|
Cântări în Noapte - Octombrie
|
 
|
|
Cântări în Noapte - Octombrie
|
|
1 Octombrie
Ce seamănă omul,
aceea va şi secera. Galateni 6:7
În timp ce fiecare
faptă, cuvânt şi gând îşi au influenţa lor asupra rezultatelor finale din viaţa
fiecărui creştin, cu toate acestea nu un singur gând, nu un singur cuvânt, nu o
singură faptă are greutatea hotărâtoare, fie pentru bine fie pentru rău. Cu cât
suntem mai loiali, cu cât suntem mai credincioşi şi cu cât alunecăm mai puţin,
cu atât vom fi mai asemenea Răscumpărătorului nostru şi cu atât mai
strălucitoare va fi răsplata noastră, căci, aşa cum declară apostolul, “O stea
se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi cu învierea morţilor".
Deci, aceia care sunt din lume pot şti că orice faptă bună sau rea a lor va avea
o greutate şi influenţă în privinţa încercării lor pentru viaţă sau moarte sub
aranjamentele împărăţiei mesianice. Şi fiecare creştin care a intrat în legământ
să fie mort cu Cristos ca să poată şi trăi împreună cu El, să sufere cu Cristos
ca să poată şi domni cu El — toţi aceştia ar trebui să ştie că fiecare cuvânt,
fiecare gând, fiecare faptă are o influenţă pentru marile rezultate. Aşadar,
după cum spune apostolul, toţi aceştia ar trebui să umble în viaţă cu precauţie,
cu înţelepciune, căutând să cunoască şi să facă lucrurile plăcute lui Dumnezeu,
şi să ajungă la cea mai înaltă răsplată. W. T. 1913-127 (R 5226:5) (Cântarea
200)
2
Octombrie
Fiţi buni unii cu
alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în
Hristos. Efeseni 4:32
Absolut fiecare
dintre noile creaturi, fiii lui Dumnezeu, acceptaţi prin meritul lui Isus, este
socotit răspunzător pentru propriile lui slăbiciuni; dar puterea divină a
asigurat anularea acestora fără obligaţie prin Cristos, pe baza recunoaşterii şi
a cererii de iertare. Dar iertarea acestor greşeli ale copiilor lui Dumnezeu va
depinde de faptul dacă ei au un spirit de iertare faţă de fraţi, căci, “dacă nu
vă iertaţi din inimă greşelile unii altora, nici Tatăl vostru Ceresc nu vă va
ierta". “Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură" de
bunăvoinţă împărţiţi altora, cu aceeaşi vi se va împărţi şi vouă. Cât de
minunate sunt aranjamentele divine! Cât de binecuvântate, cât de profitabile
pentru noi, cât de folositoare în pregătirea noastră pentru împărăţie! W. T.
1912-359 (R 5135:4) (Cântarea 322)
3
Octombrie
Dacă păziţi poruncile
Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu, şi rămân în dragostea Lui. Ioan 15:10
Preaiubiţilor, să fim
mai atenţi ca oricând în privinţa Cuvântului Domnului; să nu dăm din neglijenţă
dovadă de slăbire a iubirii. Domnul nostru arată că menţinerea Lui în iubirea
Tatălui, ca Fiu preaiubit, cu tot ce implică aceasta, a fost datorită ascultării
Sale faţă de voinţa Tatălui; şi că urmând aceeaşi direcţie, El trebuie să ceară
ca noi să fim ascultători de El dacă vrem să rămânem în iubirea Lui şi să
împărtăşim tronul şi gloria Lui. Instrucţiunile şi poruncile Domnului nostru nu
au intenţia de a ne înspăimânta, nici de a ne lipsi de fericire. Dimpotrivă,
“V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să fie în voi şi bucuria
voastră să fie deplină" (Ioan 15:11). Cei care dau dovada cea mai sigură că
trăiesc cel mai aproape de Domnul ştiu bine că ascultarea de cuvintele Domnului,
împreună cu privilegiul astfel obţinut de a rămâne în El şi în iubirea Lui, este
cea mai mare bucurie, o bucurie care depăşeşte toate plăcerile neînsemnate pe
care le oferă lumea. Este bucuria şi pacea care “întrec orice pricepere", care
stăpânesc în inima noastră şi care aduc cu ele promisiunea, asigurarea nu numai
“a vieţii de acum, îdarş şi a celei viitoare". W. T. 1912-259 (R 5082:6)
(Cântarea 317)
4
Octombrie
Cât este ziuă,
trebuie să împlinesc lucrările … vine noaptea, când nimeni nu mai poate să
lucreze. Ioan 9:4
Întreabă-te: “Ce fac
eu?" Apoi pune deoparte greutăţile şi piedicile şi înmulţeşte-ţi eforturile. Fii
sigur că dacă nu eşti servitor al adevărului în vreunul din multele moduri
deschise acum, eşti nevrednic de el şi îl vei pierde, pentru că acum este
secerişul, timpul de cernere şi separare. Diferite lucruri vor contribui ca să
te îndepărteze de la adevăr; taţi, mame, fii şi fiice, fraţi şi surori se vor
împotrivi şi vor căuta să te despartă de adevăr şi de serviciul lui. Trebuie
să-ţi aminteşti cuvintele Domnului că “secerişul" nu este un timp de pace, ci
dimpotrivă, va produce cu siguranţă separare şi înstrăinare între grâul adevărat
şi toţi ceilalţi. Fii atent şi adună cuvintele Lui cu privire la acest subiect.
