum este şi afirmaţia divină în legătură cu
toţi cei care sunt cu adevărat învingători: ei trebuie să fie veseli în casa
pribegiei lor. În legătură cu această veselie Domnul nostru declară: “Nimeni nu
va lua de la voi bucuria voastră". Deci, în timp ce există o măsură de suspin
din cauza unor poveri din partea celor care au ajuns la noua viaţă, există de
asemenea bucurii binecuvântate pe care lumea nu le poate da, nici nu le poate
lua; şi acestea sunt sursa şi cauza bucuriei neîntrerupte şi a “cântărilor în
noapte", înaintea zorilor glorioase ale noii zile milenare. Aceste cântări sunt
inspirate de bucuriile acordate nouă în casa pribegiei noastre — în timp ce noi
suntem de fapt absenţi din “casa" noastră. W. T. 1897-305 (R 2231:6) (Cântarea
133)
4
Februarie
Vino cu noi şi îţi
vom face bine, căci Domnul a spus
că va face bine lui Israel. Numeri 10:29
Oricine vine cu noi
primeşte o binecuvântare, şi când îndemnăm pe cineva să vină cu noi, primim o
binecuvântare, deoarece credinţa noastră în Domnul este încurajată, stimulată,
şi de asemenea ascultarea noastră de Domnul; căci oare vom spune noi altora,
“Domnul îţi va face bine", fără să avem noi înşine experienţa binelui şi fără să
ne dăm seama de binecuvântările pe care le primim zi de zi din mâna Domnului? Şi
dacă ei vin cu noi, faptul că noi le-am sugerat acest lucru şi le-am promis o
binecuvântare, ne va ajuta mai mult să evităm a murmura, a ne plânge şi a
manifesta orice altceva decât binele pe care-l primim necontenit de la Domnul.
Facem bine, aşadar, ca israeliţi spirituali, să urmăm exemplul lui Moise în
apelurile către cei care sunt sub influenţa noastră — facem bine să le cităm
promisiunile Domnului şi să ne arătăm credinţa în ele. W. T. 1907-236 (R 4038:6)
(Cântarea 38)
5
Februarie
Iar a Celui care,
prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau
gândim noi. Efeseni 3:20
Să ne încingem
coapsele minţii noastre şi să fim treji, şi să sperăm până la sfârşit în harul
care ne va fi adus la descoperirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus
Cristos. Să privim nu la lucrurile care se văd, care în cel mai bun caz sunt
trecătoare, ci să privim la lucrurile care nu se văd, la lucrurile veşnice. Să
privim la Isus cu ochii credinţei, să privim la cununa vieţii pe care El ne-a
promis-o, să privim la locul pe care El ni-l pregăteşte în multele locuinţe din
casa Tatălui; să privim, nu cu îndoială şi frică, ci cu încredere deplină că cea
mai mare dintre speranţele noastre va fi mai mult decât împlinită când El ne va
invita să urcăm mai sus şi să intrăm în bucuriile Domnului nostru. “Credinţa se
poate încrede neclintit în El, vie ori şi ce." Cu cât exercităm mai multă
credinţă în privinţa îndrumării Sale, cu atât suntem mai plăcuţi în ochii Celui
care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; şi cu cât exercităm mai
mult o astfel de credinţă, cu atât vom avea mai mult în noi puterea lui
Dumnezeu, care ne va face şi să voim şi să înfăptuim buna Sa plăcere — care ne
va da posibilitatea tot mai mult să trăim despărţiţi de lume, să biruim lumea şi
să luptăm o luptă bună împotriva păcatului, a egoismului, a lumii, a
Adversarului şi a cărnii noastre. W. T. 1906-359 (R 3892:2) (Cântarea 224)
6
Februarie
Gândiţi-vă la cele de
sus, nu la cele de pe pământ. Coloseni 3:2
Deoarece înclinaţia
