O, de aş muri de moartea celor îndreptăţiţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor. Numeri 23:10

Domnul nostru Isus a fost Cel Drept, şi când ne gândim la moarte trebuie să ne gândim la El şi la moartea Lui, şi să ne amintim că după cum El Şi-a dat viaţa, şi noi trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. După cum El Şi-a sacrificat interesele, avantajele, privilegiile şi plăcerile pământeşti ca să poată muri cu o moarte de sacrificiu în conformitate cu planul divin, tot aşa să ne amintim că noi am făcut un legământ să fim “morţi cu El" în mod asemănător. Pentru că, dacă suntem morţi cu El, vom şi trăi cu El; dacă suferim cu El, vom şi domni cu El. Speranţa noastră de a participa cu El în învierea Sa la onoare, glorie şi nemurire este bazată pe credincioşia noastră în participarea cu El în moartea Lui, care înseamnă de asemenea a avea o parte cu El în suferinţele timpului prezent. Dar stând aşa cum stăm, cu perspectiva de pe muntele Pisga în faţa noastră, întăriţi prin putere în omul dinăuntru, oare trebuie să ne împiedice moartea sau suferinţele care o însoţesc? Ba mai mult, în toate aceste lucruri ne vom bucura şi vom triumfa prin Domnul şi Răscumpărătorul nostru, Capul nostru! W. T. 1907-269 (R 4055:8) (Cântarea 353)

2 Martie

Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată. Ioan 6:35

Numai împărtăşindu-ne în mare măsură, cu regularitate, zilnic din Domnul nostru, din meritul Său şi din aranjamentele Sale îndurătoare pentru noi, putem deveni tari în El şi ne putem continua cu credincioşie călătoria şi putem intra în Canaanul spiritual.

Aşa cum fiecărui israelit i s-a cerut să adune mană pentru el însuşi, tot aşa fiecărui creştin i se cere să adune şi să-şi însuşească Adevărul. Noi trebuie să ne facem partea în privinţa celor spirituale, precum şi în privinţa celor pământeşti. Harurile Spiritului sfânt nu pot fi aşteptate să ajungă la desăvârşire fără plantare, curăţire, cultivare pregătitoare. Bine a zis cineva: “Faptul că locuieşti la o universitate nu te face învăţat, nici faptul că ocupi un loc într-o strană de biserică nu te face creştin”. Pentru a ne întări în Domnul şi în puterea tăriei Lui, trebuie să ne hrănim din El zilnic — trebuie să apreciem şi să ne însuşim meritele jertfei Lui. W. T. 1913-218 (R 5279:4) (Cântarea 216) V. D. M. 1275:1-2

3 Martie

Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea împărăţia. Luca 12:32

Grija noastră principală ca urmaşi ai lui Cristos este să căutăm să obţinem o parte în împărăţia lui Dumnezeu cu iubitul nostru Răscumpărător — o parte în împărăţia milenară ca mireasă a lui Cristos, care va sta cu El pe tronul Lui glorios pentru binecuvântarea şi ridicarea omenirii. Avem pentru aceasta asigurarea Învăţătorului nostru, că oricine urmează acest curs procedează înţelept şi că Dumnezeu va avea grijă de interesele lui pământeşti, pentru binele lui cel mai mare. Făcând astfel, vieţile noastre vor fi încununate de pace, bucurie şi odihnă în Domnul, pe care El le-a promis în Cuvântul Său celor care se încred în El. W. T. 1910-73 (R 4567:5) (Cântarea 8)

4 Martie

Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Matei 28:20

Acest text conţine un gând preţios — că Domnul a fost cu reprezentanţii Săi în toate ostenelile lor de iubire şi tăgăduire de sine, de-a lungul întregului veac, observându-le eforturile, ajutându-i, încurajându-i, susţinându-i, şi desigur udându-i şi împrospătându-i pe toţi cei care fac din serviciul Lui obiectivul special în viaţă — servind harul Lui altora, udându-i şi hrănindu-i. Şi dacă acest lucru a fost adevărat în trecut, pe tot parcursul veacului, ne dăm seama cât de adevărat este acum, la sfârşitul veacului, în timpul secerişului, în timpul potrivit al celei de-a doua prezenţe a Domnului nostru! Să înţelegem că El este cu noi, în compasiune, în cooperare, în ajutor, în harul susţinător, capabil şi binevoitor să facă toate experienţele noastre să ne fie folositoare, şi să ne folosească mult în a vesti virtuţile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. W. T. 1903-91 (R 3166:6) (Cântarea 154)