(Matei 10:30-39 şi Luca 18:28-30) W. T. 1887-Sept. p. 2 (R 969:5) (Cântarea
179)
5
Octombrie
Pot totul în Hristos,
care mă întăreşte. Filipeni 4:13
Fie că s-au născut cu
prea multă sau cu prea puţină apreciere de sine, aceia care intră în familia lui
Dumnezeu sunt puşi în şcoala lui Cristos pentru a fi învăţaţi, corectaţi —
îndreptaţi în armonie cu standardele divine. Aceia care din fire sunt plini de
sine trebuie să înveţe umilinţa — prin instrucţiuni, dacă sunt dispuşi — dacă
nu, prin experienţe. Şi ei trebuie să înveţe să se bucure chiar în experienţe
umilitoare. Acestea sunt dovezi că providenţa lui Dumnezeu supraveghează
afacerilor lor şi-i pregăteşte pentru împărăţie; pentru că fără blândeţe şi
umilinţă nimeni nu va fi potrivit pentru ea. După cum cei plini de sine trebuie
să înveţe cu umilinţă să aibă încredere în Dumnezeu şi să nu se bazeze pe ei
înşişi şi astfel să-şi asigure echilibrul, tot aşa cei care din fire se
subapreciază trebuie să înveţe o lecţie de încredere. Nu încredere în sine, nu
bizuire pe propriile sale puteri este cea mai de dorit, ci mai degrabă încredere
în Dumnezeu şi bizuire pe “harul de ajutor în orice timp de nevoie" promis.
Acesta menţine umilinţa şi blândeţea care sunt de dorit, şi totuşi dă curajul şi
forţa sugerate de cuvintele apostolului: “Pot totul în Hristos care mă
întăreşte". După cum Pavel iarăşi declară: “Destoinicia noastră este de la
Dumnezeu". W. T. 1912-319 (R 5113:3) (Cântarea 93)
6
Octombrie
În ce priveşte
dragostea frăţească fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii. În cinste,
fiecare să dea întâietate altuia. Romani 12:10
Adevărul pare să
prindă mai degrabă la caracterele mai puternice decât la cele mai slabe. Primii
au în trupul lor mai multă fermitate, tărie de caracter şi spirit combativ decât
mulţi alţii, care sunt prea flexibili şi nehotărâţi ca să fie acceptabili pentru
Domnul ca membri ai “turmei mici" de biruitori. Astfel vedem că însuşi calitatea
care ne face acceptabili pentru Domnul şi care este o caracteristică a poziţiei
de învingere, este în anumite privinţe un dezavantaj serios, când mai mulţi din
aceştia se adună ca o biserică. Nici chiar diamantul dacă este acoperit cu
pământ nu taie, nu zgârie; dar puneţi câteva diamante împreună, şi cu cât va fi
îndepărtat mai mult elementul pământ, cu atât va fi mai multă scrâşnire, frecare
şi tăiere. Tot aşa este şi cu pietrele preţioase ale Domnului — cu cât se adună
mai mult împreună, cu atât se vor deştepta mai mult, cu atât vor fi mai multe
ocazii de frecare şi cu atât va fi mai mare nevoie ca toţi să fie complet
înrădăcinaţi şi acoperiţi cu Spiritul sfânt, care, ca uleiul, este neted şi
onctuos şi lucrează la prevenirea frecării. W. T. 1912-100 (R 4995:5)
(Cântarea 23)
7
Octombrie
Faceţi toate fără
murmure şi fără îndoieli, ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu
neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite, în care străluciţi ca
nişte lumini în lume. Filipeni 2:14, 15
Urmând în urmele
Domnului nostru Isus, alergând alergarea pentru marele premiu pus înaintea
noastră în Evanghelie, nu trebuie să murmurăm pe cale, găsindu-i vină pentru
greutăţile şi îngustimea ei; nici nu trebuie să contestăm, sau să căutăm altă
cale decât aceea pe care providenţa divină o marchează pentru noi, dându-ne
seama că Domnul ştie exact ce experienţe sunt necesare pentru dezvoltarea
noastră în şcoala lui Cristos; şi dându-ne seama de asemenea că, dacă ar fi
posibilă ascultarea, în timp ce gura ne este plină de plângeri şi nemulţumiri
faţă de Domnul şi faţă de soarta noastră pe care El a permis-o, aceasta ar
indica cel puţin faptul că nu suntem în armonie cu spiritul aranjamentului Său;
şi o astfel de ascultare, dacă ar fi posibilă (dar n-ar putea fi posibilă), nu
ar primi aprobarea divină, nici nu ne-ar câştiga premiul. W. T. 1911-442 (R
4929:5) (Cântarea 143)
8
Octombrie
Temeţi-vă numai de
Domnul şi slujiţi-I în adevăr, cu
toată inima voastră; căci vedeţi ce putere desfăşoară El pentru voi. 1 Samuel
12:24
Ca un ajutor pentru
zelul nostru care veştejeşte, ar trebui să ne amintim continuu marile
binecuvântări ale Domnului pentru noi. Pe măsură ce învăţăm să apreciem
bunătatea Domnului, dacă este întrebuinţată cum se cuvine, influenţa va fi să ne
