Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini! Psalmul 55:22

Oricare sfânt al lui Dumnezeu poate avea lacrimi în experienţele grele ale călătoriei pe calea îngustă, dar nici unul nu este scuzabil pentru murmure. Mai degrabă fiecare să spună cu Învăţătorul: “Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Celor care se apropie de izvoarele amărăciunii cu credinţa potrivită în Dumnezeu, aşa cum a făcut Moise, Domnul le face cunoscute făgăduinţele preţioase, care

“Din vaiul vieţii scot amarul tot”.

Aşa cum israeliţii au fost conduşi de la apele amare la Elim şi la odihna şi umbra lui, tot aşa Israelul spiritual al lui Dumnezeu nu este ispitit şi încercat peste ceea ce este în stare să suporte. W. T. 1913-217 (R 5278:6) (Cântarea 279) V. D. M. 1274:6-7

2 Iunie

Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, câte doi miei de un an fără cusur, ca ardere-de-tot necurmată. Să aduci un miel dimineaţa, şi celălalt miel seara. Numeri 28:3, 4

Oricât de nesatisfăcător şi de imperfect ar fi sacrificiul nostru, el este considerat sfânt şi fără pată dacă l-am prezentat Tatălui în şi prin meritul Răscumpărătorului nostru; şi dacă este “sfânt şi plăcut" prin El (Romani 12:1;1 Petru 2:5), răsplata sacrificiului este a noastră, oricât de mică ar fi jertfa noastră. Dar trebuie să fie o jertfă de bună voie şi trebuie să fie o ardere-de-tot, ardere întreagă; nici cea mai mică parte nu poate fi reţinută de la focul mistuitor de pe altar. Şi nici unul care are Spiritul Învăţătorului nu va căuta să reţină o parte din puţinul care-l are; dimpotrivă, va simţi de fapt că este cel mult ca şi cum ar oferi zgură pentru o nestemată, pentru o perlă de mare valoare. W. T. 1889–August, p. 1 (R 1133:1) (Cântarea 139)

3 Iunie

Urmăriţi … sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Evrei 12:14

Sfinţenia nu este un talisman pe care să-l putem pune în buzunar; nu e o îmbrăcăminte care poate fi purtată ocazional. Sfinţenia se aseamănă mai mult cu prelucrarea unei bucăţi de metal; ea intră în toată structura, schimbându-i caracteristicile generale; este transformarea influenţei lui. Este adevărat, există o sfinţenie socotită pentru poporul Domnului prin haina dreptăţii lui Cristos, care ne este acordată când prima dată ne întoarcem de la păcat, Îl acceptăm pe Răscumpărătorul şi ne consacrăm lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este suficient. Trebuie să lucrăm în caracterele noastre ceea ce am hotărât — sau, după cum spune apostolul, trebuie să-I permitem Domnului să lucreze în noi voinţa sfântă, precum şi purtarea sfântă care trebuie în mod necesar să întovărăşească voinţa sfântă, după cum vor permite împrejurările şi condiţiile. W. T. 1915-232 (R 5739:3) (Cântarea 150) V. D. M. 492:9

4 Iunie

Pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut … şi vă bucuraţi cu o bucurie nespusă. 1 Petru 1:8

Destul de mulţi care poartă numele lui Cristos au speranţă legată de Dumnezeu în ceea ce priveşte viitorul, dar foarte puţin din bucuriile mântuirii Lui în prezent. Aceştia nu trăiesc la înălţimea privilegiilor lor. Ei n-au crescut în mod potrivit în Cristos, Capul lor viu. Ei trebuie să-şi mărească credinţa, adăugând la ea tăria, cunoştinţa, răbdarea, evlavia, iubirea de fraţi şi iubirea în general. Pe măsură ce vin în acord cu condiţiile din şcoala lui Cristos, ei vor fi tot mai mult în stare să spună nu numai că Domnul le-a scos picioarele din oribila groapă a păcatului şi morţii şi i-a pus pe Stânca Isus Cristos, dar şi să adauge: ,,Mi-a pus în gură o cântare nouă, bunătatea Dumnezeului nostru". W. T. 1905-31 (R 3496:5) (Cântarea 80)

5 Iunie

Poporul meu va locui în locuinţa păcii, în case sigure şi în adăposturi liniştite. Isaia 32:18

Cu cât trăim mai aproape de Domnul şi cu cât este mai mare credinţa noastră, cu atât mai mult vom vedea îndrumarea divină şi cu atât vom folosi mai mult mijloacele pe care ni le-a pus la dispoziţie pentru întărire şi sprijin. Noi Îl putem chema în timp de necaz; putem merge la El în rugăciune; şi El niciodată nu părăseşte pe aceia care-şi pun încrederea în El şi caută să umble cu sârguinţă pe calea stabilită de El. Acest lucru fiind adevărat, putem merge în călătoria noastră cu deplină siguranţă şi încredere. După ce am consacrat tot ce-i al nostru Domnului, trebuie să căutăm îndrumarea Lui, căci prezenţa Sa este cu noi în toate afacerile vieţii. W. T. 1914-296 (R 5548:3) (Cântarea 404) V. D. M. 813:7