constantă a cărnii este în jos şi în opoziţie cu noua minte, rezultă că chiar
aceia care deja s-au consacrat Domnului, au nevoie să-şi refixeze sau să-şi
restabilească sentimentele pe lucrurile cereşti în mod continuu. O mică
neglijenţă, o mică privire în altă parte de la lucrurile pe care Dumnezeu le are
în păstrare pentru cei care-L iubesc, o mică îndreptare a gândurilor şi
sentimentelor spre lucrurile, speranţele, ambiţiile, perspectivele pământeşti,
ar însemna în grabă o mare pierdere pentru noi — reînsufleţirea, întărirea
vechii naturi şi slăbirea proporţională a celei noi, şi în mod corespunzător un
mare pas înapoi în privinţa alergării pe care o alergăm pentru cununa cerească,
premiul chemării noastre de sus în Isus Cristos. W. T. 1907-4 (R 3914:1)
(Cântarea 136)
7
Februarie
Eu sunt Pâinea vie,
care S-a coborât din cer. Ioan 6:51
Când Domnul nostru a
afirmat despre Sine că este Pâinea din cer, mulţi dintre ascultătorii Lui nu au
înţeles metafora şi au zis: Acestea sunt cuvinte grele. Vrea acest om să ne dea
să mâncăm din carnea lui? Ei n-au reuşit să vadă că Domnul nostru a personificat
adevărul, marele plan al lui Dumnezeu care se centra în El, viaţa pe care El
venise să o dea pentru lume, pentru ca noi să putem trăi prin El. A mânca
literal carnea lui Isus n-ar fi produs decât carne, dar a mânca din El în sensul
de a participa la binecuvântările şi îndurările lui Dumnezeu pregătite prin El,
şi în sensul de a ne însuşi spiritul şi dispoziţia Lui, acesta este gândul
potrivit. Pe măsură ce ne împărtăşim din calităţile Domnului, ele devin ale
noastre, pe măsură ce ne hrănim din El în inimile noastre, devenim puternici în
credinţă şi în toate harurile Spiritului Său. Să adunăm deci zilnic porţia
noastră de mană şi să căutăm să o folosim zilnic toată, şi să înţelegem că
aceasta va fi porţia noastră până vom ajunge în Canaanul ceresc. Cu siguranţă
deci, toată rezerva de har divin primită în viaţa lor de credincioşii Domnului
ar trebui să fie stimulatoare pentru credinţa şi încrederea noastră în Cel care
ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1907-186 (R 4012:6)
(Cântarea 71)
8
Februarie
Voi cei drepţi,
bucuraţi-vă în Domnul şi
înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei drepţi cu inima. Psalmul
32:11
Sperăm că toţi
cititorii noştri ajung să aprecieze din ce în ce mai mult acest mesaj
binecuvântat — de a fi bucuroşi în Domnul — un lucru foarte diferit de acela a
fi bucuroşi în lucrurile neînsemnate ale acestei lumi. Cel ale cărui sentimente
sunt fixate pe acest pământ va găsi continuu necazuri care-i vor stânjeni
bucuria. Dar cel care şi-a fixat sentimentele pe lucrurile de sus, în Domnul şi
în lucrurile glorioase pe care El ni le-a promis, se poate într-adevăr bucura,
pentru că Domnul nostru nu Se schimbă. “Nici una din făgăduinţele Lui bune nu va
da greş." Toţi cei care sunt sinceri în speranţă, în intenţie, în străduinţă, să
vestească lauda Domnului şi să strige de bucurie, nu numai pentru că
imperfecţiunile lor neintenţionate după trup sunt acoperite, dar şi pentru
gândul că domnia dreptăţii, împărăţia milenară este acum aproape, şi că sub
stăpânirea ei vor fi binecuvântate toate familiile pământului după ce marele
Adversar, Satan, va fi fost legat. W. T. 1908-330 (R 4273:5) (Cântarea
146)
9
Februarie
Adu-ţi aminte de
Domnul, Dumnezeul tău.