întărească şi să ne facă tot mai loiali Lui. Dacă nu căutăm cu toată inima
serviciul Domnului după ce am devenit poporul Lui şi am intrat în relaţie de
legământ cu El, primind favorurile şi binecuvântările Lui în această viaţă, şi
de asemenea prin făgăduinţă în viaţa viitoare, ar însemna răutate, în care, dacă
am persevera, ar aduce cu siguranţă nimicirea. Credincioşia faţă de Dumnezeu ar
trebui să fie esenţa tuturor dorinţelor noastre. W. T. 1903-219 (R 3224:4)
(Cântarea 161)
9
Octombrie
Binecuvântează,
suflete al meu, pe Domnul şi nu
uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale; El îţi
vindecă toate bolile tale. Psalmul 103:2, 3
Profetul David poate
şi-a aplicat aceste cuvinte sieşi ca evreu, şi poate s-a gândit la propria sa
vindecare şi binecuvântare fizică drept dovezi ale favorii Domnului sub
Legământul Legii. Dar aplicarea profetică a acestui psalm la Israelul spiritual
este încă mai interesantă. Israeliţii spirituali sunt noi creaturi şi au această
comoară în vase de lut. La aceştia, mintea nouă este cea care recunoaşte
vindecarea, iertarea, împăcarea cu Dumnezeu; şi potrivit făgăduinţei lui
Dumnezeu, toate lucrurile lucrează împreună spre binele lor pentru că iubesc pe
Dumnezeu şi au fost chemaţi potrivit scopului divin. Noua creatură are continuu
motive să exclame cuvintele textului nostru. Apostolul Pavel, ducând mai departe
acest gând, a declarat că marele Răscumpărător va prezenta la sfârşit biserica
Sa înaintea Tatălui, fără vină şi perfectă în iubire — semănată în slăbiciune,
înviată în putere; semănată în necinste, înviată în slavă; semănată trup
natural, înviată trup spiritual. Vom fi ca El şi Îl vom vedea aşa cum este şi-I
vom împărtăşi slava. W. T. 1912-73 (R 4981:4) (Cântarea
348)
10
Octombrie
Alerg spre ţintă,
pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni
3:14
Nici un creştin nu ar
trebui să fie mulţumit cu o întârziere mare în atingerea ţintei. Laptele
Cuvântului trebuie să fie primit, puterea lui trebuie să fie însuşită, vederea
spirituală şi energia spirituală trebuie să urmeze repede, şi hrana tare a
adevărului divin trebuie să ducă în grabă caracterul creştin la maturitate
deplină. Şi odată atins, acesta trebuie menţinut cu orice preţ prin toate
încercările şi greutăţile pe care Adversarul, lumea şi carnea le-ar putea
permite să le aducă împotriva noastră. Cele mai aspre ispite vin după ce am
atins ţinta — ispite de a încetini în serviciul lui Dumnezeu, ispite de a reţine
părţi din sacrificiul nostru; ispite de a trata pe fraţi fără blândeţe, fără
milă, fără iubire, sau nedrept pe aproapele nostru, sau fără generozitate pe
duşmanii noştri. La toate acestea trebuie să ne împotrivim, aşa cum preţuim
viaţa noastră veşnică, aşa cum preţuim făgăduinţa comoştenirii şi părtăşiei cu
Răscumpărătorul nostru în împărăţia Sa. Oricine vede clar acest subiect trebuie
să-şi dea seama că în calitate de creştin el are de-a face cu o mare propunere
care-i va proba complet loialitatea, curajul, zelul, iubirea. El va trebui să-şi
amintească de asigurările mângâietoare ale Domnului, de har care să ajute în
orice timp de nevoie dacă vrea să fie victorios şi să nu se înspăimânte, nici să
nu-i fie înfrânt curajul prin atacurile Adversarului. W. T. 1909-270 (R 4470:5)
(Cântarea 4)
11
Octombrie
Pentru că zici:
“Domnul este locul meu de adăpost"
şi faci din Cel-Prea-Înalt locuinţa ta, de aceea nici o nenorocire nu te va
ajunge. Psalmul 91:9, 10
Dumnezeu a aranjat
astfel încât numai cei cu adevărat consacraţi vor fi păziţi de a cădea în erore
în această zi rea. În fiecare zi să învăţăm să apreciem tot mai mult favoarea
divină care a uns ochii înţelegerii noastre, şi ne-a permis să vedem puterea
internă şi frumuseţea Cuvântului şi planului divin. Atunci, dacă suntem astfel
întăriţi în Domnul prin favoarea divină, şi făcuţi în stare să “stăm tari" în
timp ce mii cad de la credinţa şi poziţia lor, “să ne bucurăm tremurând" (cu
reverenţă). Acela care se simte puternic şi bine sprijinit “să nu se îngâmfe",
ci “să ia seama să nu cadă". Umilinţa şi zelul pentru Domnul sunt condiţiile pe
baza cărora am primit marea binecuvântare, şi sunt de asemenea condiţiile în
care o putem păstra până la sfârşit — până când ne vine “schimbarea" şi
stabileşte în glorie ceea ce harul a început în slăbiciunea noastră. W. T.