6 Iunie

Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea celor credincioşi! … Laudele lui Dumnezeu să fie în gura lor. Psalmul 149:1, 6

Acum sfinţii pot lăuda pe Dumnezeu în mai mare cunoştinţă de cauză şi mai deplin decât oricând înainte. Noi putem vedea mai bine caracterul Domnului nostru fiindcă mare parte din ignoranţă, prejudecată, lucruri tainice şi întuneric au trecut. Cuvântul lui Dumnezeu străluceşte cu putere mai mare ca oricând. Nu putem vedea că fr. John Calvin a avut mult din laudele lui Dumnezeu în gura sa; căci, desigur, nu este o laudă a spune că Dumnezeul nostru ar trimite mii de milioane de oameni într-o eternitate de tortură. Nici despre oamenii de astăzi care învaţă această doctrină oribilă nu se poate spune că au laudele lui Dumnezeu în gura lor.

… În asemenea crezuri şi învăţături nu sunt laude. Dar poporul Domnului care stă aproape de Cuvântul Său este acum în stare să spună mai departe minunata istorie a Iubirii, Înţelepciunii, Dreptăţii şi Puterii lui Dumnezeu, ca niciodată înainte. W. T. 1915-349 (R 5804:4) (Cântarea 96) V. D. M. 372:6-7

7 Iunie

Dar mă tem ca nu cumva, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu viclenia lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la simplitatea şi curăţia faţă de Hristos. 2 Corinteni 11:3

Este bine ca poporul Domnului să se străduiască să trăiască o viaţă bucuroasă, mulţumind întotdeauna Tatălui în toate lucrurile şi bucurându-se să fie socotiţi vrednici de a suferi ruşine etc., pentru cauza lui Cristos. Dar după cum spune apostolul în altă parte, să ne bucurăm cu teamă; bucuria noastră să nu fie nechibzuită, mulţumită de sine, care ne-ar putea ademeni şi ne-ar putea prinde în capcană; bucuria noastră să fie în Cel care ne-a iubit şi ne-a cumpărat şi care este întotdeauna prezent cu noi, cel mai bun Prieten al nostru şi cel mai sincer Îndrumător. Să ne bucurăm, nu în sentimentele tăriei, curajului şi înţelepciunii noastre proprii, ci în faptul că avem un Mântuitor şi încă Unul mare, care poate elibera în chip desăvârşit pe toţi care vin la Tatăl prin El. Astfel Domnul să fie tăria, încrederea, scutul şi pavăza noastră. W. T. 1906-346 (R 3886:3) (Cântarea 93)

8 Iunie

Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi. Ioan 15:13

Orice am face pentru un membru al trupului lui Cristos, pentru un credincios consacrat, Domnul ne spune că va considera ca şi cum I-am fi făcut Lui. Prin urmare, deoarece ar fi datoria, privilegiul şi bucuria noastră să ne dăm viaţa în serviciul Domnului, trebuie să ajungem la o astfel de dragoste de fraţi, fiindcă ei sunt ai Lui, aşa încât să ne placă să ne dăm viaţa pentru ei ca un mijloc de a-I demonstra Domnului loialitatea noastră faţă de El şi de cauza Sa. Aceasta nu înseamnă în mod necesar a ne da puterea, sănătatea şi viaţa fizică în servicii şi slujiri fizice pentru fraţi, deşi acestea pot fi şi sunt în multe cazuri foarte folositoare. Urmaşii Domnului sunt fraţi nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului, şi de aceea îndemnul de a ne da viaţa pentru fraţi ar însemna îndeosebi a ne da sănătatea fizică sau puterea, cunoştinţa, talentele şi mijloacele în serviciul intereselor spirituale ale poporului Domnului. Ca, de exemplu, în propovăduirea adevărului, dacă sunt sacrificii sau lepădări de sine, pierderea puterii etc., în legătură cu acest serviciu, este darea acelei măsuri din viaţă pentru fraţi, pentru membrii confraţi ai trupului lui Cristos. W. T. 1907-36 (R 3932:6) (Cântarea 247C)