Deuteronomul 8:18
Cu cât intrăm în
posesia mai multor binecuvântări spirituale pe care ni le-a promis Domnul şi pe
care le-am acceptat prin credinţă, cu atât vom avea mai multă nevoie de
umilinţă; şi umilinţa noastră va fi proporţională cu aprecierea bunătăţii divine
şi cu recunoştinţa noastră pentru aceasta. Inima recunoscătoare, mulţumitoare,
poate merge din har în har, din putere în putere, din cunoştinţă în cunoştinţă,
din realizare în realizare; dar dacă recunoştinţa începe să scadă şi dacă
avantajele noastre sunt acceptate fie ca realizări de-ale noastre, fie ca noroc,
în aceeaşi măsură vom constata că ne răcim din punct de vedere spiritual, şi cu
nemulţumirea va veni nesfinţenia, îngâmfarea şi mândria spirituală, şi toate
acestea vor conduce la murdărie spirituală, şi dacă se persistă în ele, la
moarte spirituală. W. T. 1902-286 (R 3080:2)
(Cântarea133)
10
Februarie
Ferice de cine va
aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! Daniel
12:12
Ce binecuvântări am
primit? Întocmai cum ne spune Biblia, aşa a fost. Cei care-şi deschid Domnului
inimile află că El nu numai că intră şi cinează cu ei, dar şi că devine
Servitorul lor, îi mângâie şi-i serveşte cu „hrană la timpul cuvenit”. Aşa se
explică toate aceste adevăruri binecuvântate din care ne-am ospătat de când am
intrat în lumina Adevărului Prezent; şi dovedeşte că acest Plan Divin al
Veacurilor nu este de la vreo fiinţă umană şi nici nu este vreun plan sau
proiect omenesc; pentru că nici o fiinţă umană nu este capabilă să scoată
lucruri aşa de glorioase din Cuvântul lui Dumnezeu. W. T. 1914-330 (R 5568:5)
(Cântarea 156) V. D. M. 781:7
11
Februarie
Şi Logosul a devenit
trup şi a locuit printre noi. Ioan 1:14 (Diaglott)
Fiindcă toţi din
familia umană au fost copii ai lui Adam şi părtaşi la sentinţa morţii sale, de
aceea “nici un om nu poate să răscumpere pe fratele său” (Ps. 49:7). Dumnezeu
aşa a fixat chestiunea încât Adam şi rasa lui nu puteau fi răscumpăraţi decât
prin găsirea unui om perfect care să fie dispus să moară voluntar pentru ei.
Fiindcă n-a existat un astfel de om, Dumnezeu a aranjat cu Logosul, singurul Său
conceput, ca El să devină om şi să fie Răscumpărătorul rasei — al lui Adam şi al
tuturor copiilor săi. W. T. 1913-347 (R 5352:4) (Cântarea 62) V. D. M.
1144:4
12
Februarie
Căci noi suntem
împreună lucrători ai lui Dumnezeu. 1 Corinteni 3:9
Lucrarea Veacului
Evanghelic este alegerea Seminţei spirituale a lui Avraam, prin care toate
familiile pământului vor fi binecuvântate — vor deveni sămânţa pământească.
Această Promisiune, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate, nu poate
fi împlinită până când Sămânţa spirituală va fi completă. “Dacă sunteţi ai lui
Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.”
Există doar o singură lucrare de la început până la sfârşit. Şi astfel
citim: “Unul seamănă şi altul seceră. Eu v-am trimis să seceraţi ce n-aţi
muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor” (Ioan 4:35-38). Fie că a
fost la început, sau acum la sfârşitul Veacului — timpul secerişului — este o
singură lucrare, şi un singur scop este servit, adunarea celor Aleşi. W.