1911-438 (R 4926:5) (Cântarea 238)
12
Octombrie
Cei înţelepţi vor
înţelege. Daniel 12:10
Preaiubiţilor, nouă
ne este îngăduit să ne bucurăm de lucruri minunate! Prin harul lui Dumnezeu
suntem privilegiaţi să vedem semnificaţia lucrurilor care odată erau ascunse, nu
numai pentru noi, ci şi pentru părinţii noştri. În timp ce unii din Babilon merg
în necredinţă, unii afară din Babilon devin puternici spiritual, intrând prin
speranţă “dincolo de perdeaua dinăuntru". Dacă Cristos este Înainte Mergătorul
nostru, vom intra acolo cu El. A face astfel va însemna să devenim părtaşi lui
Mesia, cum este reprezentat simbolic. Adevărata biserică va deveni asociată cu
Cristos în împărăţia Sa. Atunci vor veni binecuvântările promise pentru
“toate familiile pământului". Pe măsură ce percepem consistenţa planului divin
al veacurilor, inimile noastre sunt pline de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.
Vedem că noua dispensaţie va fi inaugurată într-un “timp de necaz cum n-a mai
fost"; şi că acest timp de necaz este localizat, printre alte moduri, de
profeţia care spune că “mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va
creşte"; că atunci va fi un timp de necaz; dar că “cei înţelepţi vor înţelege".
Din ce sursă îşi primesc cei înţelepţi învăţăturile? Ei vor înţelege potrivit
înţelepciunii de sus — acceptând în umilinţă Cuvântul divin şi fiind
binecuvântaţi dacă fac aşa. W. T. 1912-278 (R 5092:6) (Cântarea
409)
13
Octombrie
Căutaţi binele şi nu
răul, ca să trăiţi. Amos 5:14
Cel mai mare
privilegiu al timpului prezent este de a intra în turma aleasă a sfinţilor lui
Dumnezeu. Pentru a intra în această turmă, credinţa şi ascultarea sunt lucruri
indispensabile. Acea credinţă trebuie să recunoască pe Isus ca Mielul lui
Dumnezeu, Cel care a purtat păcatul. Ea trebuie să-L recunoască de asemenea ca
fiind Modelul şi Exemplul nostru. Răsplata va fi pentru cei care au spiritul
Lui, dispoziţia Lui şi care vor umbla în viaţa actuală în urmele Lui. Aceştia
vor câştiga în final cu El glorie, onoare, nemurire — împărăţia. În prezent, în
ochii lumii ei par să fie pe partea nefavorabilă, o luptă împotriva lumii, a
cărnii şi a Adversarului. Lumea nu poate înţelege de ce plăcere şi binecuvântare
se bucură ei în realitate prin predarea voinţei lor voinţei lui Dumnzeu, şi prin
spiritul Domnului pe care ei îl primesc drept urmare. Dar numai aceştia au pacea
şi bucuria şi binecuvântarea pe care lumea nu le poate nici da nici lua. Sfinţii
lui Dumnezeu se bucură de ceea ce alţi oameni caută şi nu reuşesc să găsească.
W. T. 1913-156 (R 5243:5) (Cântarea 139)
14
Octombrie
Mă port aspru cu
trupul meu şi-l ţin în stăpânire. 1 Corinteni 9:27
Textul nostru este în
sine o mare lecţie. El ne aduce în atenţie faptul că, întocmai ca şi apostolul,
ar trebui să ne recunoaştem ca noi creaturi în Cristos Isus, pentru care “cele
vechi s-au dus, iată toate s-au făcut noi"; şi acţionând din acest punct de
vedere, noua creatură ar trebui să ţină continuu sub supraveghere vechea natură,
dorinţele şi plăcerile ei, şi să le ţină continuu în supunere naturii noi, şi
legea mai înaltă ar trebui să o aducă treptat în supunere totală, totuşi cu
speranţă şi cu rugăciune pentru glorioasa desăvârşire a primei învieri, când
noua creatură, noua minte sau voinţă, va fi îmbrăcată cu corpul spiritual. O
astfel de subjugare a trupului va cuprinde înţelepciune şi control în privinţa a
ceea ce mâncăm, a ceea ce bem sau cu ce ne îmbrăcăm, precum şi a oricărei fapte,
al oricărui cuvânt sau gând al nostru. W. T. 1908-361 (R 4289:1) (Cântarea
47)
15
Octombrie
Fiţi totdeauna gata
să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi. 1 Petru
3:15
Urmând această cale —
de predicare a evangheliei speranţei — noi urmăm pe Învăţătorul şi pe apostoli.