9 Iunie

Plini de dragoste frăţească, miloşi, smeriţi. 1 Petru 3:8

Dragostea de fraţi este prezentată în Scripturi ca una din dovezile indiscutabile ale ajungerii noastre ca membri în corpul lui Cristos. Această dragoste poate fi de grade diferite, dar trebuie să o avem într-un anumit grad dacă suntem ai Domnului, căci “dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui" (Romani 8:9). Dar această flacără a iubirii sacre pentru fraţi aprinsă în inimile noastre nu este suficientă; ea trebuie să strălucească, să ardă şi să producă în noi nu numai o căldură a iubirii, ci o iubire mistuitoare — iubire care nu numai va trece cu vederea diferitele slăbiciuni şi imperfecţiuni ale fraţilor şi va observa atent fiecare calitate, ci iubirea care va fi gata să-şi dea viaţa pentru fraţi pentru că ei sunt dintre consacraţii Lui, oricâtă nevoie ar putea avea ei să lupte împotriva păcatului şi a slăbiciunilor. W. T. 1907-34 (R 3932:2) (Cântarea 149)

10 Iunie

Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Ioan 7:17

Credem că fără dragoste pentru adevăr nimeni nu va fi favorizat cu lumina adevărului prezent. Mai mult de atât, susţinem că dacă dragostea sinceră pentru adevăr — onestitatea în gând şi fapte — ar fi cedate, sacrificate pentru mândrie, ambiţie, slavă deşartă, sau pentru oricare alt lucru, rezultatul va fi pierderea adevărului prezent. Să ţinem minte întotdeauna mesajul Domnului nostru prin apostol, că acum la sfârşitul acestui veac El va trimite o lucrare de rătăcire, pentru ca toţi care îşi găsesc plăcerea în neadevăr să creadă o minciună — care n-au primit adevărul în dragoste de el. Să ne păzim conştiinţa, dându-ne seama că stricarea ei ne va produce daună, înstrăinare de Domnul şi respingere din serviciul Lui acum şi în viitor. W. T. 1906-276 (R 3847:5) (Cântarea 49)

11 Iunie

Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Luca 24:48

Apostolii în calitate de martori trebuiau să spună nu numai despre naşterea din fecioară a Răscumpărătorului, nu numai despre viaţa Lui sfântă, devotată, nu numai despre învierea Domnului nostru, nu numai despre înălţarea Sa, ci pe lângă toate aceste fapte ei trebuiau să spună că El a fost un Răscumpărător calificat, că El a satisfăcut toate condiţiile Legii şi că acum trăieşte veşnic pentru a-i ajuta pe cei care vin la Tatăl prin El. Cu câtă credincioşie şi-au îndeplinit apostolii misiunea! Cât este de adevărat, aşa cum a declarat apostolul Pavel, că ei nu s-au ferit să vestească tot planul! Înţelepciunea lumească ar putea sugera că a avea un Stăpân şi Învăţător care a fost executat ca un răufăcător ar fi spre ruşinea lor, şi i-ar împiedica total de la progresul în strângerea de urmaşi ai Conducătorului lor. Dar aceşti martori credincioşi nu s-au consultat cu carnea şi cu sângele în legătură cu ceea ce să vestească — ei au spus doar istoria în toate amănuntele ei, fără să neglijeze nici măcar pe cele despre Petru şi Iuda, şi despre disputa cu privire la întrebarea care să fie mai mare etc. Adevărul în simplitatea în care Dumnezeu a intenţionat să fie dat ne-a fost transmis în mod evident prin relatarea Bibliei. W. T. 1906-396 (R 3911:3) (Cântarea 23)

12 Iunie

În Numele lui Isus să se plece orice genunchi. Filipeni 2:10

În timp ce contemplăm această mare înălţare a Învăţătorului, să nu uităm că mireasa Lui urmează să fie împreună moştenitoare cu El în toată gloria, onoarea şi nemurirea, şi că privilegiul de a deveni membri ai clasei miresei aparţine celor “chemaţi, aleşi, credincioşi", “chiar cei aleşi" din acest Veac Evanghelic. Dacă doar am putea avea aceasta în minte continuu, ce fel de oameni ar trebui să fim în toată purtarea sfântă şi în evlavie — cât de neînsemnate ni s-ar părea toate plăcerile şi necazurile pământeşti, toată bogăţia şi sărăcia, toată slăbiciunea şi degradarea; aşa de intensă ar fi dorinţa noastră să ne întărim chemarea şi alegerea pentru acele făgăduinţe nespus de mari şi scumpe! W. T. 1907-122 (R 3979:4) (Cântarea 25)

13 Iunie

Dar acum, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. Romani 6:22

Acestea sunt într-adevăr minunate cuvinte ale vieţii! Ele ne inspiră speranţă. Dacă Dumnezeu acceptă intenţiile perfecte ale inimii în locul perfecţiunii absolute a cărnii, atunci într-adevăr avem speranţa de a ajunge la standarul pe care El l-a marcat pentru noi — standardul perfecţiunii. Putem umbla după sau conform Spiritului. În ceea ce priveşte corpurile noastre muritoare, nu putem umbla la înălţimea cerinţelor Spiritului, dar minţile noastre pot umbla potrivit Spiritului; intenţiile noastre pot fi perfecte; şi ceea ce caută Tatăl Ceresc la noi este perfecţiunea intenţiei şi o stăpânire a cărnii cât mai perfectă posibil. W. T. 1911-341 (R 4869:5) (Cântarea 36)