5 Martie

Eu sunt viţa, voi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Ioan 15:5

Nu este suficient să auzim mesajul împărăţiei, nu este suficient să avem inimi bune sau intenţii bune cu privire la el; pe lângă acestea mai este necesar, aşa cum spune Învăţătorul, să înţelegem mesajul împărăţiei; de aceea este nevoie de studiu biblic. Oamenii inteligenţi consideră că este foarte înţelept şi potrivit să dedice câţiva ani de studiu pregătirii pentru puţinii ani de viaţă pământească. Atunci, cât studiu ar trebui considerat potrivit pentru pregătirea noastră pentru viaţa veşnică şi binecuvântările împărăţiei? Timpul şi efortul astfel folosite în dezvoltarea caracterului pentru împărăţie sunt cheltuite în mod înţelept, şi roada de treizeci, şaizeci sau o sută din această pildă ilustrează gradul şi intensitatea seriozităţii noastre. Răsplăţile în împărăţie vor fi de asemenea proporţionale. “Chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor." În împărăţie se vor manifesta grade de glorie diferenţiate, totuşi nici unul care nu va fi produs roadă în bună măsură nu va fi acceptabil pentru Tatăl; acel cuvânt “bine" nu va fi niciodată pronunţat dacă nu va fi meritat. W. T. 1910-203 (R 4635:5) (Cântarea 49)

6 Martie

Avem la Tatăl un Avocat (subsol, Cornilescu Reviz. — n. e.), pe Isus Hristos, Cel drept. 1 Ioan 2:1

De ce avem nevoie de un Avocat? Deoarece, cu toate că în calitate de noi creaturi suntem liberi de condamnare şi avem relaţia cea mai deplină cu Tatăl şi putem merge la El, la “scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit", cu toate acestea noi, creaturile noi, nu avem corpul nou şi nu îl vom avea până când îl vom primi la întâia înviere. Între timp, potrivit aranjamentului divin, trebuie să ne folosim corpurile pământeşti, pe care Dumnezeu şi noi le recunoaştem a fi imperfecte. Deoarece noi putem acţiona numai prin corpurile noastre, rezultă că “nu facem ceea ce am voi", pentru că “nimic bun nu locuieşte în noi". Dar dacă, prin slăbiciunea sau ignoranţa cărnii greşim, pregătirea divină pentru noi este că Avocatul nostru, al cărui merit răscumpărător ne-a fost aplicat, Se va înfăţişa pentru noi (va aplica la figurat meritul Său) pentru anularea greşelilor noastre neintenţionate şi astfel ne va menţine în ochii Tatălui fără pată sau încreţitură. W. T. 1909-347 (R 4516:6) (Cântarea 202)

7 Martie

Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului. Evrei 11:30

“Pot totul în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4:13). Credinţa este un lucru esenţial; dar noi trebuie să fi trecut Iordanul; trebuie să fi fost îndreptăţiţi; trebuie să ne fi împărtăşit de paştele antitipic; trebuie să fi fost sfinţiţi înainte de a putea primi de la Domnul o promisiune de biruinţă asupra Ierihonului nostru, sau înainte de a putea exercita o astfel de credinţă care să aibă ca rezultat acea biruinţă. Dacă în tip credinţa a putut aduce căderea zidurilor puternice ale cetăţii, cât de mare trebuie să fie valoarea credinţei în antitip! “Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră", dar numai atâta timp cât ne încredem în Domnul şi căutăm să facem acele lucruri care-I sunt plăcute Lui, putem exercita această credinţă biruitoare. W. T. 1902-303 (R 3088:4) (Cântarea 220)

8 Martie

Întăreşte-te şi fii curajos. Iosua 1:6

Curajul este întotdeauna admirabil, dar există un curaj moral care trebuie să fie clasat mai sus decât cel fizic. Acest curaj moral este foarte necesar în poporul Domnului; fără acesta ei nu pot face nimic, şi multe din greutăţile lor pe calea creştină sunt din cauză că nu apreciază această chestiune şi nu dezvoltă acest curaj. Se cere un adevărat curaj, de cea mai înaltă clasă, pentru a apăra adevărul Domnului şi pe poporul Lui când acestea sunt înţelese greşit, interpretate greşit, suferă împotrivire. Trebuie un adevărat curaj pentru a apăra lumina când marele Adversar cu o influenţă mondială o înfierează ca întuneric şi conduce un asalt împotriva lui. Se cere un adevărat curaj pentru a denunţa întunericul cu blândeţe, stăruinţă, când acesta are de partea sa bogăţie, cultură, influenţă şi bisericism. W. T. 1907-283 (R 4062:1) (Cântarea 15)

Martie 9

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Romani 5:5

Dumnezeu nu ne iubeşte pentru că facem lucruri mari şi minunate. Iubirea Sa specială pentru noi a început când El ne-a conceput, datorită consacrării pe care am făcut-o — pentru că am intrat în Legământul de Sacrificiu. Şi Tatăl găseşte plăcere în toţi acei care doresc să fie pecetluiţi cu Spiritul Său — care doresc să devină copiii Săi. El a început astfel să ne iubească ca prunci în Cristos, şi El ne iubeşte pe măsură ce ne întărim şi ne va iubi până la sfârşit!