Ei au avut atât de mult din acest spirit al speranţei, încrederii, convingerii,
iubirii, bucuriei şi păcii încât se puteau bucura în necaz; şi aşa au făcut.
Apostolii chiar au cântat laude lui Dumnezeu pentru că au fost socotiţi vrednici
de a avea parte de suferinţele lui Cristos, ca să poată fi şi părtaşi gloriilor
Lui viitoare. Dragi fraţi, să ne dăm seama deci, că lumea are destule lacrimi şi
dureri, şi multe temeri. Noi să ne folosim tot mai mult timpul, puterea,
talentele, bucuriile etc., pentru a alina biata lume de suferinţa ei mentală. Să
ascultăm vorbele lui Isus: “Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor".
“Fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârşit". După
cum marea lucrare viitoare a lui Dumnezeu, prin Cristos şi biserică, este să
şteargă toate lacrimile de pe pământ, să alungăm unele din acele lacrimi în
prezent. Astfel vom ajuta la pregătirea căii pentru lume, ca să se întoarcă în
curând la părtăşie cu Dumnezeu, iar pentru credincioşii din prezent să umble cu
mai mare grijă în urmele lui Isus şi să se încurajeze unii pe alţii pe calea
bună. W. T. 1913-106 (R 5214:4) (Cântarea 389)
16
Octombrie
Îmbrăcaţi-vă în
Domnul Isus Hristos. Romani 13:14
Inimile noastre sunt
deja consacrate Domnului. Suntem deja adoptaţi în familia Lui prin conceperea cu
Spiritul Său sfânt. Dar carnea noastră nu este perfectă şi continuă să iubească
multe din hainele vechii naturi, de care trebuie să ne dezbrăcăm. Treptat
trebuie să le înlocuim cu noua îmbrăcăminte, uniforma cerească după care toţi ne
pot cunoaşte la exterior, precum şi după mărturisirea că suntem copii ai lui
Dumnezeu, fraţi ai lui Cristos “moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună
moştenitori cu Isus Hristos". Îmbrăcarea cu Domnul Isus Cristos nu este o
lucrare de un moment, nici de o oră, nici de o lună, nici de un an, ci este o
lucrare de o viaţă. Dar dacă nu este începută, nici nu va fi terminată. Şi
într-adevăr putem fi siguri că nu vom putea niciodată să îmbrăcăm cu totul
însuşirile lui Cristos. Totuşi, Domnul va vedea străduinţa noastră, lupta
noastră încordată de a ne dezbrăca de natura noastră veche, de a ne dezbrăca de
faptele cărnii şi de a îmbrăca hainele dreptăţii, potrivite relaţiei noastre cu
El — uniforma, îmbrăcămintea care ne face separaţi de lume şi sfinţiţi pentru
Dumnezeu prin Isus Cristos Domnul nostru. W. T. 1909-152 (R 4402:3) (Cântarea
82)
17
Octombrie
Voi cercetaţi
Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; dar tocmai ele
mărturisesc despre Mine. Ioan 5:39
După cum arată textul
nostru, Domnul este descoperit în Sfintele Scripturi, şi cei care doresc să-L
cunoască ar trebui să-şi caute informaţii în acel loc. Sub providenţa divină,
apostolii, profeţii şi învăţătorii sunt necesari, indispensabili. Dar nici un
cuvânt de-al oamenilor nu ar trebui luat în locul Cuvântului lui Dumnezeu.