14 Iunie

Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul şi El i-a scăpat din necazurile lor. Psalmul 107:13

După cum efectul strâmtorării Israelului a fost să le întoarcă inimile către Domnul şi să-i facă să strige după ajutorul Lui promis, tot aşa, toate experienţele noastre grele cu lumea, carnea, Adversarul şi robia păcatului şi a morţii — toate acestea fac apel la noile creaturi în Cristos care au promisiunea Tatălui. Toate acestea ne fac tot mai mult să ne uităm spre Domnul de la care ne vine ajutorul, să-L aşteptăm pe Fiul Său din ceruri şi să aşteptăm eliberarea creaţiei care suspină, la a doua venire a Sa. Nu este oare adevărat, atunci, că necazul şi strâmtorarea actuală lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, dacă suntem pregătiţi în mod potrivit prin ele? Şi dacă, în calitate de israeliţi adevăraţi avem încredere în promisiunea avraamică, o avem, aşa cum descrie apostolul, ca o ancoră a sufletului tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de văl, unde Înainte-mergătorul nostru a intrat pentru noi — şi a făcut ispăşire pentru noi — şi de unde ne dă binecuvântata eliberare pe care sperăm să o avem în curând la schimbarea învierii, când, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, vom fi făcuţi ca El, Îl vom vedea aşa cum este şi vom împărtăşi gloria Lui. W. T. 1907-126 (R 3983:6) (Cântarea 56)

15 Iunie

Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul mântuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a Domnului şi El vă dă în mâinile noastre. 1 Samuel 17:47

Ce lecţie poate scoate “noua creaţie" de acum din această istorie din vechime? David, al cărui nume înseamnă preaiubit, în multe privinţe a simbolizat pe Cristosul, Cap şi corp. Experienţa sa cu Goliat ilustrează bine, mai întâi de toate conflictul Domnului nostru cu Adversarul în timpul ispitirii de patruzeci de zile în pustie. Biruinţa Domnului nostru asupra lui Satan cu acea ocazie, loialitatea Sa faţă de Tatăl şi faţă de lucrarea încredinţată Lui, jertfirea de Sine, au însemnat biruinţa pentru toată omenirea doritoare să fie în armonie cu Dumnezeu şi cu aranjamentele Sale. Oare nu ne-a declarat El: “Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea"? Biruindu-l pe Satan, prinţul acestei lumi, El a câştigat în acelaşi timp o biruinţă asupra tuturor oştirilor răului şi servitorilor păcatului. El a rămas credincios lui Dumnezeu şi relaţiei Sale prin legământ şi responsabilităţii Sale, şi a aruncat în Adversar cu pietricica adevărului: “Este scris". După cum Goliat a căzut înaintea lui David, la fel Satan a fost învins de Domnul nostru, care a declarat: “Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer", şi a declarat de asemenea ca rezultat al biruinţei Sale: “Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ", şi a trimis pe ucenici în numele Său să lupte în mod asemănător prin puterea Sa şi să iasă biruitori şi în cele din urmă să aibă parte cu El în împărăţia Sa care va “binecuvânta toate familiile pământului. W. T. 1908-233 (R 4216:4) (Cântarea 327)

16 Iunie

Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată … prin curăţie, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste neprefăcută. 2 Corinteni 6:3, 6

Cu cât o persoană este mai curată, cu atât mai sigur va fi ţinta lor. Observaţi că păsările pestriţe sunt mai mult decât celelalte o ţintă pentru vânători. Astfel toţi cei care poartă vasele Casei Domnului sunt ţinte speciale pentru săgeţile arzătoare ale celui rău. Astfel că trebuie să luptăm împotriva lumii, a cărnii şi a Adversarului. Cei care au o stare corectă a inimii, cei cu inima curată, copii serioşi ai Domnului, veghează să-şi păstreze hainele curate. Dacă nu veghează, cu siguranţă îşi vor murdări hainele. Satan se străduieşte în mod special să-i atingă; şi ştim că oriunde atinge el, există întinare. Pe oricine atinge cel rău este prejudiciat într-o măsură. Şi există o oarecare măsură de vină într-o persoană înainte ca el să fie atins. W. T. 1913-184 (R 5259:5) (Cântarea 167) V. D. M. 1311:10

17 Iunie

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: “Staţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog". Matei 26:36