…

În timp ce călătorim, trebuie să ne păstrăm în Iubirea lui Dumnezeu. Este necesar ca prunci să ne păstrăm în Iubirea Sa; este necesar când suntem copii; este necesar când suntem mai dezvoltaţi. Cum putem face aceasta? Respectând poruncile Lui. Astfel aducem corpul în supunere la voinţa perfectă a lui Dumnezeu în Cristos. Oricine face aceasta află că este într-un proces de creştere. Zilnic trebuie să creştem, să ne dezvoltăm şi să devenim tot mai mult asemenea lui Dumnezeu; astfel că ne transformăm tot mai mult cu trecerea zilelor. Astfel trebuie să ne păstrăm în Iubirea Lui. W. T. 1913-215 (R 5276:2) (Cântarea 125) V. D. M 1279:1, 3

10 Martie

Iată, plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, având răbdare … Fiţi şi voi îndelung răbdători. Iacov 5:7, 8

Răbdarea este o virtute pe care Tatăl Ceresc doreşte să o cultive în noi, şi El Însuşi este cel mai mare exemplu de răbdare. În toate secolele trecute, El a îndurat cu răbdare ocările celor care, neînţelegând cursul înţelepciunii Lui în aplicarea dreptăţii şi în realizarea scopurilor adânci ale harului Său abundent, au atribuit răul, şi numai răul, caracterului Său cu adevărat glorios şi sfânt. El ştie că “la timpul cuvenit" caracterul Lui va fi justificat pe deplin, şi astfel El aşteaptă cu răbdare, lucrează şi îndură. De asemenea Domnul nostru Isus aşteaptă şi îndură. El a îndurat mare umilire prin coborârea la starea noastră joasă. Apoi ca om a îndurat cu răbdare împotrivirile păcătoşilor şi persecuţiile ingrate, chiar până la moarte, din partea celor pe care a venit să-i mântuiască. Şi, ca şi Tatăl Lui Ceresc, prin toate acestea a fost îmbărbătat gândindu-Se la “timpul cuvenit", cu toate că atunci acesta era în viitorul îndepărtat, când caracterul Său şi al Tatălui vor fi justificate pe deplin şi arătate fiecărei creaturi din cer şi de pe pământ. Şi totuşi, binecuvântatul nostru Domn Isus şi Tatăl ceresc cel vrednic de adorare aşteaptă cu răbdare marele final. Deci, într-o atitudine asemănătoare a minţii, trebuie să aşteptăm şi noi; căci robul nu este mai presus decât Domnul său, şi bucuria noastră în privinţa viitorului, dacă avem gândul lui Cristos, va fi nu numai datorită perspectivei justificării şi gloriei noastre, ci şi perspectivei justificării şi a gloriei lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus, şi a perspectivei triumfului veşnic al adevărului şi dreptăţii. W. T. 1906-166 (R 3784:1) (Cântarea 29)

11 Martie

Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei. Galateni 4:28

Cristos, Capul nostru, şi noi membrele Lui, suntem antitipul celui care a fost numit “Râs", sau “Vesel". Şi nu avem noi mai multă bucurie decât alţii, chiar şi în acest timp de acum? Este adevărat, noi avem parte deplină în încercările, greutăţile, necazurile şi dezamăgirile care fac întreaga creaţie să suspine şi să simtă împreună durerile naşterii, totuşi noi avem ceea ce ei nu au — “pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere", stăpânind în inimile noastre şi permiţându-ne să “ne salte inima de bucurie în toate întristările noastre", ştiind că necazul lucrează răbdare şi toate diferitele roade ale Spiritului care, atunci când vor fi desăvârşite în noi, ne vor duce la bucuria şi veselia deplină a împărăţiei cereşti. Şi dacă acest nume,Vesel, ni se aplică nouă într-o aşa măsură în prezent, ce vom spune despre viitorul glorios, când uniţi cu Învăţătorul nostru în gloriile împărăţiei Lui, vom face ca cunoştinţa şi binecuvântarea Domnului să umple tot pământul şi să aducă râs şi veselie omenirii, care acum este slabă şi suspină sub administrarea păcatului şi morţii? “Lăudat fie Dumnezeu de la care curg toate binecuvântările!" W. T. 1901-263 (R 2861:5) (Cântarea 27)

12 Martie

Adu-ţi aminte de tot drumul pe care Domnul, Dumnezeul tău te-a condus … ca să te smerească şi să te încerce, ca să cunoască ce era în inima ta, dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui. Deuteronomul 8:2

Există un motiv special de ce Dumnezeu permite ca persecuţia să vină asupra celor consacraţi ai Săi. “Domnul Dumnezeul tău vă încearcă”, vă probează. De ce? Ce încearcă El? Noi pretindem că suntem copiii Săi loiali. Pretindem că predăm tot ce avem. Şi acum “Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru”. Deut. 8:2; 13:3.