Dimpotrivă, prezentările lor trebuie să fie acceptate numai în măsura în care
ele sunt găsite a fi în armonie cu Scripturile, şi pentru a discerne această
armonie este necesar Spiritul sfânt. Scripturile trebuie cercetate, dar numai
prin dobândirea unei stări de armonie a inimii şi atitudine de învăţăcel, şi
apoi printr-o consacrare deplină şi primind spiritul sfânt, putem spera să
înţelegem mesajul divin şi să obţinem viaţa veşnică promisă celor conduşi şi
învăţaţi de Domnul. W. T. 1909-54 (R 4334:4) (Cântarea
175)
18
Octombrie
Dumnezeu este Duh; şi
cine Îl adoră pe El, trebuie să-L adore în duh şi în adevăr. Ioan
4:24
Facem bine să păstrăm
continuu în minte gândul că Dumnezeu, cu care avem de-a face, este o Fiinţă
spirituală cu putere nelimitată; că El poate citi chiar gândurile şi intenţiile
inimilor noastre, şi că orice închinare sau serviciu pe care l-am putea face, pe
care El l-ar putea accepta, trebuie să fie cu o inimă cinstită — făcut în Duh şi
în adevăr. El caută numai pe aceştia ca să I se închine, şi din această clasă nu
sunt decât puţini în prezent. După ce Legământul de Har îi va fi adunat pe toţi
din casa credinţei, preoţimea împărătească şi Marea Mulţime de leviţi
antitipici, atunci, ca mijloc de extindere a favorii lui Dumnezeu, Noul Legământ
va mărturisi miilor de oamenii din lume constrânşi la dreptate — că toţi pot fi
făcuţi capabili să vadă, să trăiască iubirea lui Dumnezeu şi binecuvântările
dreptăţii, cu scopul că toţi care vor vrea, vor putea veni în armonia inimii cu
El şi proporţional vor putea avea restabilire, rescrierea legii divine în
caracterul lor, în fiinţa lor. Totuşi la sfârşit, chiar în privinţa lumii, numai
aceia care I se vor închina lui Dumnezeu în duh şi în adevăr vor fi în final
aprobaţi şi li se va da viaţa veşnică dincolo de veacul milenar. W. T. 1909-174
(R 4410:6) (Cântarea 64)
19
Octombrie
Unul care dă cu mână
largă ajunge mai bogat; şi altul, care reţine mai mult decât trebuie, nu face
decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii
va fi udat şi el. Proverbe 11:24, 25.
… Lecţia evidentă
este că Domnului Îi place să vadă că poporul Său cultivă largheţea inimii şi a
minţii — generozitate în măsura cunoştinţei despre El şi despre generozitatea
Lui.
Scripturile nu spun
nicăieri că printre poporul Domnului cazurile de absolută privaţiune sunt dovezi
că odată în viaţa lor trecută, când au avut în posesie mijloace, ei n-au folosit
o parte din ele pentru caritate, în serviciul Domnului. Dar cuvintele inspirate,
citate mai sus, sunt foarte aproape de a da această lecţie. În orice caz, este
folositor să luăm această mărturie în inimă, şi fiecare copil al lui Dumnezeu să
aibă de acum încolo o grijă serioasă ca din binecuvântările Domnului, care ne
vin zi de zi, cu grijă, cu rugăciune şi cu iubire să fie pusă deoparte o măsură,
ca sămânţă care să fie semănată în serviciul Domnului, conform celei mai bune
înţelepciuni şi judecăţi pe care ne-o va da El. W. T. 1916-219 (R 5927:2)
(Cântarea 154) V. D. M. 135:3
20
Octombrie
Ferice de cei
prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este împărăţia cerurilor. Matei
5:10
Textul nostru aplică
principiile generale enunţate de Domnul nostru. “În împărăţia lui Dumnezeu
trebuie să intrăm prin multe necazuri." Aceasta nu este pentru că puterea divină
nu ar fi capabilă să ne apere de necazuri, nici pentru că Domnul nostru nu ar fi
interesat de bunăstarea noastră, ci dimpotrivă, pentru că, potrivit încercărilor
divine puse asupra bisericii, noua natură poate fi dezvoltată, educată,
cristalizată numai prin probe şi încercări pe care ea le va suporta prin membrii
ei pământeşti în trup, prin loialitate faţă de Domnul. Aceste încercări vin pe
diferite linii: credinţă, ascultare, statornicie, iubire etc. Şi răsplata este
promisă numai învingătorilor. Dar mulţumim lui Dumnezeu, ne este promis har
pentru ajutor în timp de nevoie. Dacă inimile noastre sunt loiale şi facem cât
putem de bine, Domnul Se va îngriji de restul. W. T. 1909-39 (R 4326:1)
(Cântarea 151)
21
Octombrie
Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un
scut; Domnul dă îndurare şi slavă
şi nu lipseşte de nici un bine pe cei care umblă în neprihănire. Psalmul
84:11
Textul nostru este o
mare încurajare pentru clasa David, clasa iubită, cei unşi, membri ai
Cristosului. Pentru aceştia Domnul Dumnezeu este atât un soare cât şi un scut;
El nu numai că îi luminează pe aceştia, dar El nu va îngădui ca ei să fie
vătămaţi de binecuvântările pe care El le revarsă peste ei. El îi va feri de
toţi duşmanii şi de orice ar tinde să-i rănească în vreun fel; toate lucrurile
vor lucra împreună pentru binele acelora care Îl iubesc pe El, pentru cei
chemaţi potrivit scopului Său. Cu astfel de asigurări binecuvântate, putem privi
în viitor cu bucurie şi cu încredere, că vom avea o parte în glorioasele
răsplăţi pe care Dumnezeu le-a promis celor credincioşi. W. T. 1908-236 (R
4219:6) (Cântarea 152)
22
Octombrie
Dar Dumnezeu, care
este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar
că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos.