Nu ne apropiem noi oare ca popor al Domnului în acest timp de seceriş de ceasul Ghetsimani al bisericii? Nu suntem noi deja în ceasul încercării într-o măsură considerabilă? Nu vor urma ultimii membri ai corpului în curând Capul în sacrificiu complet? Cât de pregătiţi suntem pentru suferinţă? Suntem noi adormiţi, sau dăm atenţie cuvintelor apostolului: Cei care dorm, dorm noaptea, dar noi cei care suntem ai zilei trebuie să fim treji, sobri, îmbrăcându-ne cu toată armătura lui Dumnezeu ca să putem sta în picioare în această zi rea, în timpul de încercare deja asupra noastră şi în încercările încă mai severe pe care fără îndoială le vom avea în viitorul apropiat? Suntem noi pregătiţi pentru timpul când probabil va fi o risipire ge­nerală, aşa cum “toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit"? Cât de curajoşi vom fi în ceasul încercării noastre va depinde probabil mult de urmarea exemplului Învăţătorului şi de câştigarea înainte de toate a acelei certitudini ferme că avem aprobarea divină. Să nu evităm deci momentul Ghetsimani dacă vine prin providenţa Domnului, ci şi noi cu strigăte mari şi cu lacrimi să ne ridicăm privirile spre Cel care poate să ne salveze din moarte prin glorioasa înviere dintâi, şi să ne amintim că avem un Avocat, că avem un ajutor. Domnul este îngerul nostru care ne spune mesajul Tatălui, spunându-ne că dacă rămânem în iubirea Lui totul va fi bine la sfârşit, şi că El poate şi vrea să ne scoată învingători, da, mai mult decât învingători prin propriul Său merit. W. T. 1906-348 (R 3886:6) (Cântarea 412)

18 Iunie

Dacă veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării. Isaia 1:19

Dumnezeu a pregătit pentru învăţătura noastră anumite lecţii de stăpânire de sine, aducându-ne pe noi înşine în deplină ascultare de Dumnezeu în mod voluntar, cu scopul ca în curând să-I fim reprezentanţi şi atunci să impunem lumii ascultare de cerinţele lui Dumnezeu. Este un principiu ge­neral acceptat, că nimeni nu este calificat să conducă pe alţii dacă n-a învăţat el însuşi ascultare. Domnul nostru Isus a învăţat ce înseamnă ascultarea cu preţul unor suferinţe mari. El S-a supus prompt şi pe deplin lui Dumnezeu. Acest Spirit al lui Cristos trebuie să fie manifestat şi dezvoltat în noi, pentru ca astfel să fim gata pentru lucrarea viitoare a Cristosului, lucrarea Veacului Milenar. W. T. 1916-132 (R 5890:2) (Cântarea 4) V. D. M. 221:7

19 Iunie

Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea. Efeseni 6:13

Nimeni nu-şi îmbracă armătura decât dacă se aşteaptă să lupte. Dacă este soldat al crucii, “sabia Spiritului" este marea armă cu care îşi va dovedi loialitatea şi puterea. Fraţii ar trebui să se zidească unii pe alţii în credinţa preasfântă, luptând lupta bună şi arătându-şi loialitatea faţă de Domnul şi faţă de adevăr (Iuda 20; 1 Timotei 6:12). Cei care cedează influenţelor întunericului se dovedesc nevrednici de noua ordine de lucruri, şi nu se pot aştepta să fie părtaşi cu Cristos în împărăţia Lui, ci să fie printre cei respinşi de Domnul ca nevrednici. W. T. 1912-228 (R 5098:2) (Cântarea 367)

20 Iunie

Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Iacov 4:6, 7

În timp ce privim cu dor spre starea noastră glorioasă din viitor, când gloria Domnului va umple Templul, când “vom cunoaşte aşa cum suntem noi cunoscuţi", să nu uităm că dacă nu ne supunem influenţelor modelatoare şi formatoare ale şcolii lui Cristos, vom fi puşi deoparte. Numele nostru va fi şters din catalogul acela special şi coroanele noastre vor fi repartizate altora. Având deplin în vedere posibilităţile unei pierderi atât de mari a unui premiu atât de mare, apostolul a scris: “Să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută o făgăduinţă pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă". Cultivarea mândriei în orice direcţie, dezvoltarea unei ambiţii nesfinte, se află printre cele mai mari pericole pentru aceste pietre vii acum în pregătire. Dacă aceste defecte vor fi dezvoltate, ne vor face nepotriviţi pentru acest serviciu special. Şi dacă vor dezvolta în noi încăpăţânare şi orgoliu, ele vor dezvolta probabil şi invidie, răutate, ură, ceartă, vorbire de rău, presupuneri de rău, care sunt toate contrare Spiritului lui Cristos şi care mai degrabă ne-ar face să nu fim “ai Lui". W. T. 1908-378 (R 4297:5) (Cântarea 263)