Cât de mult veţi îndura? Cu câtă răbdare veţi îndura? Până la ce limită veţi îndura? Cei care vor îndura cel mai mult şi vor îndura cu cea mai multă răbdare, vor da dovadă de cel mai bun caracter. Şi cei care demonstrează cel mai bun caracter vor avea poziţiile cele mai înalte în Împărăţie. Fiecare va primi o poziţie conform credincioşiei sale. Dar după cum o stea se deosebeşte de altă stea în strălucire, aşa va fi şi în Împărăţie. Cel care luptă cea mai mare luptă împotriva naturii sale şi demonstrează mai multă dragoste şi zel al inimii sale, acela va avea un loc înalt. W. T. 1914-40 (R5395:6) (Cântarea 57) V. D. M. 1073:1, 2

13 Martie

Ca să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui. 2 Corinteni 2:11

Satan, Adversarul bisericii, este tare ca un leu, vigilent şi cu totul treaz. După cum spune apostolul Pavel, el caută să folosească fiecare ocazie împotriva noastră. El stă în aşteptare, căutând să ne devoreze. Cu toate că este atent, el nu se apropie niciodată de noi cu un răgnet, ci se strecoară pe furiş asupra noastră într-un loc sau timp neaşteptat, să ne devoreze, să ne învingă, să ne strivească viaţa spirituală şi în special să ne distrugă credinţa în Dumnezeu. După cum urechile celor care sunt instruiţi să simtă paşii leului vor auzi paşii lui, pe când cei care nu sunt familiari cu obiceiurile lui nu vor auzi cele mai slabe sunete, tot aşa noi, ale căror urechi au fost deschise de Domnul şi ai căror ochi au fost unşi cu alifia consacrării şi supunerii la voinţa Domnului, să recunoaştem repede apropierea celui mai mare duşman al nostru şi să ne împotrivim lui. Să stăm în picioare, îmbrăcaţi cu toată armătura pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu puterea Lui să mânuim sabia Spiritului. W. T. 1913-54 (R 5183:6) (Cântarea 136)

14 Martie

Îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. 1 Samuel 7:3

Dragi fraţi şi surori, care suntem privilegiaţi să fim vestitorii împărăţiei care vine, să fim serioşi, zeloşi cum a fost Ioan Botezătorul, dând relativ puţină atenţie obiceiurilor şi formalităţilor lumii, şi acordând atenţie foarte serioasă lucrării stabilite pentru noi, de a vesti virtuţile Mirelui nostru Ceresc, să-L vestim tuturor, să facem cunoscute tuturor termenii şi condiţiile favorii Sale, şi să mărturisim cu privire la prezenţa Lui acum în timpul secerişului acestui veac, că vânturătoarea este în mâna Lui, că El va curăţa cu desăvârşire aria de toată pleava, că va aduna grâul în grânarul împărăţiei Sale şi că marea majoritate a creştinătăţii va intra curând în marele timp de strâmtorare. Dacă suntem credincioşi în această slujire ca Ilie antitipic de această parte de văl, putem fi siguri de acceptarea noastră ca membri ai corpului Celui Uns de cealaltă parte de văl, şi astfel vom lua parte la suferinţele timpului prezent şi la gloriile şi demnităţile viitorului. W. T. 1906-33 (R 3713:4) (Cântarea 166)

15 Martie

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o află. Matei 7:14

Nu este aceasta o cale foarte îngustă? Da, este atât de îngustă ca să admită numai planul Domnului şi pe cei care sunt dispuşi să înlăture toate celelalte planuri, proiecte şi întrebări şi să se devoteze pe deplin serviciului ei, şi care sunt foarte dispuşi să suporte orice ocări le-ar aduce ea. Vă străduiţi zi de zi să justificaţi caracterul divin şi să faceţi cunoscute căile drepte ale lui Dumnezeu? Studiaţi cu sârguinţă ca să vă familiarizaţi amănunţit cu adevărul, aşa încât să puteţi fi într-adevăr epistole vii, ştiute şi citite de toţi oamenii din cercul influenţei voastre? Sunteţi într-adevăr lucrători care n-au de ce să le fie ruşine? Sunteţi voi dintre aceia care s-au predat într-adevăr Domnului, spunându-i cu sinceritate:

“Ia-mă, Doamne — eu doresc să fiu

Întotdeauna, totul numai pentru Tine"?