T. 1913-262 (R 5302:1) (Cântarea 102) V. D. M.
1235:3
13
Februarie
Cel care v-a chemat
este credincios şi va face lucrul acesta. 1 Tesaloniceni 5:24
Sperăm deci, dragi
fraţi, că ne pregătim pentru nunta Mielului, pentru căsătoria noastră cu Mielul.
Ceea ce facem sau nu facem astăzi poate avea legătură cu pregătirea noastră
finală. Temelia pentru tot ce este legat de această chestiune este mintea
noastră. Domnul ştie că noi avem corpuri imperfecte. Aşa că încercarea nu va fi
cu privire la perfecţiunea corpului nostru, ci la perfecţiunea inimii noastre.
Dacă inima noastră este perfectă în faţa lui Dumnezeu, noi ne vom aduce
cuvintele, acţiunile şi gândurile în armonie cu Legea Iubirii, în măsura
capacităţii noastre. Dacă vom căuta astfel să ne păstrăm inimile loiale,
vom deveni tot mai mult o copie a dragului Fiu al lui Dumnezeu, Mirele nostru
ceresc; şi noi vom intra la timpul cuvenit cu nespus de mare bucurie în “casa
noastră veşnică din cer, făcută nu de mâini omeneşti”. Atunci Domnul nostru ne
va prezenta înaintea Tatălui — “mireasa împodobită pentru Mirele ei”; ne va
prezenta cu bucurie nespusă, F~R~ PAT~. W. T. 1916-165 (R5907:4) (Cântarea 156)
V. D. M. 197:2
14
Februarie
Căci întristările
noastre uşoare şi de o clipă lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o
greutate veşnică de slavă. 2 Corinteni 4:17
Suntem noi dispuşi să
suportăm ura, dispreţul, insulta pe care le aduce loialitatea faţă de Adevăr?
Înseamnă favoarea iubitoare a Tatălui nostru mai mult, cu mult mai mult pentru
noi decât favoarea şi zâmbetele întregii lumi, chiar mai mult, cu mult mai mult
pentru noi decât însăşi viaţa?
Dacă este aşa, putem
merge mai departe în numele Lui, bucurându-ne pe cale, lăudându-L cu buzele
noastre, cântând Cântarea nouă pe care El ne-a pus-o în gură, “bunătatea
Dumnezeului nostru." Ceva ne costă să cântăm această cântare. W. T. 1914-119 (R
5441:6) (Cântarea 17) V. D. M. 995:4-5
15
Februarie
Căci Domnul Îşi găseşte plăcere în poporul
Său şi va împodobi cu mântuire pe cei blânzi. Psalmul 149:4
Aceştia sunt cei pe
care Domnul binevoieşte să-i instruiască şi să-i îndrume în cunoştinţa Fiului
Său şi în toate binecuvântările Sale. Dacă ei continuă să fie blânzi, El poate
să facă din ei moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Isus Cristos
Domnul lor. Citim în Scripturi că acei blânzi vor moşteni Pământul. Îl vor
moşteni în condiţiile primului legământ, cel originar. Aceştia vor fi sămânţa
lui Avraam. De la aceştia binecuvântarea va merge la întreaga omenire, la cei
care vor fi ascultători în timpul Domniei Milenare. După proba finală de la
sfârşitul Veacului Milenar, întreaga lume va avea o dispoziţie spre învăţare. Ei
vor fi învăţat marea lecţie că Dumnezeu este Fântâna oricărei Înţelepciuni; şi
vor fi avantajaţi prin această instruire. W. T. 1913-381 (R 5370:5) (Cântarea10)
V. D. M. 1115:8
16
Februarie
Iată odihna; lăsaţi
pe cel epuizat să se odihnească; iată locul de odihnă! Isaia
28:12
Noi ne odihnim în
făgăduinţele Domnului — ne odihnim în puterea şi în capacitatea Lui de a-Şi
împlini făgăduinţele; căci ştim că Cel care ne-a chemat este în stare să
împlinească tot Cuvântul Său bun. Această pace sau odihnă este binecuvântarea
specială a Spiritului sfânt. Numai în măsura în care primim Spiritul sfânt,
mintea sfântă a lui Dumnezeu, dispoziţia sfântă, se poate împlini această pace
în noi. Este o chestiune de simplu raport. Pe măsură ce creştem în harul şi în
cunoştinţa Domnului, în cunoştinţa Adevărului, îl vom avea pe acesta ca să ne
mângâie şi să ne întărească; şi astfel vom avea mai mult din pacea lui Dumnezeu
în fiecare zi şi vom putea rămâne în iubirea Lui. W. T. 1914-102 (R 5432:3)
(Cântarea 164) V. D. M. 1011:1
17
Februarie
Inima vi se va bucura
şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră. Ioan
16:22
Care sunt bucuriile
pe care nimeni nu le poate lua de la noi, şi pe care persecuţiile, mâhnirea şi
necazul le pot numai face mai adânci, mai largi şi mai dulci? Ce bucurie este
aceasta? Această bucurie este o pregustare a binecuvântărilor viitoare, o arvună
a moştenirii noastre. Ea este inspirată de încrederea că El este în stare şi
vrea să desăvârşească lucrarea pe care a început-o şi care noi dorim să fie
completată în felul Lui cel mai bun; încrezători că atâta timp cât ne ţinem ferm
de promisiunile Sale îndurătoare cu braţele credinţei, El nu va permite să fim
despărţiţi de El. Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu în Cristos? Ne
vor despărţi necazul şi persecuţia? Încrederea noastră este că nimeni nu ne
poate smulge din mâna Tatălui (Ioan 10:29), şi că “Tatăl Însuşi ne iubeşte" şi
nu ne va îndepărta atâta timp cât noi dorim să rămânem ascultători în iubirea
Lui. Da, suntem încrezători că toate lucrurile lucrează împreună spre binele
celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, încrezători că Acela care este pentru noi este
mai puternic decât toţi care ar putea fi împotriva noastră. O astfel de
încredere ne va aduce cu siguranţă o bucurie care depăşeşte priceperea lumii şi
o pace a lui Dumnezeu care întrece orice înţelegere, care păzeşte inima. W. T.
1897-305 (R 2232:1) (Cântarea 319)
18
Februarie
Urmaţi, deci,
exemplul lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi. Efeseni 5:1
Este timpul să
învăţăm că nu putem servi lui Dumnezeu şi mamonei, şi că trebuie să alegem între
aceştia. Dacă nu-L alegem pe Domnul şi serviciul Lui şi dacă nu le punem pe
acestea pe primul loc în sentimentele inimilor noastre, vom fi socotiţi că le
punem pe celelalte pe primul loc — interesele omului natural — şi aprecierea
noastră de către Domnul şi răsplata pe care El ne-o va da vor fi
corespunzătoare. El are într-adevăr binecuvântări pentru toate familiile
pământului, dar binecuvântarea specială prezentată în făgăduinţele nespus de
mari şi scumpe de glorie, onoare şi nemurire este pentru cei care-L iubesc în
grad suprem, mai mult decât îşi iubesc casele sau terenurile, afacerea sau
averea, familia sau rudele sau pe ei înşişi. Îndemnul nostru către toţi cei care
au părăsit toate pentru a-L urma pe Domnul este să nu ne uităm înapoi, să
înţelegem că am făcut cea mai mare afacere imaginabilă, că suntem în cursa
pentru obţinerea celui mai mare premiu imaginabil, împreună cu asocierea cu
Domnul nostru în lucrarea Lui minunată şi cu aprobarea divină. W. T. 1906-46 (R
3721:4) (Cântarea 326)
19
Februarie
Să ne apropiem, deci,
cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har,
ca să avem ajutor la momentul potrivit. Evrei 4:16
Deşi rugăciunea este
un privilegiu şi nu o poruncă, starea noastră face să fie o necesitate. Din
cauza căderii omului de la perfecţiunea sa originară, carnea noastră are
imperfecţiuni, slăbiciuni; şi totuşi, ca noi creaturi avem răspundere pentru
aceste slăbiciuni. Singurul mod de a face faţă acestei răspunderi este să mergem
la scaunul harului şi acolo să primim ajutor în timp de nevoie. Prin urmare,
oricine merge frecvent la tronul harului în rugăciune, arată astfel că
recunoaşte necesitatea de a folosi ocazia pe care Dumnezeu a pregătit-o în
interesul lui şi ca privilegiu al lui. W. T. 1913-85 (R 5201:5) (Cântarea
41)
20
Februarie
Căci de oricine se va
ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, Se va ruşina şi Fiul Omului, când va veni
în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Luca
9:26
Cuvântul lui Dumnezeu
nu este numai Biblia, ci include predici, pliante, cărţi etc., în măsura în care
acestea conţin şi reprezintă cu adevărat mesajul dragului Fiu al lui Dumnezeu.