21 Iunie

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, îîn carnea meaş, adică în firea mea: pentru că în mine este voinţa, dar nu este puterea de a face binele. Romani 7:18

Această nepotrivire între voinţa nouă, mintea nouă, şi mintea cărnii şi carnea însăşi, ambele socotite ca fiind moarte dar în realitate foarte vii, cerând vigilenţă continuă pentru a le stăpâni şi a le ţine în armonie cu intenţiile noii creaturi, înseamnă o luptă mare, şi succesul în această luptă înseamnă biruinţă, şi biruinţa în această luptă este ceea ce Domnul intenţionează să răsplătească cu onoruri şi binecuvântări speciale acordate în timpul acestui Veac Evanghelic. … O parte din această murdărie a minţii este egoismul, care adesea este atât de josnic încât îi este ruşine de el însuşi, caută să se ascundă sub diferite pretexte de generozitate etc. şi prin paradă exterioară, daruri etc. Alte trăsături ale murdăriei minţii sunt gelozia, invidia, ambiţia. Toate aceste diferite forme ale egoismului trebuie recunoscute, după cum declară apostolul, ca fiind de origine rea, fapte ale cărnii şi ale diavolului. Lascivitatea sau senzualitatea este încă o parte a acestei murdării — o altă formă a egoismului sau a iubirii îngăduinţei faţă de sine. Cu toate aceste stări ale minţii, noua creatură trebuie să fie în opoziţie până acolo încât să le dispreţuiască, să lupte împotriva lor, să le distrugă. W. T. 1907-135 (R 3986:2) (Cântarea 328)

22 Iunie

Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. 1 Ioan 4:21

După cum dragostea perfectă izgoneşte frica, tot aşa ea izgoneşte şi falsele impresii de fapte şi intenţii rele faţă de noi. Inima binevoitoare, plină de iubire pentru alţii, mai degrabă va prefera să presupună că desconsiderările sunt scăpări din vedere neintenţionate, sau să dea o altă asemenea interpretare bună comportamentului prietenilor lor, recunoscând numai ca persecuţie când intenţia acestuia este neîndoielnică. Chiar şi atunci ar trebui să gândească generos despre persecutor, să-şi dea seama de partea sa la cădere şi să fie dispus să se roage pentru aceia care-l dispreţuiesc şi îl persecută. Binecuvântaţi sunt aceia care ţin astfel la dreptate şi la spiritul iubirii faţă de duşmanii şi persecutorii lor, şi care pot fi siguri, prin urmare, că sunt persecutaţi pentru fidelitate faţă de adevăr şi de dreptate şi nu pentru aversiunile şi ciudăţeniile proprii. Ferice de ei, căci a lor este împărăţia cerului. Domnul îi caută pe aceia care sunt atât de credincioşi principiilor dreptăţii încât o vor exercita faţă de duşmanii lor chiar şi când sunt persecutaţi de către aceştia din pricina ei. Dacă împărăţia cerurilor este pentru aceştia, este cu siguranţă numai o turmă mică. Să ne străduim cu atât mai mult să fim din acea turmă mică — să ne întărim chemarea şi alegerea. W. T. 1906-75 (R 3736:2) (Cântarea 175)

23 Iunie

Să umblaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste. Efeseni 4:1, 2

Noi ne arătăm aprecierea pentru mila lui Dumnezeu faţă de noi prin aceea că ne educăm în caracterul Său şi devenim tot mai miloşi şi mai generoşi faţă de toată casa credinţei. Şi dacă suntem miloşi faţă de fraţi, în mod natural vom fi generoşi şi faţă de toţi oamenii. Cu alte cuvinte, în măsura în care ne amintim şi evaluăm slăbiciunile şi neajunsurile noastre, aceasta ne va face compătimitori cu fraţii şi cu întreaga omenire. Şi lui Dumnezeu Îi plac mila, generozitatea, compătimirea. Aceia care cultivă aceste haruri ale Spiritului vor fi plăcuţi în ochii Domnului, şi prin aceasta vor fi potriviţi şi pregătiţi să aibă parte cu Isus de tronul slavei Sale; pentru că acea mare împărăţie mesianică va fi stabilită chiar cu scopul de a arăta milă faţă de omenire, faţă de aceia care se vor întoarce la favoarea şi binecuvântarea divină, sub o cunoştinţă mai clară şi prin ajutorul care va fi oferit atunci. W. T. 1912-359 (R 5135:2) (Cântarea 63)

24 Iunie

Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce ceas vine Domnul vostru. Matei 24:42

