Trecutul, prezentul şi viitorul familiei umane toate sunt incluse în “Trei Lumi”. Lumea care a fost înainte de potop, lumea care este acum, şi lumea viitoare. Istoria omenirii şi istoria Evangheliei lui Hristos sunt inseparabile; prin urmare, planul de salvare cuprinde aceste trei lumi.

            Cuvântul Grecesc “Kosmos” tradus - lume, ca mai sus, se referă la ordinea sau starea de lucruri, şi nu se referă la pământul literal, după cum presupun unii. Acelaşi cuvânt este deseori folosit când oamenii vreau să spună, de exemplu “Dumnezeu atât de mult a iubit lumea”, “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, “Ţarina este lumea (Hristos nu a semănat sămânţa bună în pământ - omenirea este câmpul Său de muncă)”, “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele lumii”. Kosmos este astfel folosit pentru a reprezenta “ordinea” generală a lucrurilor, sau oamenii, dar noi trebuie să învăţăm totuşi că cuvântul este întotdeauna tradus ca pământ, sau are acest înţeles. Cel mai aproape de acesta cumva, este când Petru vorbeşte despre aceste trei stări ca trei “ceruri şi pământ” distincte în 2 Petru 3. Prima “a dispărut” (a ajuns la sfârşit), a doua este “păstrată pentru foc” şi tot se va sfârşi, dar a treia, sau “cerurile noi şi pământul nou” sunt “lumea fără sfârşit”.

            Acestea trei există în ordinea succedării arătată mai sus, nu două în acelaşi timp, şi aceeaşi planetă, Pământul, este temelia tuturor.

            Schimbarea din timpul potopului nu a fost atât fizică cât dispensaţională. Administrarea din partea lui Dumnezeu a fost schimbată, dar pământul, cu “munţii săi” şi în mod consecvent văile, au rămas. “Apele au crescut şi dealurile înalte au fost acoperite” - Gen. 7:19. Corabia s-a ridicat deasupra munţilor, se mişca deasupra apelor, şi când apele au coborât, “corabia s-a oprit pe munţii Ararat” - Gen. 8:4. Apele s-au ridicat şi au scăzut, dar evident n-a fost nici o schimbare în forma pământului însuşi. Copacii se pare că au rămas pe loc, căci deoarece erau la suprafaţă, porumbelul a putut găsi loc “unde să-şi pună piciorul” (versetul 9) şi “o frunză de măslin ruptă” n-ar fi o dovadă că apale scădeau (versetul 11).

            Câteva din aceste lucruri simple dacă vor fi bine observate, ar putea ajuta în a spulbera aşteptările exagerate a multora în ceea ce priveşte schimbările fizice din promisele “cer nou şi pământ nou”. “Nou” nu înseamnă în mod necesar perfecţiune absolută.

            Prima “ordine” este numită “lumea veche” - 2 Petru 2:5. Atunci “Lumea cea rea de azi” a fost nouă la început. După cum a doua a “îmbătrânit” şi trece, o alta nouă vine: “Unde va locui neprihănirea”. Cineva credea că de aceea aceasta ar trebui să fie în mod absolut fără de păcat chiar de la început. Aceasta de acum este o lume rea, dar există ceva bun în ea, şi când Satan este legat - restrâns - înlănţuit -  această stare va fi inversată. Dreptatea va fi regula şi păcatul excepţie. “Păcătosul având vârsta de o sută de ani, va fi blestemat” - Isa. 65:20. Păcatul şi moartea  vor merge în rând cu toate, şi nu vor fi distruse până la sfârşitul miei de ani: “Ultimul vrăjmaş care va fi nimicit, va fi moartea” - 1 Cor. 15:26.

            Aceste trei lumi constituie baza planului de salvare Biblic, şi prin urmare pot servi ca mijloace de explicare a cuvântului când e în legătură cu planul. Dacă o declaraţie a cuvântului aparţine la una din aceste lumi, va fi o denaturare de a o aplica la alta, sau la ceva ce se află cu totul în afara lor.