Acesta clarifică mai bine problema şi sugerează că nu trebuie să ne fie ruşine
de nici una din doctrinele prezentate în Biblie, şi să nu ne fie ruşine nici de
literatura care a fost pregătită prin providenţa Domnului şi care reprezintă,
expune şi ilustrează adevărul Lui. Domnul vrea să aibă un popor cu mintea
liberă, cu inima deschisă, ale căror inimi să fie atât de loiale Lui şi
adevărului pe care El îl reprezintă, încât să renunţe cu bucurie la orice, chiar
la viaţă, mai degrabă decât să împiedice în vreo măsură progresul acestuia, mai
degrabă decât să-i aducă în vreo măsură dezonoare sau să-l discrediteze.
Dimpotrivă, cei cărora nu le este ruşine de Domnul şi de Cuvântul Lui, şi
care-şi dau seama că nu există nimic în acestea de care să le fie ruşine, ci
dimpotrivă, toate în care să se bucure, în care să jubileze, vor căuta să înalţe
sus steagul regal, să spună veştile bune de mare bucurie în măsura capacităţii
lor, să coopereze cu toţi ceilalţi care vestesc astfel virtuţile Celui care ne-a
chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1906-152 (R 3777:3) (Cântarea
366)
21
Februarie
Fereşte-ţi limba de
rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! Psalmul 34:13
Poporul Domnului
găseşte că limba este membrul cel mai greu de supus, şi de aceea ei se pot ruga
în mod potrivit: “Păzeşte uşa buzelor mele". Şi dacă rugăciunea este sinceră,
din inimă, aceasta implică faptul că cel care se roagă face el însuşi tot ce-i
stă în putere în această direcţie în timp ce caută ajutorul divin. Şi ajutorul
divin vine în legătură cu această lecţie, şi ne asigură că nu buzele sunt de
vină, ci că inima are nevoie de o completare a lucrării regeneratoare a
Spiritului sfânt, pentru că “din plinătatea inimii vorbeşte gura". Lecţia de
aici este că orice greutate avem din cauza buzelor noastre are nevoie de
corectare în inimă. Noi avem nevoie să ne aducem inimile mai mult în armonie cu
inima Atotputernicului — mai în armonie cu elementele graţioase ale caracterului
divin, reprezentate nu numai prin dreptate faţă de alţii, ci şi prin milă,
iubire, bunătate şi bunăvoinţă faţă de toţi. W. T. 1906-82 (R 3739:9) (Cântarea
278)
22
Februarie
Va da viaţa veşnică
celor care, prin stăruinţa în bine, caută slavă, cinste şi neputrezire. Romani
2:7
Ce căutăm noi?