Toţi din clasa fecioarelor înţelepte trebuie să fie în atitudinea recomandată în această pildă. Ei trebuie să aibă cunoştinţa faptului că Mirele vine; ei trebuie să aibă candele şi o rezervă deplină de untdelemn. Cei care trăiesc în această stare pregătită nu vor fi nici alarmaţi nici surprinşi de mesaj, atunci când îl vor auzi aşa cum este vestit acum: “Iată, Mirele este prezent". Noi trăim în parousia (prezenţa) Fiului Omului — fecioarele înţelepte se aliniază în procesiune şi intră la căsătorie; numărul deplin va fi găsit curând şi uşa va fi închisă. Toţi care sunt în această atitudine de veghere a inimii, cu măsura deplină a Spiritului Domnului în inimile lor, vor fi foarte repede atraşi de prima aluzie că Mirele este prezent. Aceştia, curăţindu-şi candelele, examinând Scripturile, vor discerne repede adevărul anunţului şi se vor pregăti degrabă şi îşi vor ocupa locurile cu fecioarele înţelepte. Anunţul, adevărul asupra acestui subiect, este într-adevăr o probă, dovedind care dintre fecioarele declarate ale Domnului au untdelemn în vase, spiritul corect al smereniei, răbdării, dragostei, dedicării, al interesului pentru lucrurile Mirelui. Aceştia şi numai aceştia sunt doriţi de Mire sau li se va permite să intre. W. T. 1906-314 (R 3869:4) (Cântarea 181)

25 Iunie

Să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Iuda 3

Uneori ar putea părea că este o luptă pentru credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeuna când o persoană se ceartă cu alta asupra unor subiecte scripturale, şi totuşi adevăratul său motiv că face astfel ar putea fi mândria. Mândria este o parte a egoismului; de aceea luptând pentru ideile sale ar putea cultiva mândria. Lupta pe care Dumnezeu o aprobă este acea dorinţă serioasă de a primi orice învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne luptăm cu limba în mod nepotrivit, nici să vorbim defăimător. În toate luptele noastre trebuie să manifestăm roadele Spiritului sfânt — blândeţea, bunătatea frăţească, iubirea. Astfel în lupta potrivită n-ar avea parte mânia, ura, răutatea sau cearta. W. T. 1912-213 (R 5057:4) (Cântarea 373)

26 Iunie

În El am primit şi o moştenire, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care lucrează toate după sfatul voii Sale. Efeseni 1:11

Întrebarea apare în mod natural: De ce ar pune Dumnezeu la încercare credinţa mai degrabă decât faptele? Răspunsul este că toate faptele sunt dependente de abilitatea celui care le face, şi că întreaga rasă a lui Adam a ajuns să fie neputincioasă în a face fapte perfecte din cauza căderii primilor ei părinţi. Nimeni nu poate fi în mod perfect drept, înţelept, iubitor; în starea noastră imperfectă actuală este imposibil să fim astfel. De aceea, în înţelepciunea şi iubirea Sa, Dumnezeu evită să ne probeze în privinţa celor în care suntem absolut incompetenţi, şi ne probează în privinţa credinţei — în înţelepciunea, iubirea şi promisiunile Sale. A ne îndoi de una dintre acestea ar însemna să ne slăbească temelia speranţei. Noi ne dăm seama că suntem într-o stare decăzută, că murim ca şi restul rasei. Am auzit prin Cuvântul lui Dumnezeu că El a pregătit un Mântuitor, dar vedem că lucrurile continuă în mare parte aşa cum au fost, în pofida a tot ce au făcut Dumnezeu şi Cristos. Totuşi, credinţa noastră ne asigură că Dumnezeu, care a ştiut sfârşitul de la început, face toate potrivit sfatului voii Sale şi că la timpul potrivit El va stabili dreptatea pe pământ. W. T. 1912-321 (R 5115:2) (Cântarea 143)

27 Iunie

Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. Isaia 55:9

Când înţelegem marea întindere a planului divin, putem vedea scopul final al lui Dumnezeu de a învinge păcatul şi de a binecuvânta toate familiile pământului cu cunoştinţa bunătăţii Sale şi cu o ocazie favorabilă pentru reformare — când ajungem să vedem că alegerile din Veacul Iudeu şi de asemenea din acest Veac Evanghelic nu sunt decât mijloace spre marele scop de a binecuvânta lumea. Atunci începem să discernem cât de sus sunt căile lui Dumnezeu faţă de căile omului şi planurile lui Dumnezeu faţă de planurile omului, şi să discernem înălţimile şi adâncimile, lungimile şi lăţimile iubirii lui Dumnezeu şi pregătirile pentru binecuvântarea lumii. Şi în măsura în care privim acest tablou glorios suntem întăriţi de puterea Lui în omul dinăuntru, şi suntem ridicaţi din îngustimea şi egoismul nostru şi tot mai mult formaţi ca imagini ale dragului Fiu al lui Dumnezeu, şi astfel, imagini şi ale Tatălui Ceresc. O, atunci, de-am putea fiecare, toţi, să fim din aceia care sunt cunoscuţi de Domnul ca “chiar cei aleşi" — unul din aceia pe care în prezent îi foloseşte în legătură cu lucrarea Sa actuală de alegere a turmei mici, şi în curând îi va folosi în marea Sa lucrare de binecuvântare a tuturor familiilor pământului. Ce încercări şi greutăţi am putea îndura cu o astfel de perspectivă! W. T. 1907-93 (R 3964:4) (Cântarea 58)