Dacă este aşa, sunteţi tocmai destul de înguşti la minte ca să spuneţi: “Aceasta una fac; şi toate celelalte le fac supuse acestui singur lucru, de a vesti virtuţile lui Dumnezeu şi de a ajuta pe alţii să vină în lumina Sa minunată; şi în acest scop îmi cultiv şi îmi folosesc talanţii pe care-i posed ca un admi­nistrator înţelept al Tatălui meu Ceresc". W. T. 1912-195 (R 5045:3) (Cântarea 198)

16 Martie

Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Coloseni 3:3

Bine a spus un scriitor creştin: “Oriunde a existat într-o inimă consacrată o urmare cu credincioşie în urmele Domnului, mai devreme sau mai târziu au urmat inevitabil câteva lucruri. Blândeţea şi liniştea spiritului au devenit în timp caracteristicile vieţii zilnice. S-a manifestat o acceptare supusă a voinţei lui Dumnezeu, aşa cum ea vine ceas de ceas în evenimentele de fiecare zi; flexibilitate în mâinile lui Dumnezeu, de a face sau de a suferi toată buna plăcere a voinţei Lui; blândeţe sub provocare; calm în mijlocul agitaţiei şi zarvei; cedare la dorinţele altora (unde nu contravin principiilor) şi insensibilitate la dispreţ şi afront; absenţa îngrijorării şi neliniştii; eliberare de grijă şi frică — toate acestea, şi multe alte daruri asemănătoare, sunt invariabil dezvoltarea naturală exterioară a acelei vieţi interioare care este “ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. W. T. 1916-184 (R5913:1) (Cântarea 382) V. D. M. 172:8

17 Martie

Fie-vă groază de rău şi alipiţi-vă tare de bine. Romani 12:9

După cum sfinţenia şi păcatul sunt opuse, tot aşa atitudinea noastră faţă de acestea trebuie să fie reprezentată de sentimentele de iubire şi ură. A ţi se răci iubirea pentru dreptate înseamnă a pierde ceva din aversiunea faţă de păcat. Să cultivăm deci în noi ura faţă de păcat, egoism, necurăţie şi de orice cale rea, ca să putem găsi că este mai uşor să cultivăm în inimile noastre frumoasele haruri ale Spiritului. Cele vechi au trecut şi toate se fac noi numai în mintea noastră. În realitate, această schimbare va fi îndeplinită atunci când vom deveni fiinţe spirituale. Între timp, dacă vom fi socotiţi vrednici de un loc în întâia înviere, ni se cere să demonstrăm bunăvoinţa minţii noastre, dorinţa noastră serioasă de a fi tot ce vrea Domnul să fim. În nici un alt fel nu poate fi demonstrat mai bine acest lucru Domnului sau dovedit mai folositor nouă înşine decât prin menţinerea unei supravegheri stricte a inimilor şi gândurilor noastre. W. T. 1911-382 (R 4895:4) (Cântarea 333)

18 Martie

Cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău. Psalmul 17:15

Cine se poate gândi la importanţa ajungerii la asemănarea binecuvântatului nostru Domn şi Cap fără a simţi că pentru a ajunge la această asemănare de caracter va fi muncă de o viaţă! Nu se poate realiza într-o zi sau într-un an; ci întreaga viaţă trebuie să fie dedicată acesteia; şi zi de zi, dacă suntem credincioşi, trebuie să realizăm o măsură de creştere în har şi de dezvoltare în caracterul creştin. Nu este de ajuns să ştim adevărul, sau să fim mulţumiţi să-l ţinem în nedreptate. Trebuie să ne asigurăm că adevărul îşi are efectul său legitim şi intenţionat asupra caracterului. Şi dacă adevărul este astfel primit în inimi bune şi oneste, vom avea asigurarea apostolului Petru că “nu vom aluneca niciodată", ci la timpul cuvenit vom fi primiţi în împărăţie. W. T. 1911-409 (R 4911:4) (Cântarea 103)

19 Martie

Noapte şi zi, n-am încetat să sfătuiesc, cu lacrimi, pe fiecare dintre voi. Fapt. 20:31

În despărţirea iubitului apostol de bătrânii bisericii din Efes, care au venit să-şi ia rămas bun înainte de plecarea lui spre Ierusalim şi să primească sfatul lui la despărţire, vedem o altă evocare a credincioşiei lui şi un exemplu demn de a fi imitat. El le-a spus: “Ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa. … De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor îel avea în minte responsabilitatea sa personală ca admini­strator al Domnului şi semnificaţia solemnă a acesteia aşa cum este indicată de profetul Ezechiel 33:7-9ş, căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu". Din partea lui Pavel n-a existat nici o compromitere a adevărului, nici o amestecare a acestuia cu filosofiile umane pentru a-l face mai acceptabil pentru evrei sau neamuri, sau pentru a evita astfel orice măsură de persecuţie, altfel inevitabilă. Învăţătorul creştin, care într-adevăr poate depune o astfel de mărturie în astfel de împrejurări este într-adevăr un soldat al crucii. W. T. 1893-222 (R 1558:6) (Cântarea 34)