Aceasta este o întrebare bună pe care să şi-o pună fiecare dintre noi
individual, şi pe care să o sugerăm la timpul potrivit tuturor celorlalţi care
manifestă vreun interes pentru adevărul prezent. Noi ştim ce caută lumea —
avere, onoare, faimă, confort etc. — şi ştim că mulţi care se întorc spre Domnul
au încă spiritul lumii. Ei ar vrea să fie ucenicii Domnului şi totuşi să mai
aibă, să mai cultive şi să se bucure de speranţele şi ambiţiile care sunt mai
mult sau mai puţin lumeşti. Este potrivit să dăm atenţie la cuvintele
Învăţătorului ca şi cum ne-ar fi fost adresate fiecăruia în mod individual:
Tu ce cauţi? Să-I răspundem Învăţătorului în inimile noastre şi în
rugăciune; şi înainte de a răspunde să ne gândim bine ca acest lucru să fie
adevărat, pentru că, într-adevăr, pe noi ne-am putea înşela, dar nu L-am putea
înşela pe Cel cu care avem de-a face. Este drept să căutăm împărăţia şi să ştim
că prin aranjament divin, cu ea este asociată o mare onoare, glorie şi
demnitate, şi că astfel trebuie să “căutăm slava, cinstea şi neputrezirea". Dar
în legătură cu această căutare a împărăţiei trebuie să ne amintim cuvintele
Învăţătorului nostru într-o altă împrejurare, să căutăm în primul rând împărăţia
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. W. T. 1908-13 (R 4116:3) (Cântarea
78)
23
Februarie
Ca nişte aleşi ai lui
Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă … cu smerenie. Coloseni
3:12
Totul în Scripturi ne
indică faptul că smerenia este o caracteristică esenţială pentru tot poporul
Domnului, care vreau să fie folosiţi de Domnul în vreo lucrare importantă sau
specială pentru El. Dacă urmaşii Domnului ar putea avea aceasta în minte
continuu şi şi-ar forma calea potrivit cu aceasta, cât de mult ar fi folosiţi,
putem fi siguri. Orice serviciu pentru Domnul este o onoare; dar cu cât ne este
permis mai mult să servim, cu atât mai multe binecuvântări vom avea în viaţa de
acum şi cu atât mai mare va fi răsplata noastră în viaţa care vine. Să ne smerim
deci, după cum spune apostolul, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca El
să ne înalţe la vremea cuvenită. W. T. 1913-189 (R 5262:5) (Cântarea 26) V. D.
M. 1305:8
24
Februarie
Pâinea noastră cea de
toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Matei 6:11
A presupune că Domnul
Se referă aici numai la mâncarea naturală, ar implica faptul că acei care cereau
au fost numai oameni naturali, pe când noi ştim că El i-a învăţat rugăciunea
numai pe acei care erau socotiţi noi creaturi în Cristos printr-un legământ de a
umbla în urmele Lui pe calea îngustă. De aceea trebuie să se înţeleagă că noua
creatură este cea care face cererea, şi aceasta presupune că hrana noii creaturi
este cea la care se face referire în primul rând — cu orice prevedere pentru
necesităţile vremelnice ar vedea Tatăl Ceresc că este cel mai bine. W. T.