28 Iunie

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti. Apocalipsa 3:18

Ori de câte ori îi este prezentată creştinului o nouă încercare, dacă el şi-ar aduce numai aminte de acest sfat al Domnului, i-ar stimula curajul, l-ar oţeli pentru îndurare răbdătoare şi l-ar însufleţi spre jertfire de sine. “Aur curăţit prin foc"! Cum poate fi acesta probat fără creuzet şi flacără? Cum poate fi eliminată zgura altfel? Nu există nici o altă modalitate. De aceea, “nu vă miraţi"; lăsaţi focul să ardă; lăsaţi să fie nimicită zgura; şi preaiubiţilor, căutaţi ca în fierbinţeala flăcării să nu luaţi de pe altar “jertfa vie". Amintiţi-vă că ochiul marelui Topitor se uită la voi; şi după cum topitorul aurului urmăreşte metalul în creuzet ca să-şi vadă chipul reflectat în el, tot aşa Domnul, marele Topitor, se uită la voi. El urmăreşte să vadă cum reflectă metalul preţios al caracterului vostru chipul Său. Ori, mai direct spus, în fiecare încercare El urmăreşte să vadă ce influenţe ne stăpânesc acţiunile, dacă ele sunt influenţe de avantaj actual sau de metode lumeşti, sau de prietenii personale, sau de iubiri pământeşti — de soţ sau de soţie, sau de copii, sau de case, sau de pământuri, sau dacă ele sunt onoarea oamenilor, sau iubirea comodităţii, sau iubirea păcii cu orice preţ; ori, pe de altă parte, dacă suntem stăpâniţi de principiile pure ale adevărului şi dreptăţii; şi dacă vom apăra aceste principii cu zel şi energie, cu orice preţ de trudă sau suferinţă, sau de ambele, şi astfel vom lupta lupta bună a credinţei până la sfârşitul amar — chiar până la moarte. W. T. 1896-45 (R 1944:5) (Cântarea 93)

29 Iunie

Voi să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Să păziţi rânduielile Mele, şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul care vă sfinţesc. Leviticul 20:7, 8

Aceasta înseamnă, puneţi-vă deoparte pentru Dumnezeu, şi El vă pune deoparte. Noi avem o parte în această lucrare şi Dumnezeu are o parte. Dacă noi facem o consacrare deplină, Dumnezeu ne va consacra; El ne va accepta şi ne va pune deoparte pentru Sine. El ne dă indiciul acestei acceptări prin conceperea de Spiritul Său Sfânt. Unii ca aceştia încep să-şi dea seama curând că au o minte nouă, o dispoziţie nouă, o inimă nouă. Despre această clasă vorbeşte apostolul Pavel în textul nostru. “Aceasta este voia lui Dumnezeu” cu privire la voi, “chiar sfinţirea voastră“ — voi care v-aţi consacrat faţă de El şi pe care El v-a acceptat şi v-a consacrat, v-a pus depoarte pentru serviciul Său. W. T. 1916-100 (R 5877:3) (Cântarea 147) V. D. M. 255:4

30 Iunie

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin.

1 Tesaloniceni 5:23

Există o anumită diferenţă între cuvintele sfinţire şi consacrare, deşi uneori ele se folosesc unul în locul celuilalt. Cuvântul consacrare conţine ideea de predare. Consacrarea este un pas definit, făcut într-un moment anumit. Este predarea voinţei şi a tot ce posedăm, lui Dumnezeu. Dacă cineva nu şi-a predat Domnului voinţa, el însuşi, în mod hotărât, n-a făcut o consacrare reală. Noi credem că pentru poporul declarat al Domnului nu există un pas care să fie mai necesar de a fi văzut mai clar decât acesta, şi care să fie mai necesar de a fi explicat altora. Cuvântul sfinţire conţine în sine nu numai ideea acestei consacrări hotărâte şi complete la început, ci cuprinde şi întregul proces de transformare a caracterului şi de pregătire pentru Împărăţie. El progresează de-a lungul întregii căi creştine, până când caracterul este deplin dezvoltat şi copt, şi el trebuie menţinut apoi până la sfârşitul căii. W. T. 1916-99 (R 5876:6) (Cântarea 142) V. D. M. 254:6