Efeseni 2:4, 5
Cât de minunată este
această iubire a lui Dumnezeu şi a lui Cristos! Cât de imposibil pare pentru noi
a-i măsura lungimea şi lăţimea, înălţimea şi adâncimea! Cei care L-au acceptat
pe Domnul ca Răscumpărătorul lor şi au intrat în relaţie de legământ cu El,
dându-I Lui puţinul lor tot şi acceptând de la El o participare în toate aceste
binecuvântări ale prevederilor Sale, dacă vreodată suntem descurajaţi din cauza
slăbiciunii sau a opoziţiei sau câte altele, ar trebui să ne amintim această
mare iubire pe care Tatăl o are pentru noi şi pe care o împărtăşeşte şi Fiul,
iubirea care nu numai că ne-a răscumpărat în timp ce noi eram încă păcătoşi, dar
care de atunci ne-a chemat la atât de minunate binecuvântări şi privilegii,
făcându-ne comoştenitori cu Cristos, Domnul nostru, dacă şi suferim cu El. W. T.
1905-140 (R 3553:5) (Cântarea 175)
23
Octombrie
Dar voi,
preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul
Sfânt. Iuda 20
Pentru unii
rugăciunea în orice timp este supărătoare, plictisitoare, dar pentru adevăratul
creştin ea constituie una dintre cele mai mari binecuvântări ale lui Dumnezeu.
Privilegiul său de a se apropia de tronul harului ceresc pentru a primi milă şi
de asemenea pentru a găsi har pentru ajutor în orice timp de nevoie este un
privilegiu a cărui valoare nu poate fi apreciată destul de mult … Aceste
privilegii binecuvântate ale rugăciunii aparţin familiei Domnului pentru că ei
sunt ai Lui şi au continuu acces la El prin marele lor Avocat, Răscumpărătorul
lor. W. T. 1909-188 (R 4419:2) (Cântarea 220)
24
Octombrie
Eu am venit ca lumină
în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Ioan
12:46
Spiritul sfânt este
lumina Bisericii, prin care suntem în mod special îndrumaţi în Adevăr.
Sf. Petru ne spune că avem Cuvântul prorociei mai sigur, la care bine facem dacă
luăm aminte ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos (2 Pet. 1:19).
Lumina de pe cărarea celui drept “merge mereu crescând până la miezul zilei”.
Noi suntem încă în locul întunecos, şi vom fi până când întunericul cedează şi
soseşte Ziua. Şi astfel sf. Petru spune că avem nevoie de Cuvântul prorociei
până “se va crăpa de Ziuă”. Astfel aflăm că o scriptură ne ajută să o elucidăm
pe alta. W. T. 1913-324 (R 5339:1) (Cântarea 169) V. D. M.
1166:1
25
Octombrie
Dacă Tu, Doamne, ai
păstra aducerea aminte a nelegiuirilor îimputându-ni-le
nouăş, cine ar putea să stea în picioare, Doamne? Dar la Tine este
iertare, ca să fii de temut îca să fii respectatş. Psalmul 130:3,
4
Cât de preţioase sunt
aceste asigurări când sufletul este extrem de conştient de neputinţele sale, de
incapacitatea sa completă de a se ridica la înălţimea legii perfecte a
dreptăţii! Ce binecuvântare este a şti că atunci când inimile noastre sunt
loiale şi sincere, Dumnezeul nostru nu ne pune în socoteală neajunsurile
inevitabile ale vasului nostru de pământ! Dacă mergem zilnic la El pentru
curăţare, prin meritele Răscumpărătorului nostru, eşecurile noastre nu ne sunt
imputate, ci sunt iertate cu totul şi spălate. Dreptatea perfectă a
Mântuitorului este haina noastră glorioasă şi îmbrăcaţi cu ea putem merge la
Dumnezeu cu îndrăzneală smerită, curaj — chiar în prezenţa marelui Iehova,
Regele regilor şi Domnul domnilor. W. T. 1915-345 (R 5802:5) (Cântarea 356) V.