1906-205 (R 3806:9) (Cântarea 50)
25
Februarie
Nici prin forţă, nici
prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor! Zaharia
4:6
Domnul nostru Isus
Însuşi a aşezat temelia templului spiritual şi El Însuşi îl va completa, ca
piatra din vârful lui, şi va fi aclamat ca glorios, nu numai de oameni, ci şi de
îngeri, la timpul cuvenit al lui Dumnezeu. Lucrarea este în mâna Lui, şi cu
toate că după aparenţele exterioare din prezent ar putea părea să fie
descurajări şi ar putea părea că s-a făcut puţin progres, totuşi servitorii Lui
ar trebui să aibă curaj şi să-şi aducă aminte că victoria lor va veni, nu prin
putere, popularitate şi influenţă umană, nici prin puterea lor proprie, ci prin
Spiritul Domnului. Posedarea credinţei şi Spiritului Său ne va da biruinţa
asupra lumii, asupra cărnii şi Adversarului, şi ne va face mai mult decât
biruitori prin Cel care ne-a iubit şi ne-a cumpărat cu propriul Său sânge
preţios. W. T. 1899-223 (R 2522:3) (Cântarea 91)
26
Februarie
Cereţi şi vi se va
da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Matei 7:7
De ce ar vrea Domnul
să cerem înainte ca El să ne dea binecuvântarea Sa? Cu un scop înţelept, putem
fi siguri! El ar vrea ca noi să simţim nevoia, să apreciem privilegiul, să
căutăm răspunsul, şi în toate aceste experienţe El vrea să ne dezvolte ca fii ai
Săi din noua creaţie. Prin urmare, trebuie să cerem, să căutăm şi să batem dacă
vrem să găsim bogăţiile harului lui Dumnezeu şi să ni se deschidă tot mai mult
privilegiile, îndurările şi binecuvântările minunate pe care El este atât de
doritor să ni le dea pe măsură ce ne dezvoltăm în caracter şi în pregătirea
pentru îndurările Sale. W. T. 1906-207 (R 3807:6) (Cântarea
85)
27
Februarie
Luaţi scutul
credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale Celui Rău.
Efeseni 6:16
Noua creatură se
poate dezvolta chiar şi atunci când omul din afară piere. Satan a reuşit să-i
facă pe preoţii cei mai de seamă şi pe farisei să cauzeze moartea Domnului
nostru; dar acesta a fost chiar mijlocul prin care El a intrat în glorie. În
felul Său de a proceda cu Domnul nostru, Tatăl ne-a dat o ilustraţie a felului
în care procedează cu noi. Astfel putem şti că chiar dacă s-ar părea că Satan
obţine victorie asupra noastră, aceste “întristări uşoare", după cum ni se
spune, vor produce “pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de
slavă". Noi ştim că nu avem putere să ne opunem lui Satan. Nimeni nu este
îndestulat pentru aceste lucruri în afară de Domnul. Dar El este mai mare decât
Satan şi toţi îngerii lui. Noi privim înainte cu ochii credinţei la lucrurile
care nu se văd. Se cuvine deci să fim stăruitori, neclintiţi, plini de credinţă,
şi prin urmare capabili să întâmpinăm orice permite Tatăl să vină peste noi. W.
T. 1913-56 (R 5184:6) (Cântarea 282)
28
Februarie
Voi sunteţi sarea
pământului … Voi sunteţi lumina lumii. Matei 5:13, 14
Nu peste mult timp ne
aşteptăm ca toţi membrii învingători ai corpului lui Cristos să fie schimbaţi,
glorificaţi, şi corpul completat de cealaltă parte a vălului să fie fără membri
de această parte. Luminile vor fi duse şi întunericul va avea stăpânire mai
deplină ca oricând; sarea va fi dusă şi stricăciunea va pune repede stăpânire,
iar rezultatul va fi marele timp de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt
neamurile. Între timp noi trebuie să lăsăm ca luminile noastre să strălucească
şi astfel să-L slăvim pe Tatăl, fie că oamenii ascultă, fie că nu; noi trebuie
să ne folosim sarea sau influenţa conservatoare, influenţa pentru dreptate şi
adevăr, fie că oamenii aud, fie că nu, cu toate că vedem clar că nu este scopul
lui Dumnezeu să lumineze lumea prin intermediul bisericii în poziţia ei umilă
actuală. Aceasta ne va încerca şi va dovedi dacă suntem sau nu vrednici să fim
membri ai corpului glorificat al lui Cristos, care va străluci în curând ca
soarele în slava Tatălui, şi va lumina întreaga lume într-un fel în care micile
noastre candele din prezent nu se compară în nici un sens. W. T. 1906-75 (R
3737:1-2) (Cântarea 298)