20 Martie

Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; … şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. 2 Corinteni 6:17, 18

Ce făgăduinţă! Ce sugestie — ca noi, care suntem din natură întinaţi şi imperfecţi, nu numai să primim atenţie din partea Creatorului nostru suveran, dar şi să fim invitaţi să devenim copiii Săi şi să ni se dea asigurarea afecţiunii Sale părinteşti faţă de noi — că aşa “cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură DOMNUL de cei care se tem de El”. Cât de minunat pare acest lucru! Iar apoi, după cum spune apostolul în altă parte, acesta nu este sfârşitul chestiunii, ci numai începutul, pentru că el spune: “Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi slăviţi împreună cu El”. W. T. 1915-233 (R5739:5) (Cântarea 101) V. D. M. 493:2

21 Martie

Acum, scoală-te, treci Iordanul acesta. Iosua 1:2

Aluzia este că Iosua, asemenea lui Moise, a fost un om blând, cu mintea smerită, şi în loc să încerce să ia cu forţa autoritatea, el a avut mai degrabă nevoie ca Domnul să-l încurajeze să preia responsabilitatea funcţiei de conducător. Ferice ar fi de tot poporul Domnului dacă şi ei ar fi la fel de blânzi şi sfioşi. Toţi trebuie să-şi critice propriile inimi şi motive în aceste privinţe, şi cei care găsesc în ei un spirit ambiţios trebuie să-şi amintească pericolele acestuia pentru ei şi pentru poporul Domnului cu care au de-a face, pentru că Domnul stă împotriva celor mândri, celor încrezători în sine, celor lăudăroşi şi ambiţioşi, şi Îşi arată favoarea celor smeriţi. W. T. 1907-282 (R 4061:1) (Cântarea 155)

22 Martie

Lumina luminează în întuneric. Ioan 1:5

Oricine primeşte lumina adevărului în mod inteligent, trebuie să se bucure de ea; şi bucurându-se de ea, trebuie s-o lase să strălucească peste alţii, sau, dacă-şi acoperă lumina cu o baniţă, îşi va demonstra lipsa de curaj, lipsa de apreciere, lipsa de seriozitate — calităţi pe care Domnul le caută acum în mod special printre cei pe care i-a invitat să fie părtaşi cu Isus în gloriile împărăţiei mijlocitoare, pe punctul de a fi stabilită printre oameni. Este important, de aceea, să lăsăm lumina noastră să strălucească înaintea oamenilor; să fim dispuşi, ba mai mult, bucuroşi dacă este nevoie, să suferim pentru loialitatea noastră faţă de Domnul şi faţă de mesajul Său. Şi avem Cuvântul Său că oricine se ruşinează de El sau de Cuvântul Lui acum, Se va ruşina şi El de ei în curând. Nu-i va recunoaşte ca membri ai clasei Sale mireasă, nu-i va accepta ca ajutoare împreună cu El pe tronul Său glorios. W. T. 1912-49 (R 4967:5) (Cântarea 176)

23 Martie

Voi avea grijă să vă aduc totdeauna aminte de aceste lucruri, măcar că le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul pe care-l aveţi. 2 Petru 1:12

A fi întăriţi în adevăr înseamnă că l-am studiat cu grijă şi l-am verificat cu amănunţime prin “Lege şi mărturie" (Isaia 8:20), şi că în consecinţă suntem convinşi de veridicitatea lui, aşa încât credinţa noastră este stabilă şi de neclintit: noi ştim în cine am crezut; am gustat şi am văzut că Domnul este bun; ne-am împărtăşit din miresmele părtăşiei Sale; ne-am împărtăşit din spiritul Său de blândeţe, credinţă şi evlavie într-o astfel de măsură încât să fim conduşi la o fericită înţelegere a plinătăţii harului Său, aşa cum acesta este manifestat în minunatul plan divin al veacurilor; şi ne-a fost îngăduit să vedem, nu numai diferitele aspecte ale acestui plan, ci şi necesitatea şi caracterul raţional al tuturor măsurilor lui pentru deplina realizare a gloriosului rezultat al acestuia la plinătatea timpurilor stabilite. Aceasta înseamnă a fi “întăriţi în adevăr". Este într-adevăr o stare foarte binecuvântată, care aduce cu ea o astfel de pace şi bucurie pe care lumea n-o poate nici da, nici lua. W. T. 1902-307 (R 3089:3) (Cântarea 93)