            Pentru ca efectul destinat să fie realizat, trebuie să fie important faptul de a căpăta adevăratul înţeles din orice este revelat de către Spiritul lui Dumnezeu. Fără o schiţă a planului, nu este surprinzător că omul a eşuat să “împartă drept cuvântul adevărului”. Dacă se va ţine minte că “lumea care vine” nu este “lumea spiritelor” sau că nu este în nici un sens starea celor decedaţi, dar că este o stare viitoare care nu începe până când cea de a doua, sau “lumea cea rea de azi” se sfârşeşte, atunci multe Scripturi vor fi clare. “Veţi fi răsplătiţi la învierea celor dreţi”. Învierea este la cea din urmă trâmbiţă (1 Cor. 15) în care timp vine Hristos, şi răsplata este dată “proorocilor, sfinţilor, şi celor ce se tem de numele lui Dumnezeu, mari şi mici” - Apoc. 11:15-18. Răsplata este “viaţa veşnică” celor care o caută “în continua stăruinţă în facerea de bine” - Rom. 2:7, şi Isus a spus: “în lumea viitoare viaţa veşnică”. Această distribuire a cuvântului, prin intermediul planului divin al veacurilor ne dă o intensitate de interes în venirea Domnului nostru, pentrucă oricare ar fi starea omului în moarte, este clar că răsplata noastră nu este cuvenită până ce El vine la începutul lumii viitoare. Nu omul se duce la această lume, ci ea vine la noi. Cei care au murit în lumea dinainte de potop n-au ajuns astfel în lumea de azi, care era pe atunci viitoare, tot astfel nu pot oamenii să ajungă în lumea viitoare prin moarte. Fiind în viaţă sau morţi, noi ar trebui să aşteptăm acea perioadă să vină înainte ca noi să fim în ea, la fel cum aşteptăm dintr-o zi în alta, şi când noua perioadă sau zi va fi venit, acei care n-au murit vor fi în lumea viitoare la fel ca şi cei care sunt treziţi din moarte, la fel după cum şi Noe a trecut din lumea veche în cea nouă, scăpând de moarte. Faptul că sfinţii vor intra într-o stare mai înaltă decât neamurile, fiind treziţi în “corpuri spirituale”, şi făcuţi egali cu îngerii la începutul acelei lumi, nu pledează împotriva acestei idei. Starea cerească a sfinţilor, ca şi “Mireasa, Soţia Mielului” şi starea pământească a neamurilor, ca “binecuvântaţii Domnului”, sunt fapte ale lumii viitoare şi sunt în armonie una cu cealaltă. Dacă sfinţii vor guverna neamurile după cum este promis, neamurile ar trebui să fie acolo ca să fie guvernate. În viitor vor fi mari şi mici, ceruri şi pământ, la fel ca şi în trecut. În lumea cea rea de azi, îngerii - nevăzuţi totuşi persoane reale - au o mare putere, ca “spirite slujitoare trimise să slujească pentru cei ce vor moşteni mântuirea” - Evrei 1:14. “Căci nu unor îngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim acum, dar ... ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el”. Această lume este supusă îngerilor, dar lumea viitoare va fi supusă omului glorificat, Isus fiind Capul Corpului glorificat. Cele de mai sus dovedesc că îngerii nu sunt oameni glorificaţi, şi de asemenea dovedesc faptul că omul va înlocui îngerii în administrarea beneficiilor lui Dumnezeu pentru om în carne. “Biserica Întâilot născuţi” înălţată la tron, va cânta cântarea pe care îngerii n-o pot cânta.

            O înţelegere mai mare a Cuvântul lui Dumnezeu este făcută mai uşoară având în primul rând “vedere de pasăre” a planului după cum este arătată de “Trei Lumi”.

J. H. P

====================