Nimic nu mai intervine -- Stabilirea
împărăţiei lui Cristos, lucrarea care progresează acum
-- Mărturia profeţiei coincide -- Cei înţelepţi în felul
lumii văd mult -- Sfinţii veghetori văd mai clar --
Importanţa pentru toţi să aibă ochii deschişi în
direcţia corectă
A SOSIT TIMPUL pentru stabilirea
Împărăţiei Răscumpărătorului. Aceasta este mărturia
convergentă a capitolelor precedente. Nimic nu mai
intervine. Trăim deja în al şaptelea mileniu -- din
octombrie 1872. Arendarea puterii în favoarea împărăţiilor
neamurilor trebuie să se încheie cu anul 1914. Marele
Jubileu antitipic, Timpurile Restabilirii tuturor
lucrurilor, şi-a avut începutul în anul 1874, când prezenţa
marelui Restaurator şi-a avut de asemenea timpul. Până în
prezent, felul întoarcerii Sale şi caracterul lucrării Sale
corespund exact cu amănuntele profeţiei. Aspectele
încheierii acestei dispensaţii, observate acum, sunt în
perfect acord cu cele ale tipului ei iudaic. Ilie a venit şi
este primit aşa cum a fost prezis; iar blestemul prezis --
marele timp de strâmtorare -- este deja iminent. Omul
Păcatului a fost descoperit în toată diformitatea lui
odioasă şi aproape şi-a terminat cursul prezis. Stabilirea
mult făgăduitei Împărăţii a lui Mesia este deci marele
eveniment chiar înaintea noastră. Nu numai atât, dar
stabilirea ei este acum în progres. Subminarea necesară şi
răsturnarea împărăţiilor acestei lumi de sub prinţul
întunericului -- „prinţul acestei lumi” -- sunt acum
vizibile într-o anumită măsură chiar şi pentru ochiul
natural al copiilor acestei lumi, dar sunt mult mai clar
văzute, aşa cum şi trebuie, de către cei care privesc
evenimentele ce au loc prin luneta Cuvântului lui Dumnezeu,
care, dacă este bine ((B364)) reglată, aduce
lucrurile şi rezultatele depărtate la vedere şi permite
copiilor lui Dumnezeu să recunoască detaliile pe care ochiul
natural nu le poate distinge, precum şi principalele aspecte
pe care oamenii de stat şi filosofii le văd doar în contur
neclar. Chiar şi cei înţelepţi în felul lumii pot discerne
necazul social spumegând, pe măsură ce domnia ignoranţei dă
locul unei mai mari cunoştinţe generale şi independenţe
personale. Şi deşi ei zadarnic speră să survină o
întorsătură favorabilă a afacerilor, necunoscută şi
neaşteptată, totuşi, aşa cum este descris în Scripturi, îşi
dau sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care vin pe
pământ -- pentru că văd clătinarea cerurilor simbolice acum
în progres şi îşi dau seama că dintr-o asemenea clătinare şi
înlăturare a puterii erorii, superstiţiilor şi restricţiilor
religioase de peste masele poporului trebuie să rezulte
violenţă şi anarhie.
Dar, din punctul de vedere al lui
Dumnezeu, din care cei veghetori din casa credinţei au
privilegiul să privească, nu numai caracterul sever al
strâmtorării este mai distinct, ci şi rezultatele
binecuvântate, la care ea va contribui, sub providenţa lui
Dumnezeu, prin introducerea Împărăţiei Milenare. Şi aceasta
este o mângâiere şi mai mult decât o compensare pentru tot
necazul, chiar dacă noi sau iubiţii noştri vom avea parte de
el.
Unul din obiectivele pentru care s-au dat
profeţiile timpului a fost ca noi să putem avea acum
mângâiere din această cunoştinţă şi să nu fim în îndoială şi
nedumerire. Un alt obiectiv a fost ca noi, în calitate de
reprezentanţi printre oameni ai acestei împărăţii, să fim
conştienţi de marile schimbări dispensaţionale acum în
progres, şi să fim în stare să dăm mărturie înaintea lumii
în privinţa planului lui Dumnezeu etc., care, deşi neluată
în seamă acum, le va fi de mare folos în curând şi-i va
ajuta să recunoască mai repede prezenţa Domnului în marea zi
a mâniei care se apropie. Un alt scop este ca acei
credincioşi, astfel înarmaţi şi întăriţi prin Cuvântul lui
Dumnezeu, să poată fi capabili să stea în ((B365))
picioare neclintiţi, când atât de mulţi vor cădea în
necredinţă şi în diferite alte erori amăgitoare, care vor
năvăli în curând peste „creştinătate”. Un alt obiectiv este
să dea forţă şi să indice spre întregul Plan al Veacurilor;
căci este o experienţă generală faptul că, deşi prima
privire asupra planului îndurător al lui Dumnezeu pentru
binecuvântarea întregii lumi prin Biserică, în decursul
Veacului Milenar, umple inimile şi înrolează zelul copiilor
Săi credincioşi până la cel mai înalt grad, totuşi, pentru
că strădaniile lor de a lumina pe alţii sunt primite cu
răceală, şi ei află că numai foarte puţini, comparativ, au
„urechi de auzit”, tendinţa este să se dedice gustării
liniştite a cunoştinţei preţioase, într-o astfel de manieră
care să le aducă cât mai puţin reproş şi împotrivire.