24 Martie

Domnul, Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc din văi şi din dealuri; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; … Vezi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău, încât să nu păzeşti poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care ţi le poruncesc azi. Deuteronomul 8:7-11

Ce îndemn! Ce imbold pentru credinţă! Cine n-ar adora şi n-ar servi pe un astfel de Dumnezeu! Şi ce aplicare minunată poate face Israelul spiritual din această Scriptură! Ce minunat ne-a condus Dumnezeul nostru pe noi, poporul Său de Legământ, prin pustia acestei lumi şi S-a îngrijit de nevoile noastre zi de zi! Cum ne-au păzit de rătăcire pedepsele mâinii Sale iubitoare; sau dacă ne-am întors vreodată la dreapta sau la stânga, cum ne-a tras înapoi dragostea Sa! Şi nu ne-a adus El într-o ţară bună, o ţară cu pâraie de apă, o ţară cu fântâni şi ape adânci, o ţară cu măsline pentru ulei şi cu miere, o ţară în care mâncăm pâine, Pâinea din cer, fără lipsă? Într-adevăr, nu ne lipseşte nimic în ea. Dacă Israelul din vechime a avut motive să-şi dovedească recunoştinţa şi iubirea faţă de Dumnezeu, cu cât mai multe motive avem noi, Israelul spiritual! W. T. 1914-263 (R 5527:6) (Cântarea 134) V. D. M. 846:1

25 Martie

Orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Matei 7:17

Adevăratul popor al Domnului este astfel încât roada vieţii lor este hrănitoare şi înviorătoare pentru toţi cei care au părtăşie cu ei. Pe de altă parte, există persoane care, asemenea scaiului, împrăştie întotdeauna seminţe care vor produce necazuri — doctrine false, presupuneri de rău şi erori; şi sunt unii care, asemenea tufelor de spini, în loc să producă roadă înviorătoare, în mod continuu caută să împiedice, să necăjească, să supere, să jignească, să otrăvească, să rănească pe cei cu care vin în contact. Poporul Domnului nu trebuie să aibă mare greutate în a face distincţie între învăţătorii mincinoşi care i-ar induce în eroare, şi păstorii subordonaţi care îşi pun cu bucurie vieţile în serviciul turmei. Prima clasă sunt mereu intriganţi, subminează, distrug. Cealaltă clasă sunt de ajutor, ziditori, întăritori, făcători de pace. W. T. 1906-93 (R 3747:2) (Cântarea 113)

26 Martie

Şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului. Fapt. 1:8

Spiritul creştinătăţii este agresiv. Evanghelia pune înaintea adevăratului credincios un obiectiv, un motiv care-l însufleţeşte la un entuziasm de gradul cel mai înalt. Mesajul devine un mesaj arzător, care trebuie să ardă ca o adevărată lumină pentru a-i lumina pe alţii. Altfel s-ar stinge, s-ar înăbuşi. “Nu stingeţi duhul, cu care sunteţi pecetluiţi", în mod sigur poate fi aplicat unui spirit misionar potrivit, precum şi altor procedee. … Mesajul nostru este de favoare specială, care este dată acum oricui are urechi de auzit şi inimă care să o aprecieze şi să o accepte. Căutarea noastră este o căutare misionară după giuvaerele Domnului, după “preoţimea împărătească", “turma mică", “aleşii" Săi — pentru ca aceştia să fie luminaţi şi ajutaţi să ajungă la o cunoştinţă mai clară a adevărului, pentru ca ei să-şi întărească chemarea şi alegerea la moştenire împreună cu Răscumpărătorul lor în împărăţie. W. T. 1909-93 (R 4359:3) (Cântarea 46)

27 Martie

Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte. Iosua 1:8

Meditarea la legea divină zi şi noapte nu trebuie desigur să fie înţeleasă literal — că nu trebuie să facem nimic altceva zi şi noapte decât să ne gândim la Scripturi. Trebuie să înţelegem că Domnul a vrut să spună că ar trebui să avem întotdeauna în minte, în legătură cu toate afacerile vieţii, gândul că suntem ai Lui şi că El este îndrumătorul şi conducătorul nostru în toate lucrurile, şi că până şi cel mai mic lucru care aparţine de vieţile şi de interesele noastre, zi sau noapte, ar trebui să fie făcut cu considerare cuvenită a voinţei Domnului cu privire la acel lucru. W. T. 1907-284 (R 4062:4) (Cântarea 22)

28 Martie

Orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri; şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. Matei 16:19