D. M. 373:5
26
Octombrie
Voi însă veţi cânta
ca în noaptea când se sfinţeşte o sărbătoare. Isaia 30:29
Este o realitate
faptul că aceia care au gustat că Domnul este milostiv, aceia care au primit
bucuria pe care nimeni nu le-o poate lua, aceia care au gustat din harul lui
Dumnezeu în Cristos, nu numai că se vor bucura şi vor cânta literal cântece cu
buzele lor, ci se vor bucura şi ca viaţa lor întreagă să fie un cântec de laudă
şi recunoştinţă lui Dumnezeu. Cântecul lor va clocoti în orice ocazie, oriunde
se vor găsi urechi de auzit: atât de deplin va aprecia inima curăţită,
îndreptăţită şi consacrată bunătatea lui Dumnezeu. W. T. 1897-305 (R 2232:5)
(Cântarea 133)
27
Octombrie
Domnul este bun cu cine se
aşteaptă la El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere
ajutorul Domnului. Plângeri 3:25,
26
Să nu facem nici o
greşeală. Este o chestiune de a fi moştenitori sau a nu fi moştenitori printre
cei care sunt sfinţiţi. Cel care este credincios în cele mai mici lucruri, care
Îl recunoaşte pe Domnul şi pregătirile Lui în privinţa tuturor binecuvântărilor
pământeşti şi spirituale, va fi pregătit să aştepte cu zel continuu şi va primi
în consecinţă grija Păstorului. Pe de altă parte, cei care nu apreciază “hrana
la timp potrivit" şi proviziile speciale ale acestui timp de seceriş — aceştia
nu vor fi pregătiţi; aceştia foarte probabil vor fi înşelaţi de către cei care
se străduiesc să-i înşele şi să-i atragă după ei. W. T. 1909-254 (R 4459:6)
(Cântarea 235)
28
Octombrie
Ca tămâia să fie
rugăciunea mea înaintea Ta şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
Psalmul 141:2
La sfârşitul fiecărei
zile să punem în ordine socoteala zilei cu Domnul la tronul Său de har, numărând
din nou, după cât suntem în stare, ocaziile folosite şi cele neglijate,
victoriile câştigate şi înfrângerile, jertfirile de sine şi egoismul — mulţumind
lui Dumnezeu pentru harul care ne-a ajutat în timpul de nevoie şi cerându-ne
iertare pentru toate greşelile şi înfrângerile, dorind iertare în numele şi
meritul Mântuitorului nostru, şi promiţând mai mare credincioşie şi zel prin
harul Domnului pentru ziua următoare. W. T. 1898-5 (R 2240:4) (Cântarea
123)
29
Octombrie
Dar Zacheu a stat
înaintea Domnului şi I-a zis: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau
săracilor, şi dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit."
Luca 19:8
Credem că mulţi de
astăzi fac greşeala că nu urmează mai deplin comportamentul lui Zacheu — prin
aceea că ei continuă să se ţină tare de ceva care în realitate, în mod legitim,
aparţine altcuiva, şi în al doilea rând, că nu consacră mai mult din avuţia lor
de bani sau proprietăţi sau timp sau talent Domnului. Zacheu era evreu, şi
sub cerinţele Legii o zecime din produsul anual era obligaţia lui pentru
chestiunile religioase. Dar el a depăşit cu mult aceasta, dând nu doar jumătate
din venitul lui anual, ci jumătate din tot capitalul lui, din toţi banii lui şi
din proprietăţile şi bunurile pe care le avea. Unii ne-au întrebat: Care este
obligaţia rezonabilă a unui creştin? Răspundem că serviciul nostru rezonabil ar
trebui cu siguranţă să fie mai mult decât zeciuiala evreilor. După înţelegerea
noastră, Zacheu nici măcar nu a mers până la măsura deplină a unui sacrificiu
complet. W. T. 1906-279 (R 3849:4) (Cântarea 8)
30
Octombrie
Cei care se
împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi vesteau cuvântul. Fapt.
8:4
Dragi fraţi, cel care a fost cu Biserica
timpurie şi a condus-o este cu noi cu aceeaşi putere. Cel care a condus în acel
timp de seceriş conduce şi acum, şi va continua să conducă lucrarea Sa până la
sfârşit. Putem avea experienţe cu persoane asemănătoare cu Iuda, Alexandru
Căldărarul, Iane şi Iambre. Dar Domnul este capabil să le facă pe toate acestea
să lucreze împreună spre binele nostru şi prin toate să-Şi împlinească
făgăduinţele Sale îndurătoare. El ar putea permite persecuţii, întemniţări, sau
lucruri corespunzătoare pe plan diferit, dar să nu ne îndoim niciodată de
prezenţa şi puterea Domnului. Glorioasele rezultate vor compensa de departe
încercările şi greutăţile. “Credinţa se poate încrede neclintit în El, vie ori
şi ce." W. T. 1909-57 (R 4337:5) (Cântarea 56)
31
Octombrie
Întoarceţi-vă la
Mine, şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul. Maleahi 3:7
Gândul redat peste
tot în Scripturi este acela că îndurarea lui Dumnezeu ţine veşnic — aceasta este
“olam", sau până la încheiere. O mică parte din omenire a primit în prezent
favoarea lui Dumnezeu în limita de a fi îndreptăţiţi şi făcuţi părtaşi favorii
şi îndurărilor divine din prezent. După cum în legăturile Sale cu aceştia Domnul
este foarte milostiv, tot aşa este şi cu cei care se întorc din căile păcatului,
şi este răbdător chiar cu cei cărora le lipseşte spiritul iubirii şi iertării,
şi vine la ei rugându-i stăruitor să intre în planurile şi aranjamentele Sale
îndurătoare. Această bunătate iubitoare revărsată peste credincioşii timpului
actual ilustrează Spiritul Domnului. Pentru noi ea devine o asigurare a
împlinirii făgăduinţei Lui că la timpul cuvenit toate familiile pământului vor
fi aduse la cunoştinţa bunătăţii Lui, la o ocazie de a-L cunoaşte pe Cel a Cărui
cunoaştere şi a Cărui apreciere corectă va însemna pentru ei viaţă veşnică. W.
T. 1906-254 (R 3836:4) (Cântarea 332)