Văzând aceasta, slăbiciunea noastră
naturală, Domnul a pregătit profeţiile timpului ca un
imbold, să ne însufleţească, să ne trezească pe deplin şi să
ne ţină activi în serviciul Său. Fiind deja în timpul
„secerişului”, lucrarea secerişului trebuie să absoarbă
timpul, serviciul şi gândurile slujitorilor Domnului, care
acum, ca şi ucenicii la prima venire, trebuie să facă
lucrarea de secerare (Ioan 4:35-38). Fiecare dintre noi să
căutăm să facem tot ce mâinile noastre află de făcut, în
ascultare de instrucţiunile marelui Secerător Principal.
Dar, cu referire în mod mai deosebit la timpul şi la ordinea
evenimentelor din acest „seceriş”, trebuie să-l îndrumăm pe
cititor spre volumul următor al acestei serii, în care sunt
aduse în atenţie concluziile profeţiilor precedente şi ale
altor profeţii ale timpului, şi unde sunt marcate diferitele
semne prezise ale prezenţei Învăţătorului, mărturiile care
le confirmă şi progresul lucrării Sale, dovedind -- că
„Timpul Sfârşitului” a venit, Zilele Aşteptării Împărăţiei
sunt împlinite, Curăţirea Sanctuarului este împlinită, marea
Lucrare de Seceriş este în progres, Strângerea din nou a lui
Israel este evidentă, Bătălia Zilei Celei Mari a Dumnezeului
Atotputernic este iminentă şi stabilirea completă a
glorioasei Împărăţii a lui Dumnezeu la timpul hotărât, la
sfârşitul ((B366)) Timpurilor Neamurilor, este un
fapt de o certitudine incontestabilă; şi mai departe,
arătând lucrarea sfinţilor în timpul secerişului, marcând
închiderea „chemării de sus” şi „schimbarea” sfinţilor „vii
care rămân”; şi de asemenea, arătând că Marea Piramidă din
Egipt este unul dintre martorii lui Dumnezeu (Isa. 19:19,
20), al cărui mesaj minunat este o deplină şi completă
confirmare a planului lui Dumnezeu, planul veacurilor,
împreună cu timpurile şi sezoanele lui.
________
Aurora Milenară
„Totul merge înainte! Timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Clopote de aur sună şi convoiu-naintează
Ca o armată care-n ritm de cântec cadenţează.
Teorii întunecate-acum slăbesc, şi nu mai ţin ca bază;
Lumina-i pe vârf de munte şi Adevăru-naintează;
Multe semne de hotar acuma-s umbre, ce pălesc şi se departă
În faţa forţelor măreţe care chiar acuma intră.
Frate, ce-i cu această aşteptare? Soră, ce-i cu această
tăcere?
Sus, cu zorii dimineţii! Rod de aur urmăreşte!
O, poet, ce-i cu această întristare? Menestrel, ce-i cu
această amuţire?
Pictor, cu nuanţele şi roşul cerului de ce atâta-ntârziere?
Sus, cu ivirea dimineţii! Sus, cu razele de soare!
Nu aştepta miezul zilei, nu opri ce-ai început odată!
Căci totul merge-nainte; timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Lumina se răspândeşte la poruncă împărătească;
Se-mprăştie-n a ei slavă cu iuţeală în ţara-ntreagă.
Teoriile umane tind în jos; să cadă şi să dispară.
În lumina dimineţii noi vedem cale mai clară.
Să fim gata de lucrarea ce-o avem,
Trudind din zori până seara, căci lucrătorii-s puţini!
Secerând, cum ni s-a spus, în lumina dimineţii;
Secerând în câmpul copt, trudind pentru DREPT.
Totul merge înainte! Jubileul să înceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Vine! O, venirea! Ochii-mi fermecaţi, priviţi!
Păstorul cu a Sa Turmă, lumina-i pe vârf de munţi.”