Declaraţia referitoare la autoritatea lui Petru de a lega şi dezlega era o formă de exprimare obişnuită în zilele acelea, pentru a indica interzicerea şi permiterea. Un scriitor a declarat: “Nici un alt termen n-a fost folosit atât de constant în Legea Canonică Rabinică decât termenii legare şi dezlegare. Ei reprezentau puterea legislativă şi juridică a funcţiei rabinice". Această autoritate a fost împărtăşită de toţi apostolii (Matei 18:18, 19), şi datorită credinţei noastre în aceasta, noi socotim că prezentările exacte ale apostolilor reprezintă voinţa divină şi nu permitem ca alte mărturii ale urmaşilor de mai târziu ai Domnului să aibă aceeaşi greutate sau influenţă. Numai cu privire la apostoli avem asigurarea că ei au fost supravegheaţi de Dumnezeu — că orice au interzis sau au permis ei a fost sub îndrumare şi aprobare cerească. W. T. 1906-174 (R 3789:6) (Cântarea 414)

29 Martie

… Au zis unul către altul: Ce este aceasta? … Moise le-a zis: Este pâinea, pe care Domnul v-o dă ca hrană. Exodul 16:15

Provizia de mană a fost o ilustraţie minunată a proviziei de har în Cristos: mana trebuia să fie adunată zilnic; nu ţinea pentru zilele următoare. Lecţia din aceasta pare să fie că acei care acumulează mult din harul şi adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie şi distribuitori ai acestuia. Nu este dat cu scopul creării unei aristocraţii spirituale. Cât de adesea am văzut exemplificat acest lucru: cei care studiază Cuvântul numai pentru ei înşişi şi care nu se amestecă cu fraţii şi nu-şi împărtăşesc binecuvântările cu ei, nu sunt în cele din urmă atât de avantajaţi cum ne-am fi aşteptat. Mana trebuie adunată zilnic: hrănirea noastră din Pâinea cerească trebuie să fie un privilegiu continuu, fără de care nu vom avea tărie pentru călătoria vieţii; dar cu ea trebuie să fim tari în Domnul şi poate ni se va permite să ajutăm pe alţii, distribuindu-le harul divin. W. T. 1907-186 (R 4012:5) (Cântarea 319)

30 Martie

Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor. Apocalipsa 15:3

Cu cât ajungem să apreciem mai mult justiţia divină şi dreptatea sentinţei la moarte împotriva rasei noastre, cu atât ajungem să apreciem mai mult iubirea şi mila lui Dumnezeu faţă de noi, şi să ne bucurăm că El n-a dorit ca vreunul să piară şi de aceea a făcut o pregătire destul de largă, destul de înaltă şi destul de adâncă, pentru ca toţi să se întoarcă la El şi să trăiască — să aibă viaţă veşnică. Această pregătire a milei nu poate ignora păcatul şi nici nu-i poate permite păcătosului să-l ignore. Este necesar ca răscumpăraţii să ştie, să-şi dea seama de starea lor căzută, de justeţea sentinţei lor la moarte, şi că recuperarea lor este în întregime din mila divină. Dacă nu învaţă această lecţie nu vor putea aprecia niciodată aranjamentele divine şi singurele condiţii pe baza cărora Dumnezeu le-ar putea acorda viaţă veşnică — condiţii de acceptare a harului şi iertării lui Dumnezeu, şi de ascultare de El şi de principiile Sale de dreptate. W. T. 1906-62 (R 3729:5) (Cântarea 79)

31 Martie

Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri. Evrei 4:12

În fiecare caz, Cuvântul lui Dumnezeu a fost cel care a cauzat tulburare, agitaţie. Fie că a fost trimis prin profeţii din vechime, prin apostoli şi prin reformatorii din acest veac, Dumnezeu a vorbit din ceruri — şi Cuvântul Său este viu şi puternic, care pătrunde dincolo de orice mesaj uman. El va despărţi, va face deosebire, va găsi pe cei înfometaţi după adevăr, îi va separa de ceilalţi; este lumina despre care apostolul a declarat: cea care face ca totul să fie arătat este lumina. Atitudinea luată de oameni faţă de lumină, faţă de adevăr, demonstrează, mai bine decât ar face-o toate pretenţiile lor, dacă sunt ai luminii sau ai întunericului. În imperfecţiunea judecăţii noastre am putea presupune că unii ar fi copii ai luminii când de fapt nu sunt ai luminii, sau am putea presupune că unii sunt ai întunericului când în realitate sunt altfel în inimă. Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui; El arată cine este de partea Lui şi cine este de partea întunericului; să fim mulţumiţi şi să lăsăm secera adevărului să facă separarea în lucrarea secerişului, şi să nu fim încăpăţânaţi şi încrezuţi, ci să-L aşteptăm pe Domnul. Să aşteptăm cu răbdare ca El să producă separarea cu înţelepciune şi iubire divină — noi ştim că în cele din urmă planul Lui este cel mai bun. W. T. 1906-294 (R 3860:6) (Cântarea